3,662 matches
-
nu știu ce-ți fac. — Ha! Ha! Ha! Ce frumoasă cerere în căsătorie! Se vede că vii din Africa! — „O, vin’! odorul meu nespus Și lumea ta o lasă, Eu sunt luceafărul de sus Iar tu să-mi fii mireasă”, recită Cezar după un moment de gândire. În timp ce îi recită versurile, se ridică de pe bancă, ridicând-o și pe ea prefăcându-se într-un romantic exagerat. Își aduce aminte de buchetul de trandafiri adus penrtu Teofana, dar pe care-l uitase
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
frumoasă cerere în căsătorie! Se vede că vii din Africa! — „O, vin’! odorul meu nespus Și lumea ta o lasă, Eu sunt luceafărul de sus Iar tu să-mi fii mireasă”, recită Cezar după un moment de gândire. În timp ce îi recită versurile, se ridică de pe bancă, ridicând-o și pe ea prefăcându-se într-un romantic exagerat. Își aduce aminte de buchetul de trandafiri adus penrtu Teofana, dar pe care-l uitase pe bancă din cauza emoției revederii și pe care nici
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pe un ger de erau să ne pice și mustățile, Madam s-a îmbătat cui cu bitter, cu bere de ghimbir și cu afinată, ca ultima bețivancă șătrăreasă, a căzut în nostalgie, în depresie, a pișat ochii, a bocit, a recitat, a urlat, a cântat, s-a despuiat, a dansat țonțoroiul și, cam pe la miezul nopții, a șoptit Cuvântul... Cuvântul ancestral, Zicerea ce leagă Ne-Legatul și oprește destrămarea lumii! Horus, nemernicul ăla bun de împăiat, care se prefăcea că picotește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
els sent Gabriel i vint. L'anme del cunte portent en pareïs... " Iar Îngerul, de pe locul de unde se află, cu fruntea coborâtă către copilul mântuit, care fusese odată o primejdie mortală pentru omenire, acompaniind litania și panegiricul Bursucului, începe să recite: La ușa sfântului lăcaș, Stă Belphegor, Sephirahul Tentației, Prințul Iluziei, Înșelătorul! Ispitele-i de-i biruiești, Smerește-te. Amară e victoria, prietene Și are preț: Chiar viața ta! " ASMODEUS I Călcau din nou, împreună, abstrași, pe sub razele nude ale lămpilor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nu figurează în contractul nostru! (Privirea i se aprinse o clipă când formulă o ipoteză îmbietoare:) Desigur, dacă se lasă cu ceva gologani... ― Ar fi mai bine să recitiți contractul, zise Ash. Și pentru a nu mai persista nici o îndoială, recită cu glas clar, ca al calculatorului central, de care era atât de mândru: "Oricare transmisie emisă sistematic, indicând o posibilă origine inteligentă, trebuie să facă obiectul unei investigații." ― Nesupunerea duce la confiscarea întregului salariu și a primelor. Contractul nu pomenește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
având ca sursă de inspirație așa-zisa Directivă UE: „Azi vă spun că-i de vânzare Costumul meu denmormântare, În UE omu-i înhumat valabil Doar în costum biodegradabil. ” S-au pornit aplauze la adresa celui care a compus ad-hoc și a recitat epigrama. Sărbătoritul Ion Ion și-a ținut oaspeții cu petrecerea până a doua zi, iar gâlceava de la înmormântare parcă a fost dată uitării. CUM A FOST SALVAT UN MOTĂNEL E ultima serie de încorporare obligatorie în armata română, deci și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
lucrez la o carte în proză. Spuneam că am nepoți. Într-un text de romanță care mi-a fost publicat într-o revistă, în două strofe meditez frumusețea familiei mele, dar în care se pot regăsi „n” familii. Ți le recit și ție cu durere în suflet că destinul nu te-a lăsat să le fi putut spune și tu, acolo, în îndepărtata Australie: „Ce fericiți suntem ca soți, Cu bucurii viața se umple, Avem copii, avem nepoți Și-argint în
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
75 de ani, în vara aceasta, să vadă lumina tiparului. Este un volum de schițe și povestiri, majoritatea fiind publicate în reviste sau în volume cu alți autori. Înainte de a pleca la masă, căci ne strigă taică-tu, îți voi recita două poezii pe care aș vrea să le ții minte toată viața. Se intitulează: SĂ-ȚI ADUCI AMINTE... (REMEMBERĂ Să-ți aduci aminte că ai fost copil, Vârsta inocenței nu se mai întoarce Și oricât vei spune că ai fost
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cad în ea, aveam senzația de dezechilibru. Și mai aveam și niște dureri în șale, în partea stângă, mă dureau oasele, că nu le puteam atinge. În momentul respectiv eram fanatic, de religioasă: băteam 50 de metanii, zilnic, citeam sau recitam rugăciuni permanent și eram prezentă la biserică la orice manifestare cu enoriașii. Mam supus tuturor canoanelor. Și atunci m-am întrebat : cum am ajuns în starea aceasta atât de avansată de boală ? Ce greșeli am făcut ? Mi-am dat seama
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
peisaje cu fabrici melancolice, cu hornuri uriașe, peste care trecea în zbor un purceluș înaripat. Vocabule misterioase se încrucișau în cursul discuțiilor la care asistam absent: "Inagada Davida", "Led Zeppelin", "Samba pa Ti", "Imagine". Se murmurau refrene hipnotice și se recitau versuri aspre: Nu cred în Hitler / Nu cred în Zimmermann / Nu cred în Beatles / Cred doar în mine / în Yoko și-n mine / Asta-i realitatea / Visul s-a terminat." Aduceau magnetofoanele în clasă, le cuplau la stații și emiteau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fără voie.) Cu Maitreyi am râs mult ieri; astăzi am vorbit mult în bibliotecă, am cetit Shakuntala împreună, pe covor, căci venise profesorul ei particular și mă rugasem să fiu și eu îngăduit să asist la lecție. Noaptea, pe terasă, recită fără pomină din Mahuya lui Tagore. După aceea se retrage fără s-o simțim, căci poezia e cuvântul ei ultim, și, după ce l-a spus frumos, se posomorăște. O iubesc?" VII Din jurnalul lunii următoare: " Noi doi, singuri, discutând despre
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am adus astăzi lotuși, atit de mulți, încît, luîndu-i în brațe și mulțumindu-mi, nu i se mai vedea fața. Sunt sigur că Maitreyi mă iubește. (Notă. Cât mi-a trebuit până să înțeleg!) Scrie poeme pentru mine și-mi recită ziua întreagă versuri. Eu nu o iubesc. O admir enorm și mă excită: totul, carnea, ca și sufletul. Am surprins ceva nou în ea. Vorbeam cu Lilu și i-am spus că voi repeta anumite lucruri, auzite de la ea, soțului
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
găsesc într-un caiet rătăcit, este străbătut de la un capăt la altul de "experiența mistică". Eram ridicul.) Am întrebat-o, încă o dată, de ce nu putem fi, noi doi, uniți. S-a cutremurat. Ca s-o încerc, i-am cerut să recite de două ori acea mantra pe care a învățat-o Tagore, ca să se apere de primejdiile contra purității. Totuși, după ce le-a repetat, farmecul stăruia. Cu aceasta i-am dovedit, căci credeam și eu, că experiența noastră nu-și are
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ochii, apoi, pe deasupra mesei, își pleacă puțin capul, cercetînd-o. - Mai spune ceva, începu el târziu. Vorbește. Vorbește-mi, îmi place să te ascult. Femeia își apropie pleoapele, parcă s-ar fi trudit să-și amintească. Brusc, în șoaptă, începu să recite: ... Pe vânturi ascult Orficul tumult Când și-ardică struna Fata verde, Una... Adrian întinse brațul pe deasupra mesei și o întrerupse: - Eu le-am scris? întrebă. Sânt versurile mele? - Nu. Le-a scris cel care a venit după tine. Dar le-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pentru tine, adăugă căutîndu-i ochii și privindu-l adânc. Le-a scris ca să-ți mulțumească. Pentru că înaintea lui tu scriseseși "în curte la Dionis". Îți mai aduci aminte cum începe "în curte la Dionis"? Parcă ar fi stat gata să recite, dar Adrian îi apucă emoționat mâna. - Dar asta a fost demult, asta a fost la început. La începutul începutului. Și nimeni n-a înțeles. N-au înțeles că poemul era scris sub semnul lui Orfeu, că era vorba de Dionysos
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fetiță bolnavă, într-o odăiță întunecată și umedă, și nici o păpușă, nici un ursuleț, nici o jucărie, din toate câte i-au dăruit rudele și vecinii, nu o mai face să râdă... Numai rouă dacă-ar bea, Cu cenușă, scrum de stea... recită melancolic un tânăr cu fruntea larg descoperită. Apoi, înclinîndu-se, adăugă: Numele meu e Petru Lorinț. Student în anul III. Conservator și Facultatea de Litere. Marina îl privi adânc, cu gravitate, ca și cum și-ar fi cumpănit bine răspunsul, apoi își plecă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Se cutremura pământul, și Lixandru întoarse capul către mine. - Asta e artileria grea, șoptii. Când dădu cu ochii de noi, von Balthasar tresări, apoi coborî din camion și ne ieși înainte. Mi se părea că vorbește singur. Dar poate că recita. Poate că recita vreo poezie de-a lui. Și-a dus mâna la cască, și-a ciocnit călcâiele, și ne-a salutat. Apoi s-a apropiat de mine. - Leopold își va frânge mâinile când va auzi, spuse. Și nu mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și Lixandru întoarse capul către mine. - Asta e artileria grea, șoptii. Când dădu cu ochii de noi, von Balthasar tresări, apoi coborî din camion și ne ieși înainte. Mi se părea că vorbește singur. Dar poate că recita. Poate că recita vreo poezie de-a lui. Și-a dus mâna la cască, și-a ciocnit călcâiele, și ne-a salutat. Apoi s-a apropiat de mine. - Leopold își va frânge mâinile când va auzi, spuse. Și nu mă va ierta niciodată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe dinafară aproape tot Paradiso, și acum... Iar din scriitorii tineri, după ce-i citesc, nu rețin aproape nimic... Și totuși... În ultimul timp, așa cum zăcea în pat cu ochii închiși, își amintise fără dificultate multe cărți citite de curând, și recitase în gând poeme de Ungaretti, de Ion Barbu și Dan Botta, texte pe care nici nu știuse că le învățase vreodată pe dinafară... Cât despre Paradiso, de multe zile și nopți adormea recitîndu-și terținele lui favorite. Fu cuprins deodată de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Fu cuprins deodată de o spaimă neînțeleasă, căci izvora parcă din chiar bucuria descoperirii pe care o făcuse. "Să nu mă mai gîndesc! își ordonă. Să mă gândesc la altceva!..." Și, totuși, de atâta timp, nu face altceva decât să recite poeme și să-și repovestească cărțile pe care le-a citit. "Am fost un nătărău! M-am speriat degeaba..." Deși, o dată plecase de acasă și, ajuns în stradă, înțelese că nu-și mai amintea unde voia să se ducă... Dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mandarin, așa cum spusese Chavannes că trebuie să aibă orice sinolog. Începuse să creadă că avea chiar mai mult: o foarte curioasă hypermnezie. Încă înainte de a i se fi adus dicționarul și gramaticile de la Piatra, se trezise într-o zi că recită texte chinezești, vizualizând în același timp caracterele și traducând pe măsură ce recita. Câteva zile în urmă verificase grafiile, pronunția și traducerea, răsfoind înfrigurat antologia și dicționarul lui Giles. Nu făcuse nici o greșeală. Scrisese câteva rânduri în caiet, cu o ușoară părere
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să creadă că avea chiar mai mult: o foarte curioasă hypermnezie. Încă înainte de a i se fi adus dicționarul și gramaticile de la Piatra, se trezise într-o zi că recită texte chinezești, vizualizând în același timp caracterele și traducând pe măsură ce recita. Câteva zile în urmă verificase grafiile, pronunția și traducerea, răsfoind înfrigurat antologia și dicționarul lui Giles. Nu făcuse nici o greșeală. Scrisese câteva rânduri în caiet, cu o ușoară părere de rău: Bernard va fi dezamăgit; îi era imposibil să precizeze
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în care te aflai, să te descoasă, încercînd să-ți descifreze identitatea. A procedat științific: a înregistrat la un magnetofon minuscul toate convorbirile, de fapt, lungile dumitale monologuri, și le-a transmis Siguranței. Dar a remarcat și altceva; bunăoară, că recitai poezii în foarte multe limbi, și când ți-a pus câteva întrebări în limba germană, apoi în rusește, i-ai răspuns fără nici o dificultate în limbile în care te întreba. Apoi, după ce-ai primit cărțile, a făcut o listă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
postistoric"); cunoașterea spontană, într-un anumit sens automată, nu anulează interesul cercetării, nici bucuria descoperirii. Alese un exemplu ușor de verificat: plăcerea cu care iubitorul de poezie citește un poem pe care-l cunoaște aproape pe dinafară. L-ar putea recita, și, totuși, uneori, preferă să-l citească. Pentru că această nouă lectură îi dă prilejul să descopere frumuseți și înțelesuri pe care nu le bănuise până atunci. Tot așa, această imensă știință pe care o primise de-a gata, toate limbile
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
le învăța și cerceta. Recitite după câțiva ani, unele fraze îl încîntau: "Nu înveți bine și cu plăcere decât ceea ce cunoști deja." Sau: Nu mă comparați cu un calculator electronic. Ca și mine, dacă a fost corect alimentat, calculatorul poate recita Odiseea sau Eneida; dar eu le recit altfel de fiecare dată." Sau: Beatitudinile pe care le poate oferi orice creație culturală (precizez: creație culturală, nu numai artistică) sunt ilimitate." Își amintea întotdeauna cu emoție misterioasa epifanie a celor doi trandafiri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]