16,853 matches
-
atitudine obedientă a Parchetului, în fața PDL, ar însemna abuz în serviciu, odată ce se va încerca mușamalizarea scandalului. Jurnaliștii prezenți la emisiunea în care au fost făcute dezvăluirile incendiare au constatat coincidența între momentul în care au început discuțiile telefonice între redactori și momentul în care PDL s-a grăbit să își ”dreagă” greșeala. Ipoteza că Parchetul a informat partidul de guvernământ că presa solicită informații despre înregistrarea PDL nu poate fi ignorată. De asemenea, ar putea fi vorba despre înregistrări ale
EXPLOZIV. Dizolvarea PDL ar putea fi decisă de TMB în 8 septembrie 2011 () [Corola-journal/Journalistic/47704_a_49029]
-
anii 70-80, își făcuse cercul lui de prieteni politici, Zaharia Stancu și Mircea Grigorescu, cât au trăit, și George Macovescu, până la sfârșit. Cu ei se consulta de câte ori se simțea încolțit. Toți fuseseră oameni de stânga, poate, mai puțin Grigorescu, fostul redactor-șef la „Timpul” lui Grigore Gafencu, în suplimentul literar al căruia l-a debutat pe Marin Preda. Macovescu și Ivașcu fuseseră, ei, comuniști. Dacă însă Ivașcu n-a avut funcții politice decât în 1947-1948, cînd a fost director la Direcția
Câteva precizări cu privire la George Ivașcu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5012_a_6337]
-
Andrei Moisoiu (Google) O imagine veche a fost postată de Marius Huc, redactor șef la Antena 3, pe Facebook, în care apar mai mulți jurnaliști români. În anul 1994 s-au introdus cursuri pentru corespondenți de război. Aceștia învățau cum să se ferească de pericole. Au participat mai muți reporteri și fotoreporteri, printre
Ce sexy era în haină militară cea mai bună jurnalistă de investigații by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/50176_a_51501]
-
fie arestat în 1948, inclus în procesul Pătrășcanu, condamnat întâi la moarte, apoi la temniță grea după care însă, în 1954, revizuindu- i-se procesul, este eliberat (v. Dicționarul la care m-am mai referit). Ce urmează? Urmează numirea ca redactor-șef la „Contemporanul” și, nu după mult timp, ca profesor la Universitate și șef al Catedrei de istoria literaturii române. „Impecabilă logică comunistă”, exclamă Lucian Boia, dar o logică este totuși de văzut în aceste răsturnări de situație, o logică
Cazul George Ivașcu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5022_a_6347]
-
Ana Chirițoiu Gheorghi Gospodinov (n. 1968), scriitor bulgar, este redactor-șef al hebdomadarului „Literaturen vestnik”, consilier editorial al Editurii Janet 45 și predă la Noua Universitate Bulgară și la Institutul de Literatură din Sofia. Publică poezie, dramaturgie, critică literară și scenarii de scurt-metraj. Un roman natural (1999), primul său roman
Gheorghi Gospodinov: „Dacă vrei să fii internațional, trebuie de fapt să fii personal, să prezinți lumii povestea ta proprie.“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5046_a_6371]
-
mai bine de 65 de ani în urmă articolul intitulat „Cărți sau țigări”, articol care avea de altfel să dea numele unui întreg volum de articole și eseuri apărut recent și în traducere românească (excelentă, mulțumită traducătorului Ciprian Șiulea și redactorului Radu Pavel Gheo). Volumul reunește șapte texte, mai mari sau mai mici, articole, eseuri, scrieri cu caracter memorialistic, scrise între 1936 și 1947 și apărute în publicații precum „Tribune, Fortnightly, Polemic, Folios of New Writing, Now” sau „Partisan Review”. Indiferent
Verdictele lui Orwell by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5048_a_6373]
-
lui Cristian Ghinea. Vom spune de la început că ideea ni se pare foarte bună. În dezbatere s-au exprimat câteva opinii demne de a fi reținute, atât de către autorul cărții, cât și de către Andrei Pleșu și Radu Cosașu, ceilalți participanți, redactori sau colaboratori, punând cuviincios întrebările de rigoare. Nu putem intra în amănunte într-o simplă notă ca aceasta, dar poate că vom reveni. Discuția e abia deschisă, deși cărții i s-au consacrat numeroase recenzii, mai degrabă însă descriptive, cum
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4793_a_6118]
-
la un moment dat în cursul dezbaterii posibilitatea unei cărți „în oglindă”, bazată pe intelectualii care au dat dovadă de consecvență în ideile lor politice. Cam aceasta era și ideea noastră. Nume noi în poezia actuală Bună idee au avut redactorii revistei STEAUA care, în numărul dublu 2-3, ne propun o amplă antologie a poeziei tinere de la noi. Sunt selectate 22 de nume noi, „under 25”. Citind grupajele de versuri, Cronicarul are de făcut două remarci. În primul rînd, costată că
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4793_a_6118]
-
devenită celebră în comentariile de televiziune și în toate articolele-reportaj de vizită de lucru: „conducătorilor de partid și de stat le-au ieșit în întîmpinare, la porțile orașelor pe unde au trecut, cu tradiționala pîine și sare”. Laurențiu Fulga și redactorii Gazetei literare care montează această primă pagină sînt într-un fel anticipatorii unui tip de presă care va deveni în scurt timp dominant. (Luminița Marcu, „Literatură și ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4682_a_6007]
-
ca să le curățe, să le igienizeze cât de cât? Ar fi un demers mult mai ieftin decât o pomană electorală modestă, cu mici și bere. Și ne-ar scăpa de rușine. Miza intelectuală a epocii Numărul 3 din revista CRONICA (redactor-șef: Valeriu Stanciu, secretar general de redacție: Mariana Stanciu) a atras atenția Cronicarului prin recenzia semnată de Bogdan Mihai Mandache la o carte apărută recent în Franța: La belle mort de l’athéisme moderne (Frumoasa moarte a ateismeului modern) semnată
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4683_a_6008]
-
întâlnit mult mai rar. Primeam totuși vești de la el și mai ales eram la curent cu „ispărăvile” lui. Iar una dintre ele, în special, a revigorat vechile legături. La multiplele preocupări pe care știam că le are (traducător, editor, gazetar, redactor la diverse publicații, organizator de festivaluri, de cenacluri etc.), poetul Petru Cârdu și-o adaugă și pe aceea de competent și pasionat om de teatru. Readuce la viață, în Vârșeț, în toamna lui 2003, Teatrul Profesionist Românesc din Voivodina, desfințat
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
cred eu, s-a spus la reeditări. Jurnalele se citesc cu interes fiindcă propun o radiografie a bolii și o descriere cu luminișuri de luciditate a gestionării ei. După o prezență ezitantă, dar destul de consistentă în viața literară interbelică - e redactor la Universul și Universul literar, membru al Societății Scriitorilor Români, care îl și premiază pentru Interior, roman de debut reținut de G. Călinescu în Istoria sa ca „jurnal liric, analizând psihologia incertă a «generației noi»”, scris cu „o anume incoerență
Un nume uitat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4689_a_6014]
-
cu siluetă de pilastru surpîndu- se de cașexie era încredințat că o biografie fără punct de sprijin într-o idee e o zbatere absurdă către nicăieri, o anecdotă stearpă menită detracaților. Ajuns în București în 1968, Papuc lucrează sporadic ca redactor extern la Almanahul literar, supunîndu-se unei sihăstrii de ordin laic: stă închis cu lunile în cameră, trăind din nimic și consacrîndu-se lecturilor din Platon, Tacitus, Aristotel sau Plutarh. În rarele dăți cînd iese în lume, mizeria străzii îi întărește convingerea
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
II și III de studiu. Lucrarea de diplomă o susține în 1974, cu o teză despre Lupta pentru cultură în publicistica militantă a lui G. Călinescu, coordonată de lectorul Octavian Butoi. Debutează în presă în 19641, iar între 1973-1974 este redactor la revista „Argeș”, avînd rubrica de Corespondențe, la secțiunea de proză. De-a lungul activității literare, a mai publicat în revistele „Luceafărul”, „Flacăra” și „România literară”. În 1968, colaborează în calitate de co-scenarist la scurt-metrajul de animație Dan Năzdrăvan, în regia lui
Alexandru Monciu-Sudinski [restituiri biografice] by Dan Dăncescu () [Corola-journal/Journalistic/4708_a_6033]
-
curvă, Mița Biciclista, cea mai cunoscută fufă de la noi. I-a avut amanți pe Nicolae Grigorescu, Octavian Goga sau regele Ferdinand care i-a dat și o casă în București. Femeia a trăit în lux și porecla îi vine de la redactorul-șef al unui ziar important căruia i-a refuzat o partidă de amor și care i-a trecut mereu numele de Mița Biciclista în ziare... De atunci, fufele ocupau ziarele in România. Povestea întreagă o spun Vadim și Țopescu în
Dan Negru: A fost o curvă. Cea mai cunoscută fufă de la noi () [Corola-journal/Journalistic/47181_a_48506]
-
titlul „Partea vătămată”, publică un fragment de roman. Am reținut din sumarul revistei și articolele avându-i autori pe Radu Aldulescu, Ioan Groșan, Iolanda Malamen și Nicolae Stan. Centenar Ciorănescu În numărul din decembrie al revistei ACOLADA (director: Radu Ulmeanu, redactor-șef: Gheorghe Grigurcu), Barbu Cioculescu (în articolul Titani ai corespondenței) închină un inspirat medalion savantului Alexandru Ciorănescu, socotit cel mai strălucit discipol al lui Nicolae Iorga. Comentînd volumul de corespondență dintre frații Ciorănescu (Alexandru și George), apărut la Editura Bibliotheca
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4961_a_6286]
-
înceta să existe și pentru cititorii lui. Nu și Simenon, tipărit din 1972 încoace în Franța în milioane de exemplare și în colecții de masă. Cititorii lui români își vor fi amintind de inițiativa Denisei Comănescu, pe vremea când era redactor la Polirom, de a publica o integrală Simenon. Oprită după apariția a un sfert din titluri, din lipsă de cumpărători. Ce păcat! În pielea goală Am scris și altă dată în această pagină despre artistul chinez Ai Weiwei, care a
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4993_a_6318]
-
în judecată de către guvern, în timp ce agenți guvernamentali se mai infiltrează în rândul manifestanților la proteste pentru a stopa criticile. În privința României, documentul menționează printre altele, cazul ministrul Turismului Elena Udrea, care pe 28 iulie a folosit un ton amenințător la adresa redactorului șef al cotidianului Gazeta Sporturilor, Cătălin Tolontan. Ministrul i-a transmis jurnalistului că „va avea grijă personal de el”, după ce acesta făcuse publice o serie de cheltuieli controversate făcute de fostul ministru al Tineretului și Sportului, membru al aceluiași partid
Vezi de ce stă România mai rău ca Burkina Fasso la libertatea presei () [Corola-journal/Journalistic/49965_a_51290]
-
menționat în document întreruperea distribuției ziarului Ziua de Constanța de către compania de distribuție a presei deținută de primarul Constanței, Radu Mazăre, și de președintele consiliului local, Nicușor Constantinescu, după ce publicația criticase autoritățile locale. Se vorbește și de situația Mădălinei Rădulescu, redactor șef în cadrul televiziunii de stat TVR 1, care a amenințat un producător și un editor cu scăderea salariului și concedierea pentru că au refuzat să aprobe un interviu cu un vicepreședinte al PSD într-un buletin de știri.
Vezi de ce stă România mai rău ca Burkina Fasso la libertatea presei () [Corola-journal/Journalistic/49965_a_51290]
-
mai confuză, dar mai ubicuă. Nu am știut niciodată și nu știu nici acum câte trepte a avut cenzura. Era clar că - vorbesc mereu despre perioada pe care eu am trăit-o, cea de după ‘77 - prima ei treaptă o formau redactorii de editură. Era, de altfel, singura treaptă oarecum ambiguă, în sensul că ea era ocupată într-o destul de mare măsură chiar de scriitori. Și acești scriitori, o bună parte din ei cel puțin, deși erau redactori de editură, aveau aceleași
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]
-
ei treaptă o formau redactorii de editură. Era, de altfel, singura treaptă oarecum ambiguă, în sensul că ea era ocupată într-o destul de mare măsură chiar de scriitori. Și acești scriitori, o bună parte din ei cel puțin, deși erau redactori de editură, aveau aceleași sentimente și aceeași poziție estetică și politică, cu scriitorul care venea și le aducea manuscrisul. Și atunci începea să funcționeze un fel de complicitate între scriitor și redactor, împotriva cenzurii. Am spus odată această frază în
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]
-
bună parte din ei cel puțin, deși erau redactori de editură, aveau aceleași sentimente și aceeași poziție estetică și politică, cu scriitorul care venea și le aducea manuscrisul. Și atunci începea să funcționeze un fel de complicitate între scriitor și redactor, împotriva cenzurii. Am spus odată această frază în străinătate, într-o conferință, și am fost întrebată „De ce spuneți complicitate și nu solidaritate?”. Și am avut o clipă de tresărire, întrebându-mă: „Într-adevăr, de ce?” Complicitate a fost sigur. Dar a
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]
-
corect spus, pentru că cea mai bună dovadă că nu era chiar o solidaritate era faptul că, în clipa în care se petrecea o cădere, nimeni nu-l mai apăra pe cel căzut. În aceste condiții, port, totuși, o reală recunoștință redactorilor, care m-au ajutat să lupt cu cenzura. Cartea mea, Proiecte de trecut, pe care în această conferință o iau ca studiu de caz, în mod evident ar fi trebuit să nu apară. Povestea ei este extrem de complicată și complexă
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]
-
iau ca studiu de caz, în mod evident ar fi trebuit să nu apară. Povestea ei este extrem de complicată și complexă, dar într-o primă parte, în care ar fi trebuit să fie blocată, ea a primit aprobările, pentru că niște redactori i-au făcut referate în care se spunea „Este o carte care vorbește despre realitățile minunate ale epocii noastre socialiste”, când era o carte despre deportări și despre închisori. Dacă cineva ar fi verificat aceste referate, ar fi apărut chiar
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]
-
era șeful și el răspundea, el era marele scriitor, care își permitea să facă gesturi pe care, în lipsa lui, alții nu și le-ar fi permis. Spuneam că n-am știut câte trepte avea cenzura. După această treaptă, formată din redactorii editurilor, urma Consiliul Culturii și Educației Socialiste, Ministerul Culturii de atunci. Și după aceea, totul se pierdea în nori. Pentru că, în mod evident, nu Consiliul Culturii hotăra. Degeaba încercai să intervii la Consiliul Culturii, dacă o carte stătea blocată luni
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]