3,620 matches
-
mercur, temperatura dispozitivului trebuia controlată atent, întrucât viteza sunetului printr-un mediu variază cu temperatura. Williams văzuse un experiment la Bell Labs care demonstrase eficacitatea tuburilor catodice (CRT) ca alternativă la liniile de întârziere în eliminarea ecourilor statice din semnalele radar. Lucrând la TRE, cu puțin timp înainte de a trece la Universitatea Manchester în decembrie 1946, el dezvoltase o formă de memorie electronică denumită tub Williams, bazat pe un tub catodic obișnuit și care a devenit primul dispozitiv de stocare cu
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
este un avion de vânătoare (interceptor) cu aripa delta, construit de Uniunea Sovietică în anii 1950. Este foarte asemănător cu modelele: Mikoian-Gurevici MiG-21 și Suhoi Șu-7 (care însă are aripa în săgeată). O variantă îmbunătățită a avionului "Șu-9", cu un radar mult mai puternic, a fost denumită Suhoi Șu-11. Variantele de "Șu-9" și "Șu-11" au fost construite într-un număr mai mare de 1200 de exemplare, din care nu a fost exportat nici unul. Configurația era asemănătoare cu a avionului Șu-7 că
Suhoi Su-9 () [Corola-website/Science/308519_a_309848]
-
Spre deosebire de avionul Șu-7, ale cărui comenzi erau greu de acționat, dar aparatul răspundea docil, la „Fishpot” comenzile erau ușor de acționat iar aparatul era manevrabil, dar nu ierta erorile de pilotaj. Avionul Șu-9 avea instalat în conul de admisie un radar destul de primiv, R1L (indicativ NATO : High Fix ), si era înarmat cu 4 rachete ghidate prin radar K-5 (ĂĂ-1 „Alkali”). Datorită lipsei tunului de bord și a slabelor caracteristici radar-rachetă, aparatul Șu-9 dovedea slabe performanțe în lupta aeriană. A existat și
Suhoi Su-9 () [Corola-website/Science/308519_a_309848]
-
comenzile erau ușor de acționat iar aparatul era manevrabil, dar nu ierta erorile de pilotaj. Avionul Șu-9 avea instalat în conul de admisie un radar destul de primiv, R1L (indicativ NATO : High Fix ), si era înarmat cu 4 rachete ghidate prin radar K-5 (ĂĂ-1 „Alkali”). Datorită lipsei tunului de bord și a slabelor caracteristici radar-rachetă, aparatul Șu-9 dovedea slabe performanțe în lupta aeriană. A existat și versiunea dublă comandă de antrenament, însă în număr redus (aproximativ 50 buc). Acesta era complet înarmat
Suhoi Su-9 () [Corola-website/Science/308519_a_309848]
-
Datorită lipsei tunului de bord și a slabelor caracteristici radar-rachetă, aparatul Șu-9 dovedea slabe performanțe în lupta aeriană. A existat și versiunea dublă comandă de antrenament, însă în număr redus (aproximativ 50 buc). Acesta era complet înarmat și cu afișaje radar în ambele cabine, aceasta permițând simularea în bune condiții a situațiilor de luptă, îndeosebi interceptare aeriană. Datorită celui de-al doilea scaun s-a eliminat un rezervor de combustibil, ceea ce a dus la scăderea razei de acțiune, aparatul nefiind considerat
Suhoi Su-9 () [Corola-website/Science/308519_a_309848]
-
generație și au montat un sistem de navigare prin satelit (localizare prin satelit cu ajutorul "GLONASS", alternativa rusească la GPS). Ghidajul armelor lansate se poate face de asemenea prin satelit. Bombardierul poate zbura la o înălțime foarte mică de sol cu ajutorul radarului Sopka ("deal") de evitare a solului montat în cupola pentru echipament radar din vârful bombardierului. Zborul la o înălțime foarte mică a bombardierului îl face să fie foarte greu detectat de radare. În armamentul prezent la bord sunt incluse și
Tupolev Tu-160 () [Corola-website/Science/308062_a_309391]
-
satelit cu ajutorul "GLONASS", alternativa rusească la GPS). Ghidajul armelor lansate se poate face de asemenea prin satelit. Bombardierul poate zbura la o înălțime foarte mică de sol cu ajutorul radarului Sopka ("deal") de evitare a solului montat în cupola pentru echipament radar din vârful bombardierului. Zborul la o înălțime foarte mică a bombardierului îl face să fie foarte greu detectat de radare. În armamentul prezent la bord sunt incluse și rachetele de ultimă generație Kh-101 (acuratețea de lovire este de 6-9 metri
Tupolev Tu-160 () [Corola-website/Science/308062_a_309391]
-
la o înălțime foarte mică de sol cu ajutorul radarului Sopka ("deal") de evitare a solului montat în cupola pentru echipament radar din vârful bombardierului. Zborul la o înălțime foarte mică a bombardierului îl face să fie foarte greu detectat de radare. În armamentul prezent la bord sunt incluse și rachetele de ultimă generație Kh-101 (acuratețea de lovire este de 6-9 metri) și Kh-555 (rachete de croazieră strategice din familia de rachete Kh-55). Modelul de rachetă Kh-102 este purtător de focoase nucleare
Tupolev Tu-160 () [Corola-website/Science/308062_a_309391]
-
avea simpatii pentru Israel. La sfarsitul întrevederii, cei doi au convenit asupra achiziționării de către Israel a unor avioane cu reacție moderne de tip Dassault Ouragan, avioane Mystère 4 precum și a cumpărării de tancuri suplimentare de tip AMX-13 și de echipament radar și de tunuri. Misiunea lui Peres de a înzestra armata israeliană cu armamentul necesar pentru a deveni o armată modernă, s-a lovit de nu puține obstacole. Vânzările de arme către Israel se aflau sub supravegherea unei comisii tripartite anglo-franco-americane
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
secret militar, iar cercetările istoricilor din ultimii 50 de ani nu au ajuns la o concluzie certă. Cel mai probabil este că nava cu încărcătură maximă (53.000tone) putea atinge circa 30 de noduri, respectiv 55,56 km/h. Funcționare: Radare: Radarele operau pe frecvența de 368 MHz și aveau o rază maximă de 25 km, având mai mult un rol de confirmare a distanței. Directoare de tir: Directorul principal, de tip Basigerat BG, situat în vârful turnului blindat-prova, capabil să
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
militar, iar cercetările istoricilor din ultimii 50 de ani nu au ajuns la o concluzie certă. Cel mai probabil este că nava cu încărcătură maximă (53.000tone) putea atinge circa 30 de noduri, respectiv 55,56 km/h. Funcționare: Radare: Radarele operau pe frecvența de 368 MHz și aveau o rază maximă de 25 km, având mai mult un rol de confirmare a distanței. Directoare de tir: Directorul principal, de tip Basigerat BG, situat în vârful turnului blindat-prova, capabil să descopere
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
plecarea lor încă din data de 21 Mai, astfel că Amiralitatea Britanică a avut timp să întindă o rețea de intercepție, compusa din crucisatoare si distrugatoare. În seara zilei de 23 Mai, crucișătoarele grele Norfolk si Suffolk au luat contact radar cu navele germane în apropiere de Strâmtoarea Danemarcei. În același timp, radarele de pe Bismarck au detectat navele britanice, iar căpitanul a ordonat intercepția imediată. Bismarck a tras primele proiectile către Norfolk, care s-a retras foarte rapid într-un banc
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
a avut timp să întindă o rețea de intercepție, compusa din crucisatoare si distrugatoare. În seara zilei de 23 Mai, crucișătoarele grele Norfolk si Suffolk au luat contact radar cu navele germane în apropiere de Strâmtoarea Danemarcei. În același timp, radarele de pe Bismarck au detectat navele britanice, iar căpitanul a ordonat intercepția imediată. Bismarck a tras primele proiectile către Norfolk, care s-a retras foarte rapid într-un banc de ceață. Sesizând pericolul, căpitanul englez a decis să mențină o distanță
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
și forțat să se retragă. "Prince of Wales" si "Bismarck" au schimbat circa 20 de salve, fără rezultat, din cauza distanțelor foarte mari. Treptat, navele britanice au rămas în urmă, iar o manevră îndrăzneață a căpitanului lui "Bismarck" a pierdut contactul radar definitiv. "Prinz Eugen" s-a separat de Bismarck în seara zilei de 24 mai, urmând o altă rută catre portul francez Brest. Crucișătorul avea să ajungă fără incidente în port, în 28 mai. Câteva zeci de hidroavioane ale pazei de
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
de bază pentru misiuni de atac a rămas coloana vertebrală a flotei de aeronave Skyraider din subordinea "UȘ Navy". Variantele de mai tarziu au încorporat o cupola reproiectată, o cabină mai spațioasa și un radom ventral bombat care adăpostea un radar mare de căutare, cu rolul de a asigura protecția suplimentară a flotei prin detecția inamiculuide la mare distanță. Pe puntea portavioanelor, avionul Skyraider s-a dovedit a fi un aparat solid și rezistent. Toate aceste calități au fost testate pe
Douglas A-1 Skyraider () [Corola-website/Science/328857_a_330186]
-
fost accelerată de General Motors, care a preluat producția în plus de la Grumman, producând versiunea TBM-1. Subvariantele au inclus TBF-1C, cu două tunuri în aripi, și TBF-1B care a aprovizionat Marea Britanie, fiind produs sub licență, precum și TBF-1D și TBF-1E, cu radar ASV, și TBF-1L cu reflector de căutare în cala bombelor. Producția totală de TBF-1 și TBM-1, cu toate subvariantele, a fost de 2290 aparate și, respectiv, 2882 aparate. General Motors (Divizia de est) a produs 4664 de avioane TBM-3 cu
Grumman TBF Avenger () [Corola-website/Science/327129_a_328458]
-
al armelor combinate cunoscut sub denumirea de "Mentoring Task Force" și un Grup de Operațiuni Speciale, ambele cu baza la Ripley din exteriorul orașului Tarin Kowt; "Rotary Wing Group" echipat cu elicoptere CH-47D Chinooks, bunurile logistice ale Forței și un radar de supraveghere aeriană al RAAF au baza în Kandahar. Adițional, 800 de oameni din personalul logistic sunt de asemenea staționați în Orientul Mijlociu cu scopul acordării de sprijin rapid dar sunt localizați în afara Afghanistanului. Detașamente de aeronave de patrulare maritimă și
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Siemens AG devine corporație în 1966. Prima centrală telefonică digitală a companiei este produsă în 1980. În 1988 Siemens și GEC achiziționează compania britanică de tehnologie de apărare Plessey. Bunurile Plessey sunt împărțite și Siemens preia partea de avionică, tehnologie radar și tehnologia de control a traficului — sub numele Siemens Plessey. În 1991, Siemens achiziționează Nixdorf Computer AG și o redenumește Siemens Nixdorf Informationssysteme AG. În Octombrie 1991, Siemens achiziționează Divizia de Sisteme Industriale a Texas Instruments, Inc, cu sediul în
Siemens AG () [Corola-website/Science/309013_a_310342]
-
a debutat în primăvara anului 2010 — formația a oferit o serie de reprezentații live, interviuri de presă sau a efectuat vizite în cadrul unor posturi de radio. Printre cele mai notabile interviuri se numără cele publicate de "Artist Direct", "Idolator", "Pop Radar", "Radar Online" sau "StarShine Magazine". De asemenea, în timpul alocat promovării în America de Nord, JLS a prezentat și o interpretare live a compoziției „If I Ever Fall In Love”, cu care formația a intrat în audițiile pentru emisiunea "The X Factor" în
JLS (EP) () [Corola-website/Science/320421_a_321750]
-
debutat în primăvara anului 2010 — formația a oferit o serie de reprezentații live, interviuri de presă sau a efectuat vizite în cadrul unor posturi de radio. Printre cele mai notabile interviuri se numără cele publicate de "Artist Direct", "Idolator", "Pop Radar", "Radar Online" sau "StarShine Magazine". De asemenea, în timpul alocat promovării în America de Nord, JLS a prezentat și o interpretare live a compoziției „If I Ever Fall In Love”, cu care formația a intrat în audițiile pentru emisiunea "The X Factor" în 2008
JLS (EP) () [Corola-website/Science/320421_a_321750]
-
chirilic Су-27, (denumire NATO: Flanker) este un avion de superioritate aeriană sovietic construit de Suhoi. A fost conceput să concureze direct cu avioanele americane F-14 Tomcat și F-15 Eagle. Este foarte manevrabil, are rază de acțiune lungă și dispune de radar și armament aer-aer performant. Proiectat la sfârșitul anilor '60 că un avion de vânătoare de înaltă performanță cu sistem electronic de comandă ("fly-by-wire") și cu abilitatea de a transporta până la 10 rachete aer-aer, Șu-27 era unul dintre cele mai bune
Suhoi Su-27 () [Corola-website/Science/307944_a_309273]
-
de decenii. De exemplu, 1915 Quetzálcoatl nu a fost observat decât o singură dată între 1985 și 2010. O consecință a apropierii repetate de Pământ este aceea că acest lucru face din acești asteroizi buni subiecți pentru studierea lor prin radar, de pe Pământ. Este cazul asteroizilor 4179 Toutatis și 6489 Golevka.
Asteroid Alinda () [Corola-website/Science/332558_a_333887]
-
cuvinte care nu au un sens literal, ci figurativ. Chiar și titlul reprezintă o metaforă, comparând spațiul cunoscut cu zonele aflate departe de civilizație. Destinația de la capătul găurii-de-vierme este 'marele oraș' în sens figurat. Cosmonauta sovietică Olga Tovyevsky dispare de pe radar în timp ce se afla în drum spre Marte, la puțină vreme după un experiment științific de rutină. Doi ani mai târziu, ea revine în spațiu-timp, în stare catatonică, ținând în mâini o cochilie necunoscută în biosfera Pământului. Rușii trimit o nouă
Chrome (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/324836_a_326165]
-
acestor ecuații a fost intuirea unui nou tip de câmp magnetic, care se propagă cu viteza luminii sub forma undelor electromagnetice. În 1887 fizicianul german Heinrich Rudolf Hertz a reușit să genereze asemenea unde, punând astfel bazele transmisiilor de radio, radar, televiziune și altor forme de telecomunicații. Proprietățile câmpurilor magnetice și electrice ale acestor unde sunt similare cu cele ale unei sfori lungi, întinse, al carei capăt este mișcat foarte repede în sus și în jos. În orice punct ales, sfoara
Electromagnetism () [Corola-website/Science/302375_a_303704]
-
că primul beneficiar este Southwest Airlines, primele livrări urmând să aibe loc la începutul lui 2017. Există și câteva modele militare : T-43, pentru antrenamentul navigatorilor, C40A și C40B/ C, pentru transport de personal și transport VIP, 737AEW&C, avion radar și de alertă aeropurtată, P8 Poseidon, pentru patrulă maritimă. Operatori militari sunt Australia, Brazilia, Republica Populară Chineză, Chile, Columbia, India, Indonezia, Kuwait, Mexic, Niger, Peru, Coreea de Sud, Taiwan, Tailanda, Emiratele Arabe Unite, SUA, Venezuela și Malaezia. Aceste modele sunt bazate pe linia 737NG
Boeing 737 () [Corola-website/Science/306796_a_308125]