3,930 matches
-
Proclamația de la Timișoara, socotind că ea dă expresie și convingerilor noastre. Câteva accente se mai impun, ca adaos la aprecierile și exigențele formulate de timișoreni la 11 Martie c.: 1. Este necesară o limpezire a situației P.C.R., pornindu-se de la remarca inevitabilă că nu i se poate acorda alt tratament decât acela de care se bucură în lume formațiunile de tip fascist. 2. Răspunderea pentru dezastrul țării nu se poate limita doar la câteva figuri proeminente, ci cade asupra întregii nomenclaturi
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
veleitar, ci o datorie. "A scrie istoria e o datorie pentru omenire, a o adăugi cu ce ai aflat e o obligațiune pentru fiecare, rămânând ca cei care pot scrie să adune ce au aflat de la cine poate numai vorbi", remarca N. Iorga, motivându-și gestul autobiografic. Este spiritul în care un grup de istorici lansa, în plină revoluție, la 24 Decembrie, un apel menit a strânge și compulsa mărturiile privitoare la evenimentele în curs, urmând ca o comisie specială să
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
trivial. Înțelegem lesne de ce I. Ghica așeza presa lângă învățământ, ca factor de stimulare a progresului material, moral, intelectual. E un crez ce ține de conduita societății moderne. Îl regăsim la orice publicist sau om politic mai de seamă, cu remarca obișnuită că presa unifică lumea pe calea ideilor, a dezbaterii polemice, a selecției operate din mers. Reversul încă se cuvine amintit, așa cum îl contura Kogălniceanu, în termeni de perfectă actualitate: "Prin lipsa presei ne vedem închiși într-un cerc cu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
conținut, prin îndemnurile ei la creație curajoasă și demnă. Opinia, 28 (24 ianuarie 1990), p. 1 MESAJUL UNIRII Ce ne spune azi, în plină revoluție, marea împlinire națională de la 24 ianuarie 1859? Orice reflecție pe marginea acestei întrebări conduce la remarca inevitabilă că Unirea Principatelor, așa cum o știm din documente și din studiile întreprinse, este opera unei generații ajunsă "nel mezzo del camin", capabilă încă de entuziasm, dispusă la sacrificii, lucidă în acțiunile ei și destul de perseverentă pentru a duce la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
p. 381). Reflecția citată ne propune așadar să căutăm istoria dincolo de aparențe, dincolo de superficia vizibilă a elementelor ce o compun, pentru a-i sesiza mai bine mișcarea, accentele, sensul. O excesivă tăcere în istoria noastră? S-ar putea răspunde cu remarca lui M. Ferro: "Tăcerea e întâia formă de contra-istorie" (L'histoire sous surveillance, 1985, p. 62-68). Nu e demisie, nonrezistență, abandon, ci un altfel de discurs, un fel paradoxal de a participa la istorie și el presupune desigur o altă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
deplină inițiere în chestiunile istoriei însăși. "Un detaliu medical, uneori foarte grosier, se întâlnește în spatele evenimentelor ce schimbă cursul istoriei", spunea doctorul P. Servant (Les derniers jours de Richelieu, 1886), pe care autorul îl citează în fruntea cărții, ca o remarcă de ordin general, care e de fapt laitmotivul lucrării. E un fapt evident că "boala ce marchează uneori sau chiar adesea limitele puterii unui șef de stat, acesta, ca inconștient în fața propriului rău, nu vrea sau nu admite realitatea; e
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
să fie țesut cu cabluri de comunicație, a trebuit să se plaseze în cosmos sateliți cu echipament sofisticat, spre a înlesni legături rapide, aproape instantanee, între oamenii de oriunde. "Istoria, ca fenomen mondial și ca iluzie constitutivă, acum începe", după remarca lui F. Châtelet din Histoire des idéologies. Se admite în genere că asistăm la un proces febril de unificare, proces accelerat de noile revoluții tehnologice, nu lipsit însă de sincope și de primejdii. Speranța și teama se îngemănează pretutindeni, spectrul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
chiar prima realmente semnificativă, e conferința Socialismul și comunismul în Franța, făcută la București și Berlin în 1859. Filosoful condamna, firește, pornind de la Lorenz von Stein, această direcție de gândire, socotind-o periculoasă pentru umanitate. Dacă "realul e rațional", după remarca lui Hegel, asimilată de studiosul nostru ca o "lumină" edificatoare, nu rămânea decât să supună realitatea însăși, pe cea trăită mai ales, unui efort de analiză și comprehensiune. Acestei norme de conduită Maiorescu i-a rămas fidel toată viața. O
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
spirit nu-și pierde nicicând actualitatea. E spiritul unui gospodar ce asumă rosturile unei culturi și mai mult decât atât. "Ai un singur bloc de marmură: dacă îl întrebuințezi pentru o figură caricată, de unde să mai poți sculpta o Minervă?" Remarca e valabilă nu doar în câmpul artei, nici chiar extinsă aceasta la sfera întreagă a cunoașterii. Căci "adevărul de realizat (în practică) nu admite tranzacțiuni". O continuă pledoarie pentru adevăr e toată opera lui Maiorescu și ea se resimte de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mari disponibilități lirico-filosofice, precum Carlyle, Michelet, Pârvan, ș.a. "Orice artă reprezintă o luptă împotriva destinului, o luptă împotriva pământului și a morții, nota Malraux. Această luptă este sinonimă cu căutarea identității și solidarității, ceea ce reprezintă obiectul central al psihologiei moderne." Remarca eseistului poate fi extinsă fără abuz asupra istoriografiei, ca disciplină capabilă să ne propună acea integrare cronotopică și socio-umană. Prin ea se poate obține acea armonie a întregului care determină în fond sănătatea părților. Istoria globală (Iorga, Braudel etc.) răspundea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
discurs. Importantă pentru orice spațiu cultural o atare temă suscită interes mai cu seamă când e vorba de o zonă de convergență ca a noastră. Firește, un studiu sistematic reclamă alt cadru și anumite precauții de metodă. Mai întâi, o remarcă. Distincția între istorie ca tărâm al vieții umane și istoriografie ca reflex al ei e recentă și oarecum didactică. În fond, istoria e una singură, așa cum o arăta dealtminteri termenul grecesc, care și-a păstrat fecunda lui ambiguitate. Kogălniceanu știa
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
alta, transmisie susceptibilă a împiedica uitarea, extincția la care, ca individ, omul se știe condamnat. Istoria, ca disciplină, poate fi înțeleasă prin urmare și ca remediu soteriologic. Cel dintâi om mișcat de conștiința perisabilității sale a fost și primul istoric, remarca P. Chaunu, căutând să vadă, ca mai toți istoricii de seamă, și dincolo de umbra uneltelor sale. Pentru el, ca și pentru noi, istoriografia este un instrument antiamnezic, dacă se poate spune așa, iar istoricii niște "gardieni ai memoriei". Întâiul sepulcru
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
istoriei. Nu se confundă cumva istoria cu evenimentul și chiar cu un anume fel de eveniment? Întrebarea s-a mai pus, din altă perspectivă, în cadrul disputelor provocate de "noua istorie" și condamnarea de către acesta a "evenimențialului". Or, s-a putut remarca, la scurt timp, că istoricii au revenit la eveniment, că lunga durată a structurilor nu trebuie să o excludă pe cea scurtă, unde se plasează evenimentul. Orice formă ar lua procesualitatea istorică, ea tot istorie rămâne. A respinge tirania evenimențială
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
chiar în stadiul de teatru filmat, filmul s-a îmbogățit cu personaje noi. Pe langă apariția copiilor și a animalelor, cea mai importantă achiziție a noii arte a fost transformarea naturii în personaj, ceea ce scenă închisă nu permitea. "Cinema-ul remarcă André Bazin fiind, prin natura lui, o dramaturgie a naturii, nu putem avea cinema fără un spațiu deschis, care să se substituie universului sau să fie cuprins în el." 5 Jocul actorilor de teatru trebuia și el adaptat la cerințele
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Tinerețea este o perioadă de mare efervescenta spirituală; "eram că un demon", spune Cioran. "Perspectiva anarhica îmbrățișată de tânărul Cioran e strâns legată de respingerea atât a ideilor creștine de mântuire, cât și a corespondentului ei laic, ideea de progres" remarcă Michael Finkenthal 17. Cioran pleacă apoi în Germania, unde trăiește, alături de mare parte a intelectualității europene, credința că democrația este un sistem politic definitiv compromis. Ascensiunea hitlerista, pe care o urmărește pe viu, îi apare că "un nou stil de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
civilizație șobolină, după cum o atestă picturile și diversele înscrisuri din galeriile scoase la lumină recent pe falezele cursului mijlociu al fluviului. De acolo provin, în mare parte, pietrele cioplite, pietricelele șlefuite, bijuteriile, uneltele și armele expuse la muzeul Șobolanului. O remarcă, în treacăt: toate picturile descoperite în numeroasele cavități pe care le ascund falezele reprezintă, fără excepție, șobolanul. Există un motiv evident pentru aceasta, și anume absența altor ființe în acea vreme sau, în orice caz, absența altor ființe demne de
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
este cea de care este interesată, așadar, teoria egalității echitabile a oportunităților, ci starea lor de sănătate absolută. Dacă așa stau, însă, lucrurile, această observație a lui Daniels este insuficientă pentru a salva argumentul egalității oportunităților în favoarea accesului egal de remarcile critice ale lui Sreenivasan. Aceasta deoarece, așa cum am văzut, Sreenivasan a argumentat că acest argument poate fi acceptat ca valid numai dacă în cadrul lui înțelegem oportunitățile și sănătatea în sens relativ. Pentru a salva argumentul egalității oportunităților, Daniels ar fi
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
există un acces universal la o arie adecvată de resurse medicale, indiferent de capacitatea de plată a populației, nu am făcut tot ceea ce ne cere principiul protejării egalității echitabile a oportunităților"27. Daniels are, fără îndoială, dreptate în aceste ultime remarci despre exigențele pentru sistemul de sănătate, inclusiv cel de îngrijiri medicale, ale principiului egalității echitabile a oportunităților indivizilor de a-și realiza planurile de viață. Cu toate acestea, așa cum am sugerat și mai sus, el îi rămâne încă dator lui
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
de îngrijire medicală 28. Doi dintre autorii care împărtășesc această opinie sunt Tom L. Beauchamp și James F. Childress. Ambii sunt simpatizanți declarați ai suficientismului. În influenta lor lucrare de bioetică, Principles of Biomedical Ethics, Beauchamp și Childress fac o remarcă ce poate fi considerată un alt argument în favoarea suficientismului. Din perspectiva acestui argument, suficientismul este cea mai viabilă teorie a dreptății în distribuția serviciilor medicale pentru că, cel puțin aparent, împacă pe toată lumea, atât în teorie cât și, mai ales, în
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
pe care a simțit-o când a văzut că „zmeii” lui Luca erau de fapt niște „smârțoage [...] vlăguit[e] din cale afară”, și descurajarea ce-i cuprinde pe el și pe Zaharia în fața necunoscutului. Acest sentiment este accentuat și de remarcile trecătorilor față de starea jalnică a atelajului lui Luca, remarci care sporesc în sarcasm pe măsură ce călătorii se apropie de destinație. Sunt prezentate totodată impresiile scriitorului față de peisajul moldovenesc, dimpreună cu preferința sa pentru peisajul montan dinspre vest, pe care căruța îl
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
zmeii” lui Luca erau de fapt niște „smârțoage [...] vlăguit[e] din cale afară”, și descurajarea ce-i cuprinde pe el și pe Zaharia în fața necunoscutului. Acest sentiment este accentuat și de remarcile trecătorilor față de starea jalnică a atelajului lui Luca, remarci care sporesc în sarcasm pe măsură ce călătorii se apropie de destinație. Sunt prezentate totodată impresiile scriitorului față de peisajul moldovenesc, dimpreună cu preferința sa pentru peisajul montan dinspre vest, pe care căruța îl lăsa în urmă, în raport cu zonele de pe malul stâng al
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
sufragii, față de 29,8% în 1978. În centura roșie pariziană, PCF nu mai este decît a treia forță politică. Nici un eșec nu pare să determine o schimbare în atitudinea conducerii, care se închide într-un discurs muncitoresc și demagogic. După cum remarca Michel Dreyfus, dacă-i asculți discursul, din ce în ce mai mult, PCF luptă de unul singur împotriva tuturor, se prezintă drept 'singurul refugiu' în fața convergenței între dreapta și guvernul socialist. Principalul său obiectiv este de a arăta că numai el conduce luptele sociale
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
milieu, il placera, comme dans le ciel, le temple, qui sera la cour du prêtre supérieur et le sénat royal, et il déposera les sceptres des royaumes au pied des autels du Christ.“ Înaintea morții sale, Ludovic al XIII-lea remarca,,sunt unul dintre acei nefericiți tratați de medici”. Referitor la moartea regelui Ludovic al XIII-lea, se presupune că acesta ar fi fost otrăvit cu mici doze de arsenic introduse în mâncare și în clismele pe care le făcea.20
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
care o justifică și o face să fie legitimă, iar rezultatul reprezentat al activității înaintea combinației inteligente a mișcărilor care se produc. Ceea ce este în mod normal rodul muncii este oferit ființei inspirate sub forma unui dar gratuit. Conform unei remarci pertinente a lui Bergson, instinctul este pătruns de lumină, dacă nu chiar de conștiință. Nimic nu ne dovedește mai bine maniera în care inconștientul participă intim la viața psihică, întrucît el este destinat în mod normal să o susțină și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
imanenței lor biogenetice. înțelegerea imanenței valorilor etice și a forței lor supraconștient și emotiv motivante are o importanță fundamentală pentru sănătatea psihică a fiecărui om și implicit pentru viața societăților. Este extrem de impotant să amintim în acest context, ca ultimă remarcă preliminară, unul dintre cele mai surprinzătoare și mai puțin studiate fapte: concordanța dintre preștiința simbolică și cea psihologică inclusă în originile conceptuale ale tuturor limbilor existente. Fenomenul acesta de o importanță capitală este mascat de faptul că toate conceptele uzate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]