357,741 matches
-
să dea o lovitură de imagine, dl Năstase îl scoate în față pe "incoruptibilul" Grecea. Acesta, croit parcă pe același calapod cu pățitul Valerian Stan, dă iama prin oamenii noii puterii. Povestește presei că e urmărit și face public un raport în care reprezentanții Ministerului de Interne pică mai mult decît prost, iar alți miniștri sînt desemnați drept potențiale ținte ale corupției. În loc să-și apere achiziția, premierul îl lasă pe Grecea să cadă, sub motivul că nu lucrează în echipă. Așadar
Funcția de Ovidiu Grecea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16307_a_17632]
-
control a guvernului nu poate lucra în echipă atunci cînd e vorba de corupție. Misiunea lui e să taie în carne vie, chiar dacă astfel provoacă țipete de durere în guvern. Se pare însă că țipetele pe care le-a stîrnit raportul lui Grecea au fost mai puternice decît dorința premierului de a vedea cum stau sau mai bine zis cum se mișcă faptele de corupție în România. Orice ar spune Ministerul de Interne despre rapoartele lui Grecea, e clar că dezvăluirile
Funcția de Ovidiu Grecea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16307_a_17632]
-
țipetele pe care le-a stîrnit raportul lui Grecea au fost mai puternice decît dorința premierului de a vedea cum stau sau mai bine zis cum se mișcă faptele de corupție în România. Orice ar spune Ministerul de Interne despre rapoartele lui Grecea, e clar că dezvăluirile acestuia despre faimosul Ouatu sînt adevărul adevărat, încît de ce am trece la capitolul fabulații ale părții ale spuselor sale? Ca și Valerian Stan, neobositul Grecea știe că pînă la premier îl mănîncă miniștrii, de
Funcția de Ovidiu Grecea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16307_a_17632]
-
propune un instrument indispensabil oricui e nevoit să scrie, de la elevii de liceu puși în fața comentariilor la română și a proiectelor de tot felul, la persoane de orice profesie care au nevoie de cereri, scrisori de intenție, dări de seamă, rapoarte verbale, etc. și pînă la profesioniștii scrisului: ziariști, critici, scriitori. Cartea reușește să fie un manual practic fără să reducă volumul de informații la obișnuitele generalități. Ușor de citit, necesară oricui și pe înțelesul tuturor, recunoaștem în ea un instrument
Cum se scrie un text by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16296_a_17621]
-
epoca o latură științifică esteticii. Otto Runge dezvolta și el sistemul aristotelic unidimensional de coordonare a culorilor alegând formă alegorica a globului numit "sfera culorilor" la baza căruia întemeiază ideea unui "simbolism universal" conform căreia pentru a ajunge la descoperirea raportului dintre idee și formă, artistul trebuie să ajungă la o cunoaștere științifică a "relației dintre lumină și natura, prin intermediul culorii". "Romantismul nu e o lume a tonurilor sumbre, a "negrei" lumi interioare, ci drumul către culorile străvezii și luminoase aflate
Culorile romantismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16294_a_17619]
-
aparențelor, nu printr-un joc politic, ci prin practicarea consecventă a moralității. Monica Lovinescu nu este anticomunistă de meserie, așa cum alții sunt de meserie comuniști. Anticomunismul ei nu are nimic dintr-o ideologie de partid și nu intră într-un raport de simetrie cu comunismul. Femeia-instanță care ajunsese o obsesie pentru securiști (în realitate o ființă plină de căldură și solicitudine) este anticomunistă numai în măsura în care inteligența, spiritul critic, bunul-gust, sentimentul responsabilității, demnitatea sunt anticomuniste. Este vorba de anticomunismul inevitabil al unui
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
întreg pe această temă. Făceam acest lucru în mod total "gratuit", nu era o obligație, nici măcar nu era o intenție morală, ci numai una personal-psihologică (probabil eronată!). E obiceiul, în universitățile americane, ca la un moment dat să faci un "raport anual de activitate": ce cursuri ai ținut, câți studenți ai avut, ce ai publicat în specialitate (cărți, articole, studii, recenzii, comunicări). În funcție de aceste rezultate, ești apreciat, ți se mărește salariul, ești avansat ș.a.m.d. Mai e însă și o
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
revine la suprafață. Cele două modele, matern și patern, crede dl Malița, sînt concurente la Rebreanu în construirea identității eului. "Cele trei personaje, protagoniștii tripticului romanesc, Pădurea spînzuraților-Ciuleandra-Ion, sînt, cu toții, fii unici. Toți trei mor. Faptul concentrează și intensifică natura raportului cu tatăl, împingîndu-l uneori pînă la fractură. Totodată, toți trei încearcă, mai mult sau mai puțin fățiș, mai mult sau mai puțin eficient, o recucerire a figurii Tatălui". Mai există în carte analiza romanului Adam și Eva (pentru mine un
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
doresc ca Abraham van Beyeren să-i picteze pe conspiratori. Se remarcă fantasticul livresc al povestirii, care aduce aminte de proza lui Borges. Dar se remarcă și comicul de situații, à la Eugen Ionescu: grupările adverse se află într-un raport de simetrie mecanică, astfel încât și-ar putea schimba oricând rolurile între ele. Există un leit-motiv care apare în fiecare dintre cele trei povestiri. Este vorba de peștele gras, cu solzi multicolori și cu ochi ciacâri - simbol mistic degradat, din care
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
pentru toți" (cu o apariție neîntreruptă de, azi, aproape 110 ani), "Patrimoniu" și "Arcade". Dacă primele colecții de clasici români și cele de istoriografie literară se adresau unui public mai ales, cu deosebire specialiștilor, acestea din urmă, bine întocmite sub raport științific, erau cumpărate de marele public, inclusiv elevii și studenții și chiar profesorii liceali de limba și literatura română. Aici, la Editura Minerva, în colecția Opere s-a inaugurat și continuat ediția critică din opera lui Lucian Blaga (în îngrijirea
Editura Minerva de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16335_a_17660]
-
conținînd Rusoaica, rămas în suferință totală, fiind interzis chiar după ce a fost tipărit, fiind, imediat, topit. Edițiile critice de pînă spre 1955-1965 erau impecabile filologic, dar aparatul critic plătea un grav tribut sociologismului vulgar, încît sînt azi utilizabile numai sub raportul textului. Și acesta, uneori, amputat prin acele blestemate croșete drepte (În argoul editorial de atunci astfel de pagini erau numite "text croșetat".) Și la despărțămîntul istoriografie literară m-am izbit de stupidele rigori ale cenzurii, cîteodată prin anii șaptezeci, la
Editura Minerva de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16335_a_17660]
-
în premieră pe ecranele bucureștene, ajunge să fie recomandat, la rubrica Agenda a unui serios hebdomadar cultural, ca fiind din S.U.A. Asta în virtutea obișnuinței dusă tot în plan local pînă în pragul exclusivității: prin micșorarea numărului de filme în circulație, raportul de la începutul acestui an, de 33:1, dintre producțiile de peste Ocean și cele din Restul Lumii, a devenit între timp, dacă am numărat eu bine, în cinematografele noastre obișnuite, de 18,5:1,5 (convenționalele jumătăți se datorează peliculei lui
Fețele globalizării by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16360_a_17685]
-
toți cei care nu urmează acel adevăr sunt de disprețuit. Asta nu mi-a plăcut niciodată: fie că a fost vorba de partide politice, de teorii filosofice ori religioase. Pot spune că am o idiosincrazie la dogme și la secte. Raportul meu cu feminismul a fost, și insist asupra acestui lucru, unul liber și atent, nu unul de afiliere. Un romancier nu poate avea dogme. Pot să afirm că pentru mine feminismul a fost un foarte important instrument de analizare a
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
a se folosi de suportul tradițional de hârtie. Ce crezi despre un asemenea experiment? Internetul este un loc la care oricine poate avea acces și poate scrie ce și cum îi trece prin cap. În pofida acestei accesibilități, cred că deocamdată raportul cultural, ce intră în sfera gesturilor intime și foarte personalizate, dintre cititor și obiectul carte, nu este pândit de riscul de a dispărea și de a fi înghițit de calculator. Cartea e încă cu mult superioară ecranului pentru că este un
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
prin mijloace exact identificate și de o complexitate, uneori, impresionantă. Punerea în spațiu, de pidă, asocierea fotografiei și a desenului artistic, a schiței de portret și de anatomie, creează dimensiunea expresivă a expoziției, mai mult sau mai puțin gratuită sub raportul impactului; partea documentară, fotografia antropologică și desenul profesional, creează dimensiunea științifică și practică a evenimentului, în timp ce radiografierea eliptică a umanului, scrutarea lui în cheie spectrală și așezarea lecturii într-o perspectivă în care clinicul își cere și el dreptul său
Un patrimoniu de scăfîrlii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16361_a_17686]
-
doua scrisoare este tulburătoare și atunci cînd o citești, dar și atunci cînd o "vezi" interpretată de Rodica Negrea: și cinică, și ironică, de detașată, și rece, și profund îndurerată, marcată de descoperirea iubirii tăinuite care-i va modifica chiar raportul cu propria ființă. Rodica Negrea joacă pe muchie de cuțit un soi de spovedanie a victimei în fața călăului. Criza iremediată a cuplului este cauzată și de lipsa de comunicare. O femeie de douăzeci de ani, tînără căsătorită, vede cum soțul
Pușca de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16359_a_17684]
-
un gol imens în peisajul liricii românești. Vîrstele liricii sale sînt, cum se știe, trei: cea dintîi parnasiano-simbolistă, cea de-a doua tradiționalist - chtonică (cînd a fost și colaboratorul neafiliat ideologic al Gândirii) și cea neoclasică de la sfîrșit. Esențială, sub raport poetic, a rămas lirica sa chtonică, în spațiul căreia credea că va rămîne pentru totdeauna (de aceea, în 1932, în ale sale vestite Mărturisiri și a repudiat ferm creația sa dintîi, cea parnasiano-simbolistă. Dar în 1944, cînd și-a adunat
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
îl iubim la fel și pentru aceleași motive." Realizatorii acestui spectacol își propun, măcar, să iasă din niște șabloane, chiar dacă punerea în scenă pare nu o opțiune, ci o comandă. Cred că o discuție despre spectacol este necesară, și sub raportul celor amintite mai devreme, și pentru că nu este vorba despre niște diletanți, și pentru că este vorba despre Teatrul Național din București, și pentru că textul piesei poartă semnătura unui anonim, practic, în spațiul dramaturgiei. Faptul că i s-au "jucat" la
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
din poststructuraliști, formaliști și postmdoerni. Speciei jurnalului de călătorie i se aplică o logică a hibridului, a amestecului genurilor, iar exemplele vin din Bolliac, Ion Codru-Drăgușanu, Negruzzi, Alecsandri. Iarăși interesantă problema fiziologiilor (Fiziologia provințialului (Negruzzi), Fiziologia nasului (Heliade) și a raportului acestor specii "nearistotelice" cu literatura. Raportul eu-tu, narator-narator, "cititor abstract, implicit, înscris sau vizat", și cam săracele lor avataruri textuale în proza pașoptistă, adresarea ploconită către cititor și atmosfera intelectuală a epocii, cu preferințe snoabe sau plebee ("scârbosul Paul
Bolliac, Odobescu, Spielberg și literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16427_a_17752]
-
jurnalului de călătorie i se aplică o logică a hibridului, a amestecului genurilor, iar exemplele vin din Bolliac, Ion Codru-Drăgușanu, Negruzzi, Alecsandri. Iarăși interesantă problema fiziologiilor (Fiziologia provințialului (Negruzzi), Fiziologia nasului (Heliade) și a raportului acestor specii "nearistotelice" cu literatura. Raportul eu-tu, narator-narator, "cititor abstract, implicit, înscris sau vizat", și cam săracele lor avataruri textuale în proza pașoptistă, adresarea ploconită către cititor și atmosfera intelectuală a epocii, cu preferințe snoabe sau plebee ("scârbosul Paul de Kock") deopotrivă cu formulele de
Bolliac, Odobescu, Spielberg și literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16427_a_17752]
-
suflul epic al parabolei, se încheagă într-o versiune autobiografică a unui trecut glorios, incoerent și melodramatic, sub semnul îndoielii în versiunea reporterului. A cărui rece obiectivitate operează și în "Trup și suflet", prin simularea stilistică a unor procese verbale, rapoarte specifice investigațiilor poliției și medicinii legale. Căci e vorba de o crimă, de scoaterea din joc a unui personaj scandalos, buimac, aproape patologic. Dezlănțuirea de instincte, patimi și ură năpraznică pe-o filieră am zice zolistă, alternează cu trezirea din
Dosare de existență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16407_a_17732]
-
ca acum să ne aflăm în pregătirea unei asemenea mișcări. Ca atare nu un pretext în acel sens se vor cifrele de mai sus. O politică protecționista și promoțională, națională și paneuropeana, e necesară și ea se cere legiferata, dar raportul actual cu Restul Lumii, strivit de scorul 33:1, nu rezultă direct din vreo "invazie" de pus sub acuzație. În cauză nu sînt casele de distribuție, în genere private, care importă filmele. În culpă e baza etatista a rețelei de
Reabilitarea tematismului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16456_a_17781]
-
chiar din 1869, asupra lui Theodor Storm) și reminiscențe clasic-romantice,- un gest de adaptare la "spiritul vremii" sau, totuși, o opțiune estetică lucidă și responsabilă, asumată, în definitiv, chiar și numai pentru a-și regla, cu inerentele stîngăcii ale începutului, raporturile cu contextul literar în care urma să se lanseze? Un răspuns decis și decisiv la această dilemă fiind dificil, nu ne rămîne decît să constatăm că unica certitudine în legătură cu această "constrîngere" teoretică pe care și-o impune tînărul Franzos o
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
a spiritului, un produs al "minții", complet rupt de contemplarea lumii din jur, o trufașă deducție a întregului, a cărei legitimitate devine contestabilă de vreme ce-i lipsește o confirmare "nemijlocită". Abia "stilul" reprezintă medierea între extremele ilustrate de precedentele trepte ale raportului dintre artist și natură: el asociază observația directă conceptului, favorizează trecerea de la concret la abstracțiune, de la particular la generalul ce ordonează și clasează - cu cuvintele lui Goethe, el atinge "certitudinile fundamentale ale cunoașterii, esența lucrurilor, în măsura în care ne este îngăduit să
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
din toate punctele de vedere, presupunînd mai ales o selecție socială și de vîrstă; condițiile speciale ale rețelei telefonice românești (dificultatea instalării unui post nou) au accentuat aceste limitări. Totuși, "listele de abonați" pot indica, cel puțin în linii mari, raporturile de frecvență dintre diferite nume, după cum pot și confirma existența unor inovații onomastice; cercetătorul are deci dreptul de a le folosi, cu condiția de a arăta prudență în formularea concluziilor. De fapt, operația numărării răbdătoare putea fi folosită pînă acum
Curiozități onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16471_a_17796]