3,457 matches
-
căci Eliade are deja, exclusiv intuitiv, concluziile unei cercetări istorice de anvergură - dar pentru el tocmai această cercetare, vădit, lipsește 4. În epocă sau mai târziu, fără a fi deloc exhaustivi, reacțiile la experiența sa indiană și la diferitele sale redări au fost galopant contradictorii, și așa aveau să se mențină până mult mai târziu. Un traseu favorabil comentariului nostru va trece prin Eugen Ionescu, Sergiu Al-George1, Nicolae Steinhard, Lucian Blaga, Ovidiu Cotruș sau alții 2, dintre care indianistul Al-George va
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și polivalentului Honigberger. Ecouri care se contrazictc "Ecouri care se contrazic" Trebuie spus de la Început că biografia sa are porțiuni În care e bine documentată (nu și studiată), dar și numeroase zone de penumbră, amplificate de o anumită pripă În redarea unui rezumat al ei - pentru că sunt Încă rare cazurile În care despre Honigberger s-a scris pornind fie de la lucrările lui, fie de la rolul pe care l-a jucat În Europa și Asia. Aceste imprecizii merg desigur până la tentative de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
unor discuții îndelungate între cei mai competenți cercetători ai limbei noastre și, în același timp, rezultatul unor înțelepte concesiuni reciproce” (din Proiectul de reformă a ortografiei române, votat la 6 feb. 1932 de Academia Română, și în care se excepta de la redarea sunetului î cu litera î numai familia cuvântului român. Regula scrierii cu două litere a sunetului î se va fixa într-o ședință ulterioară a Academiei Române, în mai 1932, după ce filologii au fost rugați „să facă concesii sentimentului național”). 2
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la Imprimeria Națională din București, Amintiri de IonCreangă, recurgând tot numai la litera î. Tot printre intelectualii anticomuniști, chiar legionari, fusese situat A. Scriban. În cunoscutul său Dicționar al limbii românești, una dintre cele mai bune opere lexicografice, excepta de la redarea prin î a sunetului î doar cuvântul român și familia lui. În 1943, E. Lovinescu tipărește la Casa Școalelor monografia Titu Maiorescu și contemporanii săi, folosind litera î în aceleași condiții. Din altă perspectivă, Societatea profesorilor de limba română din
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la présence d’un î (souvent écrit î) qu’on appelle î guttural...”, lucr. cit., p. 549, recurge cu consecvență la litera î (lână, blând, câmp, pâne, câne, cânt etc.). 5. Hotărârea Academiei Române nu poate invoca reluarea unei tradiții privind redarea sunetului î prin litera î cel puțin din două motive: a. Două decenii din 1932 până în 1953 reprezintă o durată prea scurtă pentru instituirea unei tradiții; b. Nici înainte, nici după 1932, scrierea cu litera î nu a fost abandonată
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Și fața ta cea albă ca ceara, neschimbată?” (M. Eminescu) Verbe semiauxiliare Gramatica Academiei (ediția 1963) ia în discuție o singură categorie de verbe semiauxiliare, pe care le numește verbe auxiliare de modalitate și le definește ca „mijloace lexicale de redare a modalității, dintre care unele se caracterizează și prin anumite trăsături gramaticale specifice”. (Vol.I, p. 204) Unele din aceste verbe sunt înscrise între auxiliare de modalitate prin însuși conținutul lor lexical: a putea, a trebui, a vrea, altele, printr-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verb predic. + subiect propozițional) - necesitatea (1) (2) (1) (2) Trebuie să fie la Veneția. (verb semiaux. pr.verb. compus) - ipoteza (1) (1) Păstrăm din punctul de vedere al Gramaticii Academiei ideea, îndreptățită, că limba română dispune de mijloace lexicale de „redare a modalității”, precum și a aspectului, dar acestea sunt verbe predicative: Trebuie să studiem sanscrita. Putem să studiem sanscrita. Începem să studiem sanscrita. Nepredicative sunt numai variantele acestor verbe (sau ale unora din aceste verbe), modale și de aspect, prin sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fel și cu dogma și ritualul. Ca și în masonerie, acestea au deci aceleași origini. Instrumentele folosite diferă de la percuție la coarde, iar în prezent la orgă în templele masonice și creștine sau înlocuirea acestora cu mijloacele moderne electronice de redare a sunetului. Rolul muzicii este de a crea legătura cu mobilierul și toate obiectele necesare conexiunii magice și mistice între lumile divină și umană. Amuletele erau purtate pentru protecție în toate societățile timpurilor de la ochiul magic al egiptenilor, mâna Fatimei
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Acesta este mesajul ascuns al artelor non-verbale. Obiectele pictate au fost în arta lumii reprezentări fidele ale realității, dar au existat și desene nonfigurative, clasificate în general ca arte decorative. Ele sugerează obiecte reale, declanșând dezvoltarea unui limbaj simbolic de redare verbală a acestora, asocierea fiind un proces secundar funcției de percepție vizuală. Îmbinarea de culori și forme este percepută ca atare, decodarea și găsirea numelui fiecărui obiect urmând percepției primare. Această secvență temporală nu este neapărat importantă decât dacă apreciem
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și de a trăi emoțional aspecte ale vieții pe care în mod obișnuit le-ar ocoli ori lear respinge, fiind oferită posibilitatea de a înțelege viața la un nivel mai profund. A recunoaște însă această funcție a urâtului într o redare fidelă a varietății lumii, a aspectelor ei caracteristice specifice, presupune o eliberare a esteticii de orice obsesie a perfecțiunii formale, de orice structura prestabilita menita sa omagieze aspectele perfectiunii. Astfel, frumusețea poate fi concepută ca perfecțiune, iar reprezentarea urâtului o
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Negrul este expresia fantasticului, dă gravurii accentul neliniștitor, strămută scena în supranatural, smulgând-o din realitate și situând-o într-un univers ce nu aparține omului. Stilul lui Goya este stilul angoasei, al neomenescului. Între reportaj și coșmar încearcă o redare a lumii așa cum o vede el, o ordonare nu după flori, ci după rădăcinile ei subterane. Divinitatea, pentru el, are un element subteran într-o lume în care e prezent mereu diavolul. Ficțiunea nu înseamnă înfrumusețarea acestei lumi, ci ajungerea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
lui Dănilă și se ia la trântă cu un urs, care-l întruchipa pe unchiul bătrân de „999 de ani și 52 de săptămâni” al lui Dănilă. Este sarcastic modul în care este introdusă viziunea unei „lumi pe dos” și redarea imaginii răsturnate a cifrei 999, însemnul simbolic al diabolicului, dar și o sugestie pentru devenirea la scara existențială a personajului. Nici a patra probă nu se deosebește de cealaltă, Creangă redând, în aceeași manieră mucalită, savoarea umorului condensată într un
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
politică, Editura Casei Școalelor, București, 1927, vol. I, p. 597. 668 Costin Kirițescu, Un secol de frământări monetare, Editura Enciclopedică, București, 1996, p. 20. 669 Victor Slăvescu, Curs de monedă, credit, bănci, Litografia "Scrisul Studențesc", București, 1929, pp. 160-201. 670 Redarea citatului s-a făcut cu o ușoară adaptare a textului datorită vechimii sale. 671 Victor Slăvescu, Curs de monedă, credit, bănci, Litografia "Scrisul Studențesc", București, 1929, pp. 160-161. 672 Ibidem, p. 161. 673 Frederich Engels, "Anti-Dühring", în K. Marx, F.
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
Imaginația minerală domină discursul critic. Pietrele și metalele, prețioase sau nu, uzate sau cioplite, transparente sau opace, precum și felul în care fragmentele de materie dură se pot combina ca să alcătuiască un ansamblu constituie rezervorul de figuri care în epocă permit redarea proprietăților operelor și definirea experienței estetice. Arheologia hrănește acest univers de reprezentări însă nu e singura sursă. Orfevreria, lucrurile prețioase, micro-formațiunile naturale sau meșteșugărești sunt mobilizate constant în imaginarea obiectelor literare. Poezia ca "mărgăritar", cuvintele ca "geme nestemate" sau ca
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
anunță intrarea puciștilor în reședința domnitorului. Alt exemplu: "Tremură acuma!... neagra răzbunare/ Chiar în astă noapte se va arăta!... Frații mei de arme stau în așteptare:/ Trebui a pleca", extrase din poema cu subiect oriental Giulfidan, funcționează aici ca o redare versificată a dialogului dintre Cuza și complotiști. Hasdeu operează prin recontextualizare o redefinire a registrului de semnificare, care devine denotativ și plat-epic. În fața acestui experiment putem realiza cu mai multă precizie "ce se pierde" prin mozaicare. Ca să fie combinate și
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în această carieră? El nu poate și nu știe decât să cânte; și ce frumos cântă poetul la optsprezece ani! Până când oare guvernele noastre, zise naționale, vor fi reci și nepăsătoare pentru talente?99 " Prima întâlnire cu poetul" e o redare caracteristică, intens codificată, pe care o regăsim în numeroase documente ale vieții literare în modernitate 100. La fel ca și alte reprezentări ale sociabilității în lumea scriitorilor desfășurate în cadre specifice (cenaclul, revista literară) și în virtutea unei inițieri prealabile (" Îl
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
însuși. Completându-și relatarea cu referirea, pe jumătate amuzantă, la computerul personal ca fiind „un altul semnificativ”, ca și la importanța majoră a limbajului, David ne-ar putea transmite ideea că este obișnuit să utilizeze limbajul activ care ține de redarea evaluărilor și reușitelor, dar îi lipsește limbajul necesar pentru exprimarea sentimentelor și descrierea relațiilor umane. Amintirile din primii ani de viață ca o cheie în abordarea holistă a conținutului (Michal Nachmias)tc " Amintirile din primii ani de viață ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
cel care recită sau citește versuri. Este o soluție acceptată de multă lume și apreciată mai ales de recitatori. Dar și acest răspuns este nesatisfăcător. Orice lectură cu voce tare sau recitare a unui poem nu este altceva decât o redare a poemului, nu poemul însuși. Ea este de același ordin ca interpretarea .unei bucăți muzicale de către un muzician. Există - pentru a urma linia argumentului precedent - o enormă cantitate de literatură scrisă care se prea poate să nu fie citită cu
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
totalității poeziei, care, prin definiție, reprezintă o organizare a sistemului de sunete al unei limbi. Când analizăm aceste efecte sonore, trebuie să ținem seama de două principii, importante, dar adesea ignorate. Trebuie, în primul rând, să facem o distincție între redarea unei opere și structura ei sonoră. Lectura cu glas tare a unei opere literare este' o redare, o concretizare a unei structuri sonore care va conține ceva individual și personal și oare, pe de altă parte, poate deforma sau chiar
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
aceste efecte sonore, trebuie să ținem seama de două principii, importante, dar adesea ignorate. Trebuie, în primul rând, să facem o distincție între redarea unei opere și structura ei sonoră. Lectura cu glas tare a unei opere literare este' o redare, o concretizare a unei structuri sonore care va conține ceva individual și personal și oare, pe de altă parte, poate deforma sau chiar ignora complet structura reală a operei. De aceea, o adevărată știință a ritmului și a metricii nu
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
ca și Fielding și Smollett de altfel, rareori descrie interioare sau exterioare. Primele romane ale lui Henry James, scrise stub influența lui Balzac, prezintă în detaliu atât casele cât și peisajele ; romanele de mai târziu înlocuiesc descrierea scenelor cu o redare simbolică a impresiei generale pe care o produc. Descrierea de tip romantic încearcă să creeze și să mențină o anumită atmosferă : intriga si caracterizarea personajelor trebuie să fie dominate de ton, de efect - ca în scrierile * Armei Radcliffe si ale
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
arată ceva. Modalitățile ulterioare ale romanului au tras învățăminte din alte forme; mai subtile, de teatru, așa cum, de pildă, James a învățat din teatrul lui Ibsen. Nu trebuie să se creadă că metoda obiectivă se mărginește la dialog și la redarea comportamentului personajelor (The Awkward Age - Vârsta penibilă a lui Henry James; Ucigașii lui Hemingway). O .asemenea limitare ar pune romanul într-o situație de concurență directă și inegală cu teatrul. Marile succese ale metodei au .constat în prezentarea acelei vieți
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
se petrec (în sufletul 'oamenilor și în afară), în timp ce "scena" este, cel puțin în parte, în dialog, si înfățișează, cu oarecare detalii, un episod sau un conflict important. 26 "Descrierea" este tot atât de "obiectivă" ca și "drama", numai că ea este redarea obiectivă a unei subiectivități specifice - cea a unuia dintre personaje (Doamna Bovary sau Strether din romanul The Ambassadors de Henry James), în timp ce drama" este redarea obiectivă a vorbirii și comportării. Această teorie permite schimbarea "punctului de vedere" (de pildă, trecerea
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
un conflict important. 26 "Descrierea" este tot atât de "obiectivă" ca și "drama", numai că ea este redarea obiectivă a unei subiectivități specifice - cea a unuia dintre personaje (Doamna Bovary sau Strether din romanul The Ambassadors de Henry James), în timp ce drama" este redarea obiectivă a vorbirii și comportării. Această teorie permite schimbarea "punctului de vedere" (de pildă, trecerea de la punctul de vedere al Prințului la acela al Prințesei, în .cea de-a doua jumătate a romanului The Golden Bowl de Henry James) cu
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
un grup care dispunea de o cunoaștere externă a rezultatelor în termeni de greșeală absolută integrală sau de forță maximă. Subiectul care beneficia de cunoașterea cinematică a rezultatelor avea cea mai bună performanță. Caroll și Bandura (1982) au demonstrat importanța redării observării acestor părți ale modelului de mișcare. A fost luată drept model o mișcare complexă de braț și a fost utilizat un sistem de determinare pentru a reda observațiile părților nevăzute ale mișcării. Beneficiile au fost obținute cu ajutorul observației. Carol
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]