4,549 matches
-
a invidiei, a egoismului și a răzbunării. * „Nu recunosc alt semn de superioritate, decît bunătatea.” (L.van Bethoven) Într-adevăr, viața ne dovedește că, adesea, cele mai subtile argumente și capacități au fost puse În slujba unor mizerabile tentații și răutăți! * „Nimic nu este mai Înspăimîntător ca ignoranța activă.” (J.W. Goethe) Situația aceasta ne-o evocă pe cea a „prostului”, care nu se mulțumește cu condiția sa, decît dacă și-o prezintă cu fudulie. * „A face o nedreptate este mai
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
tot o formă de creație. Este, de fapt, cea mai nobilă formă de creație, deoarece de calitatea schimbărilor din viața psihică interioară a fiecăruia depinde gradul de sănătate morală a vieții unei comunități. CÎnd cineva este gata să comită o răutate, Înseamnă că și-a pierdut respectul față de sine. „PÎnă acum oamenii n-au găsit alt drum spre adevăr, decît greșeala.” (N. Iorga) Marele cărturar se referea În primul rînd la adevărul moral, care nu poate fi obținut decît prin metabolizarea
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
compasiunile de tradiție ale acestui „discurs”, Încît aproape că Își doresc o moarte mai grabnică... * „Nimic nu-i mai greu de iertat decît meritele altuia.” (Denis Diderot) Credem că este vorba nu numai de „invidie, ci și de o anumită răutate, de vreme ce comparațiile cu alții Îi fac pe mulți să nu se poată bucura de rezultatele proprii, oricît de frumoase ar fi ele. Interesant este Însă faptul că În structura psihică umană se găsește din prisosință și cealaltă disponibilitate: „Omul crede
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pedeapsă a vinovatului este neputința de-a fi achitat de propria judecată.” (Juvenal) De aceea Platon avea dreptate atunci cînd spunea că „Pedeapsa se naște chiar În clipa În care se făptuiește păcatul”. La rîndul său, Michel Montaigne făcea observația: „Răutatea Își făurește chinuri Împotrivă-și”. Există, Într-adevăr, ceva salvator În alcătuirea omenească: Îi este dat „viciului” să se Întrețină din plăcerea simțurilor, Însă el nu poate scăpa de prezența unui martor nevăzut care, la Început, pare adormit, Însă care
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de oameni tratează „singurătatea” ca pe o ocupație: aceea de a-și perfecționa continuu dialogul cu ei Înșiși. Ei nu trebuie confundați cu omul solitar, care vede În singurătate o modalitate de a se refugia din fața loviturilor soartei, sau din fața răutăților oamenilor. La cealaltă extremă sînt cei cărora le este teamă de a rămîne singuri cu ei Înșiși, fie pentru că nu știu ce să-și spună (sau nu au ce să-și spună), fie pentru că, o dată provocată, „conștiința” lor ar deveni foarte critică
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
o inițiere; florile și fructele au, fiecare semnificație. Astăzi, simpatia voluptuoasă, frumusețea strălucitoare, splendoarea, drăgălășenia sunt mai elocvente dacă-s însoțite de un buchet de flori de iasomie, de trandafiri roșii, de lalele și de fuchsia, în vreme ce calomniei, sarcasmului, lacrimilor, răutății le sunt asociate Viburnum tinus, floarea amorului din China, Helenium autumnale, hameiul. Buchete hedoniste, buchete detestabile... în Grădina lui Eusebiu - numele acestuia înseamnă „cel evlavios” -, plantele și florile au alături niște mici tăblițe explicative pe care se pot citi și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
populară: nu vreau nimic, nu spun nimic, nu aud nimic. Sau cel puțin: am văzut, dar nu spune ce am văzut, am auzit dar nu destăinui nimic din ce am auzit. Să nu-ți scape nimic din josnicia lumii, din răutatea oamenilor și nici din perfidia lor, dar să te abții de a le face publice. Montaigne a practicat această înțelepciune și, din câte se pare, cu folos. în Eseuri, el mărturisește că, atât pe pământurile sale cât și la castel
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
s-a bucurat în timpul vieții va dura multă vreme și după moartea lui: există încă practici epicuriene în secolul al II-lea după Isus Hristos în Asia Mică. Adică cinci sute de ani de practică neîntreruptă - iată ceva ce poate ispiti răutatea multor filosofi abonați la tezele firmelor concurente! Invidii omenești, prea omenești... A reduce epicurismul la o filosofie a pântecelui, mai exact a părții de jos a acestuia, ține mai mult de discursul lui Athenaios din Dipnosofiștii decât de realitate: în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de ei cu cât nici nu le pasă de viitorul și de destinul lor. Asemenea concepții fac imposibilă o religie. Mai rău, ele ruinează credințele grecești ale momentului care, bazate pe frica muritorilor de aceste forțe nemuritoare și capabile de răutate, făceau posibilă existența unui cler sau a unei puteri politice acționând în numele zeilor și legitimând ordinea, opresiunea, supunerea prin invocarea unor divinități înrolate cu forța, împotriva consimțământului lor - și pe bună dreptate... De altfel, planul imanenței în care evolueză zeii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
neplăcute. Paharul fiind uns cu lichid dulce, medicația merge și singură. Memmius, orator, politician, retor, poet în momentele sale de inspirație, guvernator al Bitiniei, ginerele lui Sylla, mai întâi alăturat lui Pompei, apoi lui Cezar, nu se va vindeca de răutatea lui congenitală... Dedat fraudelor, oportunist, exilat, antreprenor în construcții lipsit de scrupule, nedemn de cadoul sublim al lui Lucrețiu, Memmius dovedește că prietenia pare adesea cu atât mai sublimă cu cât este destinată să rămână o dorință pioasă... -5- O
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
conducătorul, cel care întemeiază și conduce statul. Prin urmare, la nivelul relațiilor internaționale ne lovim de un dublu determinism: pe de o parte intervine natura umană nealterată de-a lungul secolelor, iar pe de altă parte pot interveni înclinațiile către răutate, intențiile rele ale conducătorilor. Pentru autorii realiști, nu există nici o schimbare în natura umană, de unde decurge în mod necesar că nu există progres. Din acest punct de vedere, realismul este o paradigmă conservatoare. Așadar realismul, ca și idealismul, de altfel
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
încorporat ad-hoc în domenii mult mai cuprinzătoare precum științele politice, economia etc. În concluzie, realismul este o paradigmă conservatoare a relațiilor internaționale, ce are la bază o concepție a naturii umane neschimbătoare, dominată de voința de putere, de egoism și răutate. Ea este produsul încercărilor teoretice de a construi o teorie care să explice comportamentul statelor prin identificarea unor factori pereni, care se detașează de circumscrierile situaționale, și influențează comportamentul statelor în sistemul internațional. Principalul astfel de factor este puterea. Punctul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
fie dur, violent, necruțător. De multe ori chiar trebuie să fie așa. Există un vers al lui Voiculescu pe care-mi place să-l citez: „Căci e înțelepciune a ști să fii și rău”. Dar e cu totul altceva decât răutatea irațională, prostească și care vine din egoism, din infatuare, din stupida sete de a domina. - Dați numele acelor valori cărora le țineți partea în cultura românească. — Eminescu, Caragiale, Iorga, Brâncuși, Pallady, cei pe care i-ai enumerat dumneata adineauri, când
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
fim atenți, că ne bucurăm de spectacol fără să plătim? Binecuvântați fie scriitorii care ne scutesc de povara gândirii și care plăsmuiesc cu ușurință o aparență luminoasă pentru complexitatea lucrurilor!. Dacă omagiul lui Valéry pentru France e o acumulare de răutăți, textul e cu atât mai sever cu cât rămâne În sfera vagului, ca și cum Valéry ar ține să dea impresia că s-a ferit cu grijă să-l citească pe Anatole France, ceea ce ar contrazice opinia pe care o are despre
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
PROVERBE Cuprins Argument 9 PARTEA ÎNTÂI Aspecte de psihologie umană surprinse În proverbe (Tiberiu Rudică, Daniela Costea) 13 Adevăr, sinceritate - minciună, falsitate 15 Altruism, generozitate - egoism, egolatrie, meschinărie 17 Aroganță, obrăznicie, batjocură - bunsimț, bună creștere, bună-cuviință 20 Bine - rău; bunătate - răutate 21 Bucurie, plăcere - durere, suferință 23 Caracter, cinste, corectitudine - ipocrizie, desfrânare, hoție 25 Cauză, efect - Întâmplare, neprevăzut 27 Cumpătare, moderație, măsură - exces, lăcomie, avariție, beție 29 Curaj, Îndrăzneală, risc - frică, spaimă, abandon 31 Demnitate, eroism - slugărnicie, lașitate 33 Dreptate, justiție
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ajută numai un singur om Își poate Împlini rostul vieții sale” (St. Zweig). Mâța blândă zgârie rău. (Pe moment, omul ipocrit ne poate chiar Încânta cu aparențele sale, dar atunci când Își vede interesele lezate ne face să simțim din plin răutățile egoismului său.) „Tocmai În lucrurile mici, unde omul nu are timp să se prefacă, se arată caracterul.” (A. Schopenhauer) Bine - rău; bunătate - răutatetc "Bine - rău; bunătate - răutate" Cine Întinde mâna se face iubit. Pentru că un astfel de om dovedește nu
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sale, dar atunci când Își vede interesele lezate ne face să simțim din plin răutățile egoismului său.) „Tocmai În lucrurile mici, unde omul nu are timp să se prefacă, se arată caracterul.” (A. Schopenhauer) Bine - rău; bunătate - răutatetc "Bine - rău; bunătate - răutate" Cine Întinde mâna se face iubit. Pentru că un astfel de om dovedește nu numai că nu are resentimente față de alții, dar și că dorește buna conviețuire: „Cel mai bun dintre oameni: cel plăcut, ce iartă./ Cel mai rău i-acela
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
scrupulele sale morale un crez pentru viața de fiecare zi nu mai trebuie, cu siguranță, să se teamă de nimeni și de nimic, deoarece crezul său Îl va apăra, ca un scut, atât de propriile tentații, cât și de eventualele răutăți venite din jurul său.) „Vegheați asupra voastră, Învinuiți-vă singuri, judecați-vă apoi, cereți iertare câteodată și, dacă este nevoie, dați-vă și câte o pedeapsă.” (Seneca) La nevoie, devii curajos. (Un alt proverb ne oferă o explicație plastică: „Omul e
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
la fel alții nu pot să se exprime În plan afectiv decât Într-un mod exclusivist, preferențial, neacordând astfel Încrederea sau afecțiunea acelora din jur care le merită.) „Este mai În puterea ta să nu fii rău, decât să Împiedici răutatea altora. Îți este mai la Îndemână să contribui la perfecționarea morală a omenirii Începând cu tine Însuți.” (T.Vianu) Cu ochii altora poți să-ți vezi mai bine defectele. (Avem nevoie Întotdeauna de un reper, de un alt mod de
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
valoare a avut. și alte proverbe relevă incapacitatea copiilor de a realiza ce Înseamnă să fii părinte: „Un tată poate să hrănească zece fii, dar zece fii nu pot să hrănească un tată”.) „A nu-i iubi pe părinți este răutate; a-i uita sau a te rușina de ei este nebunie.” (Seneca) „Revolta Împotriva tatălui și a mamei este un păcat pentru suflet și o nenorocire pentru familie.” (Platon) Personalitate, atitudinetc "Personalitate, atitudine" Sunt oameni croiți rău și cusuți bine
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de a fi liberi dacă știm să ne ferim de acele proiecte sau dorințe care nu au șansa de a fi Îndeplinite; se supune, În schimb, hazardului cel ce dă frâu liber unor dorințe necontrolate. Μ Nesimțirea celor care comit răutăți repetate provine și din faptul că nu vor sau nu pot să se pună În locul acelora care trebuie să le sufere. Μ Dorințele născute pe un fond de vanitate crescută sunt mai dominatoare decât cele apărute din resimțirea unor lipsuri
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de oameni Îndreptățește, o dată În plus, ideea despre rolul unor mentori În procesul construcției de sine. Μ Cel supus unui rău repetat se poate Înrăi Într-atât Încât să dezvolte o predispoziție de acest gen: va pricinui el Însuși numeroase răutăți altora, din spirit de răzbunare sau pentru a-i vedea și pe alții suferind. Μ Cel care trăiește o nenorocire nu mai poate face comparații lucide cu situația altora: explicația constă În faptul că o emoție foarte puternică restrânge Într-
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ceva, dar nu știu ce să facă. Μ Adevărata moralitate este aceea de care ajungi să dai dovadă și În intimitate (sau, În primul rând, În cazul acesteia). Μ Cea mai cumplită mezalianță este aceea În care puterea este Însoțită frecvent de răutate: atunci nu se manifestă nici un scrupul față de metodele sau mijloacele folosite! Μ Cel care se respectă Își trădează bunul-simț chiar și atunci când cere permisiunea să facă ceva. Μ Calea cea mai bună de a obține respectul cuiva este, desigur, aceea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
gândește răul” (I Corinteni 13.5): pentru că, Într-adevăr, orice dragoste se naște din suferință, iar orice suferință individuală deschide sufletul spre Înțelegerea și respectarea suferinței altuia. Μ Fiecare moare În felul său, după cum a trăit: cu bunătate sau cu răutate față de alții și față de viață; cu un sentiment de blazare sau cu o curiozitate Încă nepotolită; cu tentația smereniei sau cu obrăznicia infatuării etc. Μ În aprecierea comună, calitatea de psiholog este dată, paradoxal, nu atât de capacitățile intuitive sau
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
numai un schimb informațional, ci și unul energetic: acesta nu este cu nimic mai puțin important decât primul, mai ales atunci când are loc un schimb simpatetic (adică unul bazat pe un transfer de energie pozitivă). Μ Există două feluri de răutate: una de tip reacțional, care este episodică, manifestându-se, de exemplu, ca un răspuns reflex la răutatea altuia, și o răutate congenitală (sau de structură psihică), ce exprimă o plăcere a celui În cauză de a face rău altuia. Se
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]