2,609 matches
-
succesiunea diurnă, atât. Noaptea, doar o mlaștină fără contur, nimicul, gaura neagră. Slavă Domnului, scăpase încă o dată. Nicicând nu poți fi sigur că ajungi la hotarul unei noi zile. Magnifică pățanie, ziua, o, da, don Dominic Vancea era pregătit. Acțiunea reîncepe, cacofonia-miracol a zilei îl va reprimi. Costumat în negru, proaspăt ras, bilă lucie, ca luna polară, mâinile în buzunare, buzele țuguiate a fluier. „Dezamăgirea însăși e un foc, iar realitatea un vis treaz. Norocul de a muri înainte de moartea patimilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cinci la sută roșu. Își șterge tacticos chelia. Întârziase și de data asta, iarăși va fi primit cu bombăneli. Încă o confirmare că nu s-a schimbat, e același, toate la locul lor. Toate la locul lor, dulcissime, putem porni. Reîncepem, amantissime, reîncepem. Sunetul repetat al soneriei. Nu, nu e soneria. Suna telefonul. Se împleticește între scaun și masă, să apuce receptorul. — Toma. Toma e numele meu... Glas ezitant, apoi tăcere. Da, își amintea vocea, își amintea și numele celui care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sută roșu. Își șterge tacticos chelia. Întârziase și de data asta, iarăși va fi primit cu bombăneli. Încă o confirmare că nu s-a schimbat, e același, toate la locul lor. Toate la locul lor, dulcissime, putem porni. Reîncepem, amantissime, reîncepem. Sunetul repetat al soneriei. Nu, nu e soneria. Suna telefonul. Se împleticește între scaun și masă, să apuce receptorul. — Toma. Toma e numele meu... Glas ezitant, apoi tăcere. Da, își amintea vocea, își amintea și numele celui care încercase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
devină... — Oho, oho, n-am spus asta. N-am spus nimic, nu-mi atribuiți asemenea... Cine v-a instruit ... cine? Era gata să strige, dar glasul se oprise de mult.Încetaseră și întrebările, tăcerea se lungise, devenise oboseală. Aștepta să reînceapă chinul, întrebările, dar pauza se prelungi, liniștea deveni oboseală, ațipeală, ar fi trebuit să aprindă lumina, n-avea putere. Zorile îl găsiră sleit. Traseul spre întâlnire, asta caut? Cum vor întâlni ei eu moartea, cine va fi alesul? Cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
unghia în sticla mesei. Se făcu liniște. „Da, să ne părăsească Beleaua, cu bolile și ideile sale bolnave. Să-i dăm șansa. Vot de blam cu avertisment. Avertisment de eliberarea locului.“ Tânărul procuror din capul mesei își îndreptă ochelarii și reîncepu să citească referatul. Nu se mai distingea nimic. Sunet abolit, măștile batraciene clămpăneau cuvinte fără sonor și făceau cu ochiul. Paloarea lustruită a măștilor, cicatricea fosforescentă la sprânceană. În ușă, vinovatul. Transpira, palid. Nu știa cum să înțepenească mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Dulcica dactilografă țăcănea fără întrerupere, un fel de misiune de acoperire a muțeniei. Secvență cu funcționari țepeni, nefăcând altceva decât să-l urmărească pe intrus. — Nu este o simplă asociație obștească, un oarecare colectiv de... înțelegeți ce vreau să spun, reîncepu, în șoaptă, ghidajul, tovarășul Papașa sau Iopo sau cum i-or fi spunând tovarășii. Este un model. Un model, înțelegeți... și își frecă, nervos, sprâncenele. Simultan, cu ambele mâini, ambele sprâncene zbârlite. — Mulți, oh, da, prea mulți ar avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fi întins mâinile, simțise ruptura, întreruperea. Nu apucase sa vada cicatricea de la spranceana, poate nici nu exista. Umbrele renăscuseră, în jur, foiau din nou, așteptare vâscoasă. Parcă pornise semnalul. Telefonul o fi sau soneria sau ceasul deșteptător. Vecinii, poștașul, administratorul. Reîncepea, așadar, începutul, vocea altei zile. Doar un pas îi despărțea, dar pierduse Giganta. Nu se mai poate face nimic, ziua îl trăgea spre țărmul ei colțuros. Se dezmeticea, nu mai era scăpare. „Colaboratoarea noastră“ așa o prezentase slujbașul Toma. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
însă, spre masa doamnelor, să facă nota. S-a deslușit, într-adevăr, în spate, plecarea. Rotunda sală cu oglinzi scăzuse, parcă, dintr-odată. O seară searbădă, dintr-odată, ca toate celelalte. — Da, e mai simplu să răspunzi la întrebări simple, reîncepu politicosul domn, îndreptându-și nodul cravatei, apropiindu-și scaunul. Emilia a venit la Radio datorită soțului ei. A beneficiat, probabil, de prestigiul sau relațiile sale. Dar calitățile ei s-au impus repede. — Să trecem la momentul când calitățile au prisosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ne restituie nevinovăția, candoarea primei întâlniri mirate cu lumina. Să atingem inexprimabilul dintâi, înainte de a fi fost umilit să coboare și să se nască din nou din cuvinte. Reluarea eternă a creației poetice dă seama de faptul că zidirea lumii reîncepe mereu și nu sfârșește niciodată. Poezia este arta de a chema cuvintele la un sistem al înțelesurilor, iar lumea la un sens superior într-un sistem al cuvintelor căpătând energia unei alte ontogeneze. Astfel, poemul este cuvântul încă nerostit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nouă viață poemului. Nu cunoaștem miezul lucrurilor, creăm noi o esență umană. Iar poezia ambiguă ne deschide șanse de a recrea un univers virtual care nu va coincide cu cel gândit de imaginarul poetului. Astfel un poem ambiguu pare că reîncepe mereu și nu sfârșește niciodată. Dar versul, dacă nu este asemenea zeiței Isis care refuză să-și desfacă vălurile, poate să ne înalțe, și atunci devine sacru. Cuvântul tribului este o iluzie în raport cu adâncul lucrurilor, dar cuvântul poetic este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
marele creator s-a Însurat cu celebra actriță (care avea să devină actorul lui fetiș: a jucat În majoritatea montărilor sale din țară). În fine, În 1957 Lucia Sturza Bulandra reușește să obțină de la culturnici acceptul ca Liviu Ciulei să reînceapă să monteze. Revenirea este textul lui R.Nash, Omul care aduce ploaia, cu Clody Într-un rol de zile mari (au mai jucat, excelent, Ștefan Ciubotărașu, Lazăr Vrabie și tînărul Mircea Albulescu). Iar peste un an, LC montează Sfînta Ioana
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
tren care sunt eu insumi și cè, fatal, nu izbutesc sè mè ajung din urmè, trebuie sè recunosc cè acum, când îmi fumez relaxat țigară care va dura pânè la zodia vèrsètorului, lucrurile au revenit pe fègașul lor normal, programul reîncepe sè funcționeze dupè parametrii stabiliți, exceptând saltul peste micul dejun, pâinea prèjitè cu unt și cu șuncè, la urma urmei ce conteazè douè felii de pâine prèjitè dintr-o dimineațè oarecare?! Vèrsètor, atenție vèrsètorilor! astèzi s-ar putea sè faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
că ei consideră că nu e bine să te mai implici afectiv timp de un an. —Bla... bla... bla... Ia-ți o plantă de apartament, ai grijă de ea și, dacă peste un an nu e ofilită, înseamnă că poți reîncepe să-ți cauți un partener. Am auzit asta de o sută și de o mie de ori! — Dar e logic! se apără Davey. Numai că tu ți-ai luat o iederă pe care nu e nevoie să o uzi foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
așa ceva - dar cu siguranță este în centrul atenției. Ceea ce bănuiesc că era tocmai scopul ei. Baby aruncă mingea în piscină, după care pozează pentru o clipă pe marginea bazinului. În mod normal, bărbații ar sări după minge și jocul ar reîncepe, dar, de data asta, sunt complet interziși de imaginea acestei femei care stă cu o mână în șold, în timp ce apa i se scurge de pe sfârcuri. — Scoate-l de tot! răcnește Vijay. Baby răcnește „Prindeți-mă!“ și, cu brațele ridicate, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să fie o țară măreață și prin asta ne menținem forța inovatoare. Brevetarea genelor reprezintă viitorul. La încheierea depoziție sale, dr. Bellarmino părăsi audierea și se îndreptă spre Aeroportul Reagan, de unde avea să zboare înapoi în Ohio, pentru a-și reîncepe cercetarea asupra „genei noutății“, cercetare ce se desfășura într-un parc de distracții de acolo. Bellarmino avea o echipă de filmare de la 60 Minutes, care-l urma pas cu pas, realizând un reportaj care să pună în lumină cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
frunze. — L-am ratat. Ridică din nou carabina. Nu face asta ... — Gura! Gorevici ținti, trase. În copacii de deasupra, zgomotul produs de mișcarea crengilor se întrerupse pentru o clipă. — L-ai nimerit, spuse Hagar. Gorevici așteptă. Foșnetul frunzelor și crengilor reîncepu. Urangutanul se mișca, acum aproape exact deasupra lor. — Nu, nu l-am nimerit. Gorevici ridică iar carabina. — Ba da. Dacă tragi din nou ... Gorevici trase. Un șuierat de gaz lângă urechea lui, apoi liniște. Gorevici coborî pușca și reîncepu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
crengilor reîncepu. Urangutanul se mișca, acum aproape exact deasupra lor. — Nu, nu l-am nimerit. Gorevici ridică iar carabina. — Ba da. Dacă tragi din nou ... Gorevici trase. Un șuierat de gaz lângă urechea lui, apoi liniște. Gorevici coborî pușca și reîncepu să o încarce, ținându-și privirea îndreptată spre bolta de deasupra. Se ghemui, deschise cutia metalică și pipăi după alte cartușe. Se uita tot timpul în sus. Liniște. — L-ai nimerit, spuse Hagar. — Poate. — Știu sigur că l-ai nimerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Strânse mai tare volanul și conduse în continuare, în noapte. În spate se vedea o luminare ușoară a cerului. Asta însemna că mergea spre vest. Și asta și voise. Mai mult sau mai puțin. Iar atunci, în tăcerea încordată, Gerard reîncepu. — Doamnelor și domnilor, mesdames et messieurs, damen und herren, din ceea ce a fost odată o masă nearticulată de țesuturi fără viață, vă prezint acum un om de lume cultivat și rafinat! Aplauze! — Te întreci cu gluma, spuse Stan. Iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
te iubesc de-atâta timp, bărbate!, eu vorbeam și el își strecurase mâna dreaptă sub fusta mea, are niște mâini mari, masculine, foarte pricepute, mi-a rupt chiloții brutal, dintr-o mișcare, știam că încep să câștig și că viața reîncepea, l-am apucat cu brațele de gât și m-am urcat pe genunchii lui, trecând pe sub volan, sunt mică și încap, el a dat puțin scaunul pe spate, l-am descheiat la pantaloni și-am intrat ușor, îmi spunea versuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
totul, eu sunt un om sensibil, am aici, și își mângâie inima, de aceea povestea Anitei o păstrez, când o să mă cunoști mai bine... poate ți-o spun. Bărbatul suspină artistic, scena era, ca totdeauna, acolo, la picioarele lui. Viața reîncepea. — M-am însurat ca să uit, asta era cel mai important, să o uit pe Ani, și ca să scap de o amantă mai bătrână, eu aveam 25 de ani, aia 40, era soția unui mare regizor, pusese ochii pe mine de cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Își iubise mama. Iubea În ea mai ales frumusețea fizică și faptul că nu fusese sufocat cu gesturi tandru-materne la tot pasul. Rămași singuri, tatăl și fiul s-au privit În ochi cu disperare mută, după care viața și-a reînceput clocotul ei firesc, dar Într-un registru modificat cumva-acela al unui autism auster. Erau doi bărbați ocupați, ce se vedeau rar, și asta numai pentru a da un scurt raport de activitate profesională și casnică. Antoniu mai avea puțin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
moaște [ale Sf. mucenițe Filotheia], pentru apărarea holerii ce se ivise de-al doilea"312. În luna septembrie, având în vedere că epidemia de holeră aproape a încetat în Țara Românească, Guvernul provizoriu a ordonat divanurilor și tribunalelor să-și reînceapă activitatea 313. Într-un raport adresat Foreign Office-ului de către consulul britanic Colquhoun, la 3/15 septembrie 1848314, dată la care holera încetase, în mare, să bântuie în Principatul muntean, se prezenta un tabel statistic 315, alcătuit de autoritățile locale
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
surmenajului asupra genezei holerei, Cantacuzino cita exemplul unui regiment român de infanterie care, în timpul campaniei din Bulgaria, a plătit holerei un greu tribut de vieți: "cazurile de holeră încetau să apară îndată ce regimentul era pus la odihnă câteva zile, ca să reînceapă imediat ce relua marșul; ritmul acesta s-a repetat cu regularitate de câteva ori, până ce trierea purtătorilor de germeni și o vaccinare generală au pus capăt epidemiei"577. Primele cazuri din noul val epidemic de holeră s-au ivit la 19
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de té freddo de la picioare, ia câteva Înghițituri, Își pune centura la loc, Își rotește gâtul Înțepenit și tace. Un timp tace și Christa: iar a căzut În butoiul cu amintiri sau este derutată că el nu a contraatacat. Când reîncepe să vorbească, vocea i s-a micșorat. — ...Până și corespondența tot În grija mea cădea! Eram singura care continua să Îi scrie tatei, deși de zece luni nu mai venise de la el nici o scrisoare. Firește, nu-i scriam tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
la orice asociație de salvare a celor aflați În primejdie! Să vină cineva și, habar n-am cum, să mă scoată de-acolo! Obișnuință didactică: pauza de destindere. Își plimbă zâmbetul blând, Încurajator, pe fețele zâmbitoare din jur. Nu va reîncepe să vorbească decât după ce râsetele se vor opri și se va stinge și ultima vibrație a aerului. O mână econoamă are să adune grijulie firimiturile atenției celorlalți: sub bonomia generoasă Încă mai pulsează vechea nesiguranță de sine pe care Giulia o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]