10,608 matches
-
Jevons asociază teoria abstinenței a lui Senior cu teoria productivității marginale, ca și Eugen von Bohm-Bawerk, un alt discipol al lui Menger. Această teorie susține că jocul liberei concurențe determină o scădere a ratei dobînzii pînă la nivelul ce corespunde randamentului ultimei creșteri a capitalului investit. Astfel, teoria valorii-muncă a fost abandonată, dar nici noua teorie a utilității marginale nu a fost îmbrățișată de toată lumea. Pînă la Primul Război Mondial, puțini economiști o adoptaseră, chiar și în Marea Britanie. Reținem pe William
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
se metamorfozează în bunuri prezente, cu prețuri mai mari, iar diferența trebuie să revină capitalului care a cumpărat bunurile viitoare metamorfozate, inclusiv forța de muncă. Timpul ar avea astfel un rol important în economie. După Bohm-Bawerk, factorii de producție dau randamente diferite în funcție de combinația în care sunt introduse. Tot așa, repartiția ar urma să se facă luînd în considerare productivitatea fiecărui factor, luat separat sau într-o combinație anume. Munca produce capitalul, dar capitalul e decisiv în producția de bunuri. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
care a propus un model legat de principiul utilității și cel al productivității marginale. Acesta consideră drept rată naturală a dobînzii cea pentru care cererea de împrumut egalizează oferta provenind din economisire. Rata naturală sau reală a capitalului este asimilată randamentului capitalului în procesul de producție, sau profitului realizat de antreprenor. Ratele dobînzilor ar oscila foarte mult, astfel încît rata medie a dobînzii naturale nu ar fi una de echilibru. Wicksell a insistat asupra faptului că, într-o economie monetară, trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
ricardiană a repartiției tripartite a venitului național a fost transformată într-o problemă de atribuire funcțională, în pofida criticilor adepților teoriei marshalliene a costurilor de producție (Edgeworth). De asemenea, unii adepți marginalismului, mai ales Jevons și Marshall adoptă legea ricardiană a randamentelor descrescătoare, alții o resping. Wisksteed, von Wieser și, mai, tîrziu, Schumpeter. La Bohm-Bawerk și Wicksell, ea devine doar o ipoteză. Oricum, această lege își pierde rangul anterior deținut în teoria repartiției. Putem doar analiza influența creșterii cheltuielilor asupra volumului producției
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
abstinenței și 3. Exprimă preferința intertemporală, în favoarea bunurilor prezente comparativ cu cele viitoare. Aceasta din urmă este totuși cea mai răspîndită și avea să ajungă pînă la Hayek, pentru care rata reală a dobînzii va fi determinată exclusiv de rata randamentului anticipat al investiției, în vreme ce preferința intertemporală ar determina rata economisirii. Demnă de semnalat a fost opoziția dintre partizanii teoriei productivității și abstinenței și cei ai teoriei adao sului. Dintre primii se remarcă von Wieser, care totuși nu a stabilit o
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
care totuși nu a stabilit o legătură directă între productivitatea fizică a capitalului și capacitatea sa de a genera valoare. El a vorbit despre o "tendință seculară" de reducere a ratei dobînzii, însoțind tendința de scădere pe termen lung a randamentului marginal al investițiilor, datorită sporirii relative a acumulărilor de capital. Albert Aftalion a încercat să îmbunătățească această teorie, distingînd între trei tipuri de productivitate: globală, fizică și economică. Teoria abstinenței îl are ca principal reprezentant pe Alfred Marshall, iar cea
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
analizei economice. 1.6.5. Utilitariștii americani În Statele Unite, Irving Fisher a studiat aspectele fizice și cele psihologice ale ratei dobînzii. El consideră că valoarea se modifică în timp și insistă asupra oportunității investițiilor cu o rată marginală pozitivă a randamentului net. În analiza factorilor subiectivi, Fisher a introdus conceptul de "anticipare", ca element de formare a valorii capitalului. El a mai sugerat o diferențiere a ratelor dobîn zilor funcție de riscurile asociate randamentelor diverselor surse de venit, precum și traducerea în rate
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
oportunității investițiilor cu o rată marginală pozitivă a randamentului net. În analiza factorilor subiectivi, Fisher a introdus conceptul de "anticipare", ca element de formare a valorii capitalului. El a mai sugerat o diferențiere a ratelor dobîn zilor funcție de riscurile asociate randamentelor diverselor surse de venit, precum și traducerea în rate reale a celor nominale sau monetare, ținîndu-se seama de valoarea monedei atît la acordarea cît și la rambursarea creditului. Fisher a fost preocupat de puterea de cumpărare a monedei. În lucrarea Puterea
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
principiu, în pofida autoinvocatului empirism și pregătesc, într-un fel sau altul, venirea lui Keynes. Princi palele principii marshaliene sunt: trebuie să obținem maximum de satisfacție cu cele mai mici eforturi; utilitatea totală scade pe măsură ce cantitatea de bunuri crește; aplicarea legii randamentelor descrescătoare, în special în agricultură. Acesta este credo-ul metodologic marshallian, pe scurt, și nu e neapărat unul utilitarist. Referindu-se la principiul marginalist, Schumpeter avea să afirme că acesta nu e nimic mai mult decît o cale posibilă spre
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
concept provine dintr-un model imaginar de economie, bazat pe un singur factor de producție, ale cărui servicii sunt strict determinate de analiza productivității marginale. În consecință, ar trebui înlocuită rata wickselliană a productivității fizice cu o rată monetară a randamentului noilor investiții. Prima condiție a echilibrului wicksellian cere ca rata de piață a dobînzii să fie egală cu rata ex-ante a eficacității capitalului. Această condiție e considerată de Myrdal drept insuficientă, căci ea nu poate determina, pentru întreg sistemul, nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
adică un miracol, de la băncile centrale. E ca și cum ai pune lupul paznic la oi. Lucrurile au mers prea departe. Avem de-a face cu ceea ce se numește "ciclul balanței de plăți", adică o suprainvestire finanțată prin îndatorarea masivă, finalizată prin randamente negative ale investițiilor, aglomerație la vînzarea de active, fali mente, fuga capitalurilor, devalorizări, panică, angoasă, sărăcie... După "opt secole de sminteală financiară" (Reinhart and Rogoff, This Time is Different), ar trebui ca economiștii să aibă totuși niște soluții, deși astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Operations (în zona Euro), intervenții pe piața valutară (Elveția), sau împrumuturi consistente. Astfel, piața a repornit mecanismele sale, mai ales cea a instrumentelor cu venit fix la început. Fondurile mutuale, cele de pensii, asiguratorii au început să obțină și ei randamente minime, dar neîncrederea, incertitudinea și volatilitatea piețelor sunt încă amenințătoare pe termen mediu și lung. Cele mai afectate sunt tot economiile emergente. Mai ales după ultimele evenimente geopolitice, asistăm la un adevărat război economic și valutar. Măsurile de reglementare adoptate
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
devoluția spirituală și lipsa de înțelepciune, raționalismul și mercantilismul. Econo miștii din Clubul Celor Care Discută Starea Economiei Mondiale (CCCDSEM) vorbesc eufemistic, ca despre o fatalitate, de "ciclul balanței de plăți", adică o suprainvestire finanțată prin îndatorare masivă, finalizată prin randamente negative ale investițiilor, aglomerație la vînzarea de active, shadow banking, falimente, fuga capitalurilor, paradise fiscale, devalorizări, panică, angoasă etc. Nu este nici o fatalitate, noi am făcut toate astea și tot noi le trăim. Trăim o criză profundă, o criză a
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
economii", Krugman scrie The Theory of Interstellar Trade, un eseu umoristic asupra schimburilor de bunuri efectuat cu o viteză apropiată de cea a luminii. În ce privește "noua economie geografică", Krugman consideră că, dacă schimburile internaționale sunt mult condiționate de așa-numitele randamente de scară, atunci regiunile economice ce au o producție mai mare vor deve-ni mai competitive și vor atrage mai multe între-prinderi. Aceasta explică de ce, în loc să se extin-dă pe întreaga suprafață a globului, producția are tendința de a se concentra în
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
între mediul urban și cel rural, între sectoarele economiei etc., ceea ce le frînează mult consumul intern. În schimb, aceste țări exportă mult în Statele Unite, înregistrează puternice excedente comerciale cu care asigură finanțarea deficitelor americane. Desigur, acționarii urmăresc anumite norme de randament ale capitalurilor plasate (return of equity), ceea ce apasă greu asupra investițiilor productive. Ei bine, pentru a răspunde acestor exigențe acționariale, s-a produs o expansiune paroxistică a creditului în Statele Unite, în dorința de a crea cerere. Aceasta a dus la
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
credite în stînga și în dreapta, fără garanții suficiente, decît în măsura în care ele au risipit și econo-miile clienților. Cineva trebuie deci să răspundă pentru sumele pierdute și să plătească. Fondurile de pensii au fost și ele prinse în această horă speculativă, iar randamentele le sunt afectate. S-a mers mult prea departe cu creditarea și s-a uitat de economisire. Creditul a devenit, alături de salariu, un mijloc aproape obligatoriu de fi-nanțare a traiului cotidian. Ceva nu e în regulă aici. E prea multă
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
să ridice ratele dobînzilor. Iar inflația persistentă despre care vorbeam poate fi pusă în seama politicilor monetare și bugetare expansioniste, a cheltuielilor publice prea mari și a deficitelor bu-getare, de inspirație keynesistă. Keynes a subestimat capacitatea economiilor de a evita randamentele descrescătoare. El nu a văzut riscul de inflație pe termen lung. De altfel, nici nu l-a interesat, cunoscută fiindu-i exprimarea: "pe termen lung vom fi cu toții morți". Nici inflația nu l-a in-teresat. Deci pe Keynes l-a
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
viului. Proiectul se justifică, în primul rînd, prin nevoia de a hrăni peste 1 miliard de locuitori, o popula-ție în continuă creștere, cu un ritm superior Chinei, India fiind cea mai populată democrație din lume. Pentru aceasta, este necesară creșterea randamentelor în agricultură și creșterea performanțelor în lupta împotriva bolilor tropicale. Se caută, de pildă, obținerea unui vaccin eficace împotriva malariei, o maladie ce afectează milioane de indieni și despre care laboratoarele occiden-tale se interesează prea puțin, din cauza cererii interne insuficiente
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
cerere potențială de circa 250 milioane doze pe an. Firmele de cercetare indie-ne nutresc speranța să poată rupe dependența de marile laboratoare occidentale, încercînd să pro-ducă cu costuri cît mai mici medicamentele ne-cesare. În agricultură, introducerea semințelor hibride de mare randament a sporit în mod considerabil producția de grîu, de cereale în general, producție ce a devenit suficientă pentru acoperirea necesarului intern. Totuși, aceste semințe au antrenat o sărăcire prematură a solurilor, astăzi căutîndu-se soluții pentru o nouă "revoluție verde". Firme
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
un excedent de mînă de lucru în mediul rural, o "suprapopulație" ce practică o agricultură de subzistență. Societatea s-a polarizat extrem, clasa de mijloc fiind mai mult decît firavă. Bursa a început și ea firav, după anul 2000 înregistrînd randamente interesante, acum însă fiind în stagnare ca urmare a influenței crizei monetar-financiare ce a plecat anul trecut din S.U.A. De asemenea, unele măsuri populiste luate de Guvern în scopuri electorale au obligat Banca Centrală la intervenții pe piață, ajungîndu-se la
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
fluxul de pasageri. Asistăm la transformarea progresivă a spațiilor monofuncționale odinioară în subregim consumativ în arii hipercomerciale polifuncționale: cifra de afaceri pe metru pătrat în aeroporturi este acum superioară celei a „marilor suprafețe” comerciale, iar magazinele din gări au un randament superior celui al magazinelor din centrul orașelor 24. Unui spațiu-timp discontinuu i se substituie un fel de continuum spațio-temporal comercial. Pretutindeni este momentul optimizării comerciale a locurilor de pasaj și de transport, al dispariției spațiilor lipsite de mărci, al cuceririi
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nu ne gândim aici la ceea ce Nietzsche numea „voință de putere” ca voință de „a deveni stăpân, de a crește în cantitate, în forță”17. Mulțimile nu vibrează doar pentru că sunt mobilizate resurse identificatoare, dar și pentru că li se arată „randamentul maxim al corpului omului”, performanțe fizice ieșite din comun, o voință de a învinge exacerbată. Dacă există o identificare (logica similitudinii), există și deosebiri între atleți ale căror aptitudini ieșite din comun îi propulsează la un alt nivel decât al
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și „invidia particulară”, „invidia generală”, cea simțită de dezmoșteniții sorții la adresa celor răsfățați de ea37, se perpetuează și ea. Veniturile exorbitante ale elitelor economice provoacă mânia generală. Impozitul pe marile averi va beneficia întotdeauna de o largă susținere populară chiar dacă randamentul acestuia este unul dintre cele mai slabe. Nu lipsesc cei care se bucură de nenorocirile vip-urilor, iar linșajele mediatice la care asistăm sunt dictate nu atât de spiritul de justiție, cât de voința de a oferi niște „capete” invidiei nesănătoase
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
psihologic al clasei, o psihogramă evidențiind o varietate de caracteristici intelectuale, afective și volitive și nu neapărat un nivel valoric al fiecărui elev. După introducerea numărului în cercetare pe baza colectării datelor, am trecut la clasificarea atitudinilor similare sau cu randament de același nivel atât pentru grupa martor cât și pentru grupa experiment. Pe calea numărătorii și în interesul măsurătorii corecte am făcut o raportare a atitudinilor subiecților la întreg, ca unitate (valoarea totală a grupei=100). Am stabilit un raport
ANALIZA EFICIENȚEI FORMĂRII ATITUDINILOR ÎN CADRUL LECȚIILOR DE EDUCAȚIE FIZICĂ LA ELEVII DIN CICLUL LICEAL. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Teodora Mihaela Iconomescu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_781]
-
și creșterea economică. Ne vom referi la cele mai reprezentative: modelele elaborate de Keynes, Harrod, Domar și Solow, prin prisma impactului pe care îl au investițiile asupra creșterii economice. În economie se pot realiza două tipuri de investiții: unele cu randamente marginale descrescătoare (ca în modelul neoclasic), la niveluri scăzute ale venitului, iar altele cu randamente marginale constante (ca în modelul creșterii endogene), la niveluri mai mari de venit. 1.7.2. Modele neoclasice de creștere economică În abordarea neoclasică, singurul
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]