5,449 matches
-
mult este șireată; Blana ei e căutată Pentru guler și căciulă. Fără fus și fără furcă, Dânsa toarce, nu se-ncurcă. Părul lui pare de sârmă, Ca și cel domestic râmă; E vânat pentru pastramă, Capul i se pune-n ramă. Zboară numai pe lumină, Floarea-i este cea mai dragă; E micuță ca o fragă, Harnică-i ca o... E și dânsa foarte mică, Mai mult slabă decât plină; Deși nu este albină, Harnică-i ca o... Ghemuleț cu ace
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Roll: „Altminteri (...) oricît lirismul acesta reclamă, de atîtea ori, un cifru, nu putem tăgădui că „Moartea vie a Eleonorei» este un poem de dragoste, trecut prin toate furcile caudine ale imaginilor și pe sub toate furcile caudine ale renunțărilor, portret și ramă desgropate cu anticipație dintr-un Pompei încă neacoperit de lavă” (Mențiuni critice III, ed. cit. p. 294). Criticînd, în comentariul mai sus menționat, atitudinea lui Lovinescu față de proza infuzată de lirism a lui Sadoveanu, Perpessicius îl așază, ironic, pe criticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai onirice pasagii suprarealiste sau celor mai veninoase incantații ale lui Lautréamont”. Ca și în cazul altor critici „artiști”, Boz polemizează cu Lovinescu, care „oprindu-se, cum era și cazul, la elementele superficiale”, a ratat înțelegerea poeziei bacoviene, fixînd-o în rama desuetă a unui simbolism provincial, minor. Observație corectă... Așezat în descendența lui Villon, inclasabilul Arghezi este văzut ca „un om al paradoxurilor”, caracterizat de o puternică voință de „independență și singularizare”: „Formula modernității lui Arghezi se impune în sensul evadării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acceptase să aducă în casă un tânăr străin pe care nu-l văzuse niciodată. — Domnule Ōkuma, îi strigă Tomoe unui tânăr care lucra în același birou. Vreau să te întreb ceva. — Ce anume? Takuhiko Ōkuma, un bărbat cu ochelari fără rame, veni la biroul ei, cu batista la gură. El se angajase la firmă cu doi ani înaintea lui Tomoe și lumea știa că este nepotul baronului Ōkuma. Era slab ca o așchie, dar foarte pus la punct. Tomoe ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pus jos ceașca pe care o ținea, delicat, în mână, și s-a apropiat de masa lor. Era îmbrăcat foarte îngrijit. — Takamori, ți-l prezint pe domnul Ōkuma, care lucrează cu mine-n birou. Este nepotul baronului Ōkuma. Ochelarii fără rame sclipeau în lumina cafenelei. — Deci dumneavoastră sunteți Takamori. Tomoe mi-a vorbit deseori despre dumneavoastră. Vorbea politicos, ca o femeie. — Și dânsul este... Tomoe ezită o clipă. Gaston Bonaparte. A venit din Franța și stă la noi. Când auzi cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
o apariție festivă pentru sfârșitul lor de săptămână. El avea tot dreptul să facă parte din acea săptămână și din viețile lor - nu, nu putea să se gândească. Toaleta. Mostre gratuite de parfum și iconițe cu Padre Pio prinse În rama oglinzii. Și fotografia lui Tito Tempesta, măturător de stradă și stalinist convins - surâzător, căci În sfârșit defunctul a scăpat de nevasta lui, veșnic furioasă și lătrătoare. Apoi patul acela din alamă, cu Madona și Pruncul Isus Într-un norișor roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
era fata și avea astfel iluzia că o ține sub control. Sasha privi planetele din sistemul solar. Se trezise proiectat În mijlocul unei crize familiale care nu Îl privea. Iar cealaltă, a sa, Îi era interzisă. Valentina Îi surâse dintr-o ramă ce părea din argint, rezemată pe televizor. Părul ei castaniu, aceiași ochi strălucitori, ca ai mamei, aceeași gură cu buze cărnoase și Întunecate, dar o expresie complet diferită, Îmbufnată, severă, fără surâs. I-ar fi plăcut să aibă așa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de păianjen: se prind În ea muștele, dar bondarii o rup. Și astfel, bucătăria fusese mutată, iar Kevin avusese camera lui și tati construise veranda cu ajutorul bunicului În zece zile. O cutie de sticlă cu acoperiș de tablă și cu ramele din aluminiu lucios care sclipeau la soare de parcă ar fi fost de aur. Era minunat să iei cina seara pe verandă, când totul Împrejur era cufundat În Întuneric, iar ei patru stăteau În jurul mesei pătrate, sub lumina becului - ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pagina sportivă. O cutie zdrobită de presiunea unui picior care a șutat-o În cufărul de la intrare. Camerele care fuseseră ale copiilor, oribil de goale, pe tapetul plin de păsări, copăcei și Îngerași, urma unor postere smulse de mult timp - rame goale, absență, absență. Două pătuțuri pliante, din lemn, nimic altceva. Paturile nici măcar nu erau acoperite, cu saltelele la vedere. Nici nu s-a gândit să-i pună În pat. A fost cu premeditare. Plănuise totul. Dar fetița a auzit ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Prinț strabic aflat Între perne ca și cum ar dormi. Ar trebui să-i fie Închis ochiul. Și să-i fie șters sângele care-i curge din nas și din gură. Dar nimeni nu trebuie să atingă corpurile. Pe scrin, fotografia În ramă aurită pe care nu o observase prima dată. Buonocore și blonda - care Încă era brunetă - În ziua nunții lor, În fața unei biserici monumentale: tineri, Îndrăgostiți, se sărută pe buze. În păr, ea poartă o coroniță de flori albe. Îl sperie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și atunci când era dezamăgită de către ceilalți. După o vorbă bună și o mângâiere din partea, ei toată supărarea și durerea dispărea de parcă nici n-aș fi simțit-o. Iubirea ei neprețuită este ca un tablou ce merită să fie pus în ramă și expus publicului,cu siguranță toata lumea ar fi fermecată de frumusețea acesteia. Mama este o floare sfântă care îmi este înger păzitor, dar mai presus de toate îmi este și prietenă. Este o carte de povești ce îmi dezvăluia
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Veniamin”. Facerea, 35.(18) (n. tr.) Ra, principalul zeu din panteonul egiptean, zeu al soarelui. Numele său, cu varianta Re, apare în componența unor nume din carte, Re-nefer, Re-mose Sistra, sistrum, instrument de percuție din Egiptul antic, format dintr-o ramă de metal și mai multe corzi, care scotea sunete atunci cînd era scuturat. (n. tr.) Stick, băț, surcea (n. tr.) FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\cortul rosu.doc PAGE 212
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un leu cu coama zbârlită ne privea fioros, lângă el, pe un panou negru de lemn, două coarne de rinocer străpungeau aerul, iar intervalele între toate astea erau pline de scuturi colorate, lănci și săbii din oase gălbejite, într-o ramă groasă de aur, o fotografie mare a unui negru cu ochelari, i se vedeau doar capul și umerii, purta o uniformă cu fireturi aurii, iar pe cap o tocă din piele de leopard, arăta destul de bine, m-am gândit cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
auzea râsul mamei care făcea să se ciocnească între ele vazele de cristal și peștii de sticlă și soldații de porțelan și cupele și clondirele de vin, pe unde am trecut alergând, pe pereți se balansau planisfere și fotografii în ramă și sculpturi de fildeș, iar în acvariul gol, peștii tropicali, uscați și lăcuiți, care atârnau de fire de cupru, se mișcau de parcă ar fi-notat într-adevăr, pendulau și brățările de mână și de gleznă, înșirate pe fâșii de piele deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
între timp s-au spart și celelalte geamuri, am văzut cum doi muncitori de la uzină au scos ușa din țâțâni, au ridicat-o și, făcându-i vânt, au zvârlit-o cât colo, ușa a aterizat în fața mea, pe trotuar, din rama lată de metal, vopsită în albastru, cioburile plouau cu zgomot pe asfalt, iar la capătul zăvorului ruginit am văzut lacătul tot ferecat. Știam că ar fi trebuit s-o iau din loc, mi-am adus aminte cât mă rugase mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
toate. Și într-adevăr, pe ușa magaziei ieșeau în fugă oameni, unul după altul, care mai de care cu câte ceva de-acolo, pungi și baloturi și lăzi și portocale în fileuri roșii, scoteau afară și din magazin, am văzut că rama geamului s-a desprins, întreagă, din perete, una foarte-naltă și subțire încerca să-și deschidă drum cu-o scândură de raft, cu cealaltă mână strângea la subsuoară un borcan mare de măsline verzi, dar oamenii începuseră deja să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am văzut că pereții sunt ticsiți de mici scorburi și colivii, unele erau închise cu împletituri din nuiele, altele cu plase de sârmă subțire sau pur și simplu cu ciorapi de nylon sau bucăți de perdea de tul întinse pe rame de lemn, și în fiecare se mișca ceva, apropiindu-mă am văzut că sunt păsări, nenumărate specii de păsări, o mulțime pe care nu le recunoșteam de loc și, desigur, mierle, ciocârlii, presuri, toate țopăiau agitate și nervoase pe după gratii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fi vrut să admită. CÎnd tocmai Își rezema bastonul de colțul patului, privirea Îi rămăsese pironită pe o poză Înrămată sprijinită de cana cu apă pentru noapte. Pupilele i se măriseră, mîinile descărnate apucaseră poza și se crispaseră violent peste rama de lemn. În fotografie, Ryan, cu o mînă așezată pe umărul lui Arthus, zîmbea larg spre obiectiv. Bătrînul Îngrozit se prăbușise, cu mîinile Încleștate pe fotografie, cu privirea fixă, halucinată. Fersen tocmai ieșea din jandarmerie cînd dădu nas În nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
metodă. Era Încă tânăr. Într-o seară, ieșind din patiseria Sud Tunisien, o Întâlni pe Annick. După scurta lor Întâlnire din vara lui 1974, n-o mai văzuse. Se urâțise și mai mult, acum era aproape obeză. Ochelarii pătrați cu ramă neagră și lentile groase Îi micșorau și mai mult ochii căprui, subliniau albeața bolnăvicioasă a pielii. Băură o cafea Împreună, fu un moment destul de penibil. Era, și ea, studentă În Litere, la Sorbona; locuia chiar În vecinătate, Într-o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de bărbat. — Samantha, unde dracu ești ? Simt o împunsătură în stomac. E Ketterman. Șeful departamentului nostru de drept corporatist. Probabil că are și nume de botez - dar nimeni nu-i spune niciodată altfel decât Ketterman. Are părul negru, ochelari cu ramă metalică și ochi cenușii sfredelitori, și în primele mele zile la Carter Spink aveam coșmaruri legate de el. — Vezi că ne apucăm iar de contractul Fallons. Întoarce-te imediat. Întâlnirea la zece jumate. Iar ? — Vin cât de repede pot. Pliez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Dau să-mi iau hainele de la curățătorie, dar spre groaza mea, doamna Farley trece pe lângă mine și intră în casă, exclamând : — Ți le duc eu ! — Îhm... scuzați vă rog... ăă... dezordinea, spun în clipa în care trece pe lângă mai multe rame cu fotografii rezemate de perete. Am tot vrut să le atârn... și să arunc cutiile... O conduc repede în bucătărie, departe de grămada de cutii cu mâncare la pachet de pe masa din hol. După care regret imediat. Pe blatul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
părul în vârful capului, lăsând să cadă șuvițe artistice care să-mi ascundă fața. După care adaug și o pereche de ochelari de soare pe care i-am găsit în sertarul măsuței de toaletă. Sunt din anii ’80 și au rame imense verzi, ce-mi ascund în totalitate chipul. E adevărat, mă fac să semăn destul de tare cu Elton John, dar o să supraviețuiesc. Ideea e că sunt de nerecunoscut. Când cobor scările, Nathaniel tocmai iese din bucătărie, cam supărat. Ridică ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
stau mai mult într-un loc, cu atât mai expusă mă simt. Dar nu pot să plec. Mâinile lor continuă să-mi dea atac la tavă. Știi cumva, mai sunt tarte cu căpșune ? mă întreabă un tip cu ochelari fără ramă. — Îhm... nu știu, murmur, cu ochii în jos. Shit. Acum tipul se uită la mine mai atent. Se apleacă ușor, ca să mă vadă mai bine. Și nu pot să-mi trag părul mai bine peste față, fiindcă țin tava cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
respirația și-și duce mâna la gură. — Îhm... da, șoptesc într-un final, fierbând de jenă. Eu sunt. Dar vă rog mult nu spuneți nimănui. Nu vreau să se știe. — Deci cu asta te ocupi acum ? Tipul cu ochelari fără ramă pare de-a dreptul bulversat. Ești chelneriță ? Stagiarii încă se mai uită la mine de parcă aș fi Stafia Viitorilor Avocați Ratați. Nu e chiar așa de rău. Încerc un surâs relaxat. Primești sandvișuri fantezi gratis ! — Deci o singură greșeală... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Și, În clipa În care Îmi arunc ochii În jur, observ că toată lumea are aceeași atitudine demnă, de balerin. Înainte să intre Jack Harper În birou, Artemis vorbea cu maică-sa la telefon, dar acum și-a pus ochelarii cu ramă de baga și bate concentrată la computer, oprindu-se din cînd În cînd să admire ce a scris, cu un zîmbet gen „Doamne, ce genială sînt !“. Nick citea paginile de sport de la Telegraph, dar acum Îl văd studiind niște documente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]