3,106 matches
-
Este "instinctul metafizic" despre care vorbește Eminescu. Intuiția metafizică este văzul și impulsul, înariparea venind de undeva de dincolo, cum scria Platon, și care se află la originea marilor creații ale artelor în general înțelese ca poezie, și anume poezie reflexivă; dar și a filozofiilor care sunt gândire poetică, precum presocraticii, hinduismul, Platon, Nietzsche. Eul poetic ultima tentativă creatoare a spiritului poetic, scrie Hölderlin însemnează a capta individualitatea poetică originară cea a lui Dumnezeu "dacă poetul o poate realiza vreodată." Eul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cu totul altă natură, un foc, fulgerul divin te-ai aneantiza. Filozofia un joc de cuvinte mari; poezia descriptivă o oglindă contemplativă; poezia gânditoare o creatoare de deschideri infinite ale spiritului, ale inimii deschideri active, vibrante, în mers continuu. Poezia reflexivă posedă suflu și suflet. În timp ce filozofia bâjbâie prin ceață adevărul, marea poezie creează un adevăr nou, propriul său adevăr, adevăr al conștiinței transmundane umane. Dacă filozofia încearcă să descopere adevăruri și creează aproximații mereu și mereu reluate în istoria filozofiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
existând un schimb continuu în dublu sens: chaosul devine ordine, sinteză armonioasă, ordinea se dizolvă și redevine chaos. Arta este organizarea unui chaos de semne și date într-un "cosmos", o structură organizată a imaginarului cu efect estetic dar și reflexiv pentru ca Dasein-ul omului să-și poată locui ființarea, Casă a Ființei, afirmă Heidegger. Imprevizibilitatea interacțiunii dintre cele două stări determină bogăția și impredictibilitatea în receptarea unei creații de artă. Modelul ontologic al lumii umane, însemnând formă, corporeitate, frumusețe este vegheat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de a instaura, prin cuvânt, prin metaforă, primatul purității sufletești într-o lume asaltată de clișee și impostură.Confesivă în datele ei primordiale, poezia Vasilicăi Ilie nu-și refuză, totuși, o anumită tentație a problematizării, nefiindu-i deloc străină dimensiunea reflexivă. Volumul "Reflecții" prefigurează, fără îndoială, un prag matur al poeziei Vasilicăi Ilie, anticipând un traseu liric în care esențializarea temelor, grefată pe o imagistică originală, anunță iminente surprize viitoare. Geo Galetaru
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
serios.) Hamlet: Nu, jur pe mâna ce va ține spada... Și tânărul actor se plimbă de la un capăt la altul al scenei, e nervos, ochii îi sclipesc. Dragule, vine Regele, apoi Osric, să sărim fragmentul, dar fii mai static, mai reflexiv, te miști prea mult, altfel îl văd eu pe tânărul prinț, e un gânditor, dar... Intră de la Hai, sir. Hamlet: Hai, sir. Laertes: Hai, prințe... — Buuun. Dar să te văd cum lupți, ți-am zis să te duelezi, fandează măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
scara evoluției spre protozoare, nu mai văd rostul de-a mă bărbieri, spăla pe dinți, da cu aftershave, dezodoriza - pentru cine, dacă nu simt -, totuși o fac, fiindcă starea de neîngrijire aș resimți-o dureros, nu olfactiv, ci cumva parasenzual, reflexiv, peste vreo oră în metrou. În octombrie, pe strada noastră se pusese deja o peliculă de gheață, amestecată într-un cocktail dizgrațios cu frunzele descompuse. Pe vremea asta eu trebuie, cu un sentiment de autocompătimire, dar și cu plăcerea anticipativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
altfel, majoritatea lucrurilor pentru mica făptură fuseseră nu cumpărată, ci - prin rețele complexe - procurate, cineva aflat la capătul unui lanț salvator ne rezolvase (în acei ani, verbul a rezolva se conjuga, într-un mod bizar care îmi zgârâia urechile, cu reflexivul). Îmi amintesc cât de greu procurasem cămășuțele de pânză, căciulițele de bumbac și păturile (urâte, dar, în sfârșit, de dimensiuni potrivite pentru un nou-născut). Soacra mea obținuse o sticlă cu biberon ușoară, din plastic, cu mici desene viu colorate, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
se întâmple într-adevăr. Și, mai mult decât atât, fără să vrem, ex post facto, vom asocia vreun motiv dubios acestor experiențe iraționale și acestor idei confuze. În zilele noastre, aceste motive sunt adesea artificiale, aproape teatrale. Niște prelungiri onctuoase, reflexive, ale creierului unui levantin puturos, amator de matineuri. Dar, acestea fiind spuse, trebuie să recunoaștem că inspirație este cuvântul care definește cel mai bine ce a făcut Carol în continuare. Carol fremăta de nerăbdare. Mai avea de așteptat vreo trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
spaimă e vorba, spaima în fața necunoscutului), am dat-o pe critică, cea legată de porci. Din anumite motive, Martina a râs cu poftă și de chestia asta. Ca mai toți oamenii, Martina are două feluri de a râde, cel politicos reflexiv, și cel real. Râsul real al Martinei e cel mai puțin feminin din câte am auzit vreodată - sălbatic, copilăresc, dar simfonic, cu niveluri concurente și tensiuni. — De fapt, porcii sunt mai deștepți decât câinii. Au creierul mai mare în comparație cu dimensiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
altitudinea monumentului său din inima Românilor, monument pe care nimeni și niciodată nu-l va putea demola. În cazul părintelui Matei și al grupului său, lucrurile s-au întâmplat pe dos, pe la spate, pe furiș, ilustrare a lașității și perfidiei. Reflexivul Gheorghiță se mai întreabă dacă vor mai fi fost executați în aceeași fostă Vale a Piersicilor, în care a fost executat și Mareșalul Ion Antonescu. Grupul de trei al părintelui Dumitru Matei se adaugă la miile de asasinați în orașe
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
slugărnicie vrea să le salveze. Între Savel și alter-egoul său, se ciocnesc întrebări, mirări, răspunsuri incomplete, peste tot, fel de fel de opinii și soluții de consecvent patriot, de așezat moldovean pe linia răbdării adâncitoare de gânduri, pe linia calmului reflexiv, mai luminător decât orice vox clamantis in deserto și cu inima la Dumnezeu, conservă încrederea că Neamul Românesc își va găsi făgașul, prin care să iasă din decădere, imitație și platitudine, îmbolnăvire, pe spirala stilizată a coloanei lui Brâncuși, a
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
putem abstrage dar până la înțelepciune mai e cale, suiș, trudă, etc. de la persoană la personalitate, drumul nu e scurt și nici facil. Intelectualul face o pasiune din cititul roditor al cărților, devenind coautor prin numeroasele și consistentele interpretări cu pauze reflexive, cu extrase esențiale în caiete de idei, posibile citate pro/contra, în eventualele cărți personale. Receptivitatea devine astfel productivă, mișcările hermeneutice extinzându-se popularizant în cercul relațional sau într-unul public. Intelectualul devine un versat extractor de lecții de viață
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
persevera, refractare, agresive, la renașterea pe care am dorit-o cu toții și căreia tineretul i-a deschis calea și-a îndrăznit s-o apere. A prea sosit timpul ca foștii robi să se scuture de clișeele comuniste. O autoanaliză reflexivă va convinge pe fiecare că posedă capacitatea adaptabilității creative la însuși sensul devenirii noastre ca popor și țară. A fi sau a nu fi de acord cu cineva este nu numai o problemă de libertate ci și de sensibilitate spirituală
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
puse în două terezii opuse - limba arată drept la mijloc. Orice impresi[e]* din afară cade însă într-una din terezii a = a [plus] x. Numaidecât x caută scapare din ecuație, fie în țipăt, fie în vorbă, fie în gândire reflexivă. X devine agentul unei mașini intercalate. [ECHILIBRU ȘI PLICTIS] 2275B Er hat sich abgehaspelt - s-a dăpănat și se redeapănă. Aci e misterul pentru [care] un autor - foarte interesant la început - devine neinteresant mai târziu. Ajungem a cunoaște unul câte
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
o gratuitate absolută” (Mențiuni critice III, ed. cit., p. 335). Un exemplu de roman poetic apreciat superlativ este Paradisul suspinelor al lui Ion Vinea. prizarea suprarealismului pe latura „estetizantă” și „virtuozitatea” ca o qualité maîtresse: „Un pitoresc teatru de păpuși reflexive, în regisarea căruia poetul, psihologul psihanalitic și estetul suprarealist, ce coabitează cu egale drepturi în dl Ion Vinea, își dau măsura virtuozității lor” (idem., p. 339). Metafora critică a „teatrului de păpuși” apare și în comentariul despre Urmuz (Mențiuni critice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
creație, Perpessicius sesizează, în spatele aparentei dezordini imagiste, o „orchestrație savantă, în care desenul concepției stărue nîntrerupt și se ascute de-a lungul tuturor sonorităților în aparență divergente”: „În Brățara nopților dl Ilarie Voronca creează pe meditație, pe gînd, pe incursiune reflexivă. Însă în operațiunea aceasta dsa întrebuințează: imaginea în serie și-n libertate - un material, cu alte cuvinte, de natură centripetală. Acordarea acestor contrarii, așa cum o izbutește (...) este dovada unei reale virtuozități” (idem., p. 82). Comparativ cu Ulise, Brățara nopților este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
e o predispoziție existențială. Reuniunea lor la „Confluențe lirice” nu are scopul formării unei comunități, ci al unui climat creativ ce se contrapune durității „realității imediate”, indiferent dacă acești poeți sunt eminamente lirici sau cerebrali, dacă își exteriorizează confesiv sau reflexiv sentimentele, dacă dau putere mai mare sau mai mică conotației, dacă trăirile lor sunt mai mult sau mai puțin spiritualizate. Intruziunea poeziei în cotidian, făcută prin „Confluente lirice”, este binevenită și antologia prezentă o dezvăluie. Editarea ei este un act
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Așa Însă... Să negi un lucru care nu există, iată ceva ce mă depășește. Citind Caietul de vise, Însă, Înțeleg că dincolo de gânduri sau sentimente, descrise cu stângăcie sau doar surprinse fugar În cele câteva pagini Într-un colaj naiv reflexiv, lucrul cel mai curios s-a petrecut cu trupul meu: s-a transformat Într-o arhivă de senzații pe care depărtarea de Petru nu le-a estompat ci, dimpotrivă, le-a amplificat. Întocmai ca absența alcoolului sau a drogurilor În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
urmașul domnișorilor eleganți din secolul al XVII-lea, exprimă această pretenție a subiectului de a deveni propriul lui spectator și de a se depăși construind o imagine armonioasă cu ajutorul artificiului. Conștiința eului, subiectivitatea se regăsesc În spectacolul dedublării, iar operația reflexivă a oglinzii Îi oferă fiecăruia imaginea creativității sale, Într-un «narcisism idealizant», conform căruia subiectul nu spune «Mă iubesc așa cum sunt», ci «Sunt sau trebuie să fiu așa cum mă iubesc».”1 Așadar, o iluzie? O simplă proiecție? Nu altfel o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
spirituale spre un punct dat”. Îl cunoaștem acum destul pe Baudelaire pentru a Înțelege sensul acestor maxime: a avut din naștere, Într-o epocă deterministă, intuiția că viața spirituală nu este dată, ci că ea se face; și luciditatea sa reflexivă i-a Îngăduit să-și formeze idealul stăpânirii de sine: omul este Într-adevăr el Însuși, În bine ca și În rău, la limita maximă a tensiunii. Este vorba tot de același efort de a se recupera pe sine, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-i acopere, prilejul acesta a fost poate aniversarea zilei de naștere a mamei, la sfârșitul verii, la țară, când am pus Întrebări și am cântărit răspunsurile primite. Toate acestea sunt așa cum ar trebui să fie conform teoriei recapitulării; Începutul conștiinței reflexive din creierul celui mai Îndepărtat strămoș al nostru a coincis precis cu prima percepție a timpului. Deci când formula proaspătă și fercheșă, recent descoperită, a propriei mele vârste de patru ani a fost confruntată cu formulele părintești, treizeci și trei și douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de intime nu‑i mai spun „domnule profesor“, ca de obicei. Rainer declară prompt că voluptatea e un fel de extaz (????). Vedeți voi, conștiința nu mai este în toiul acestui extaz decât o conștiință a trupului și, prin urmare, conștiință reflexivă a corporalității. Ca și în cazul durerii fizice, și în plăcere există un soi de reflex care te determină să te concentrezi intens asupra plăcerii. (Ceee? Nu înțeleg o iotă). Iar Anna povestește că plăcerea este moartea dorinței, pentru că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care, făcându-se într-un singur sens, nu-i poate crea celui atașat de viața de aici, devotat manifestărilor ei, decât tristețe fără leac, instalată însă devreme, odată cu gândul frisonant al bătrâneții. În cartea sa, Ion Cocora aduce o poezie reflexivă, având drept obiectiv revelarea frământărilor sinelui, bulversat de realitatea unei vârste - senectutea -, căreia îi respinge până și toposurile prin care oamenii, în general, caută să-i atenueze gravitatea, făcând să reverbereze, de pildă, doar ideea de înțelepciune, în legătură cu care poetul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în arta literară: cromatica specială, copleșitoare, cocorii etc.: Dropii de foc prin spinii înfloriți./ Toamna-i delir de tantrice cromatici/ Prin parc iubiri bătrâne, singuratici/ Cocori uitați ai basmelor, lunatici / Pierind cu umbra-n spate, viscoliți... Volumul cuprinde o lirică reflexivă, în care eul se confesează, oferindu-i cititorului posibilitatea de a-i străbate angoasele, visurile, de a fi părtaș la hermeneutica iluziei, prin care face studiu de caz al trăirii metamorfozate în idee (ca în Bloguvia two). Iubirea (și izvorul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pentru restul muritorilor. Și nu este deloc aleatorie o asemenea interpretare, din moment ce poezia lui Remus Valeriu Giorgioni își are filonul în sacru, mai exact în formele acestuia, la care se poate accede prin credință, poemele sale având un pronunțat caracter reflexiv și autoreflexiv - e ca și cum dintr-odată / un lucru știut dinainte / devine adevărat în chip nou / inedit... adevărul din el / se aprinde subit / urcat lângă soare pe cer - și prilejuind întâlnirea cu o ideație densă, generatoare a unor posibilități multiple de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]