3,239 matches
-
nu reușim să creăm șanse de viață în Est și dacă democrația nu devine credibilă, întreg continentul va fi afectat. Nu trebuie să ne irosim în orgolii naționale, singura șansă e unitatea, împreună trebuie să regăsim Europa și ea va renaște. Elveția simte nevoia unei protecții politice internaționale, manifestîndu-și intenția de a ieși din neutralitatea tradițională, pentru a-și promova astfel interesele. Ea înțelege că simpla "găzduire" a banilor nu mai este suficientă, cu deosebire în condițiile emergenței altor centre financiar-bancare
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
popor ales, că al Meu este tot pămîntul; îmi veți fi împărăție preoțească și neam sfînt". Așa a intrat, cu adevărat, în istoria lumii, poporul evreu. Un popor suferind aproape permanent de amenințarea recurentă a nimicirii, dar refuzînd disperarea și renăscînd, de fiecare dată, ca prin minune. Un popor încăpățînat, care nu s-a supus istoriei, ci a supus istoria. Mai presus de toate, a "creat idei care s-au imprimat pentru totdeauna pe chipul lumii și au influențat viitorul omenirii
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
aluziile literare; o apropierile; o temele și motivele comune. Francis Goyet 41 consideră că teoria intertextualității și cea a imitației se aseamănă, în sensul că, pentru amândouă, un text trimite la altele care îl preced: corpusul literar, asemeni unui Phoenix, renaște fără încetare din propria cenușă (douăzeci de ani mai târziu, Jean-Christophe Bailly va lansa aceeași idee de repetare eternă, vorbind despre intertextualitate vezi supra, capitolul anterior). Semnatarul articolului din revista Poétique sugerează faptul că intertextualitatea, reprezentând (în întregime) o formă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mele anterioare [ca] și ale tale, o Arjuna; eu le cunosc pe acestea toate, tu [însă] nu, o tu care-ți distrugi dușmanii. 6. Deși sunt nenăscut, etern din fire, Stăpânul divin al ființelor, trecând peste natura mea [neschimbată], mă renasc [totuși] prin propria mea forță magică (măyă). 7. Ori de câte ori Legea slăbește, o Bhărata, și se întărește nelegiuirea, atunci eu mă creez [cu trup] (Bhagavad-gïtă)17. Sinteza gândirii din Upanisade este identitatea ătman-Brahmăn, sine individual-sine universal. "Oare fără s-o știu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și mai curînd rudimentar sufletește. Devenit un artist cunoscut, cu viață stabilă, el nu-și găsește liniștea cu adevărat, continuînd să mediteze nostalgic la episodul Brideshead. Pe acest fond, absolut întîmplător, se întîlnește cu Julia, iar vechile sentimente de iubire renasc virulent. Cei doi hotărăsc să divorțeze, renunțînd la propriile căsătorii ce le dau, oricum, senzația unor prizonierate. Waugh decide aici să-și aducă strategia de construcție moral-psihologică la momentul ei culminant. Uniți după mai multe tensiuni și ezitări, Charles și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
absolută, regăsibilă, în inima poeziei sale (firește, doar după ce este înlăturată mantia aridă a conceptualului), constă tocmai în această redare a emoției pure, care respinge orice încercare de intelectualizare, și care este zborul. Desigur, lirismul esențial al creației sale, mai renaște din ceva, și anume, din "natura sa romantică, de tip contemplativ și interiorizat, formată, îndeosebi, prin studierea intensă a lui Eminescu, Blaga și Novalis, a muzicii clasice și picturii"46. Deși o ființă spirituală și spiritualizată 47, "nimic din ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care în lucrarea Essais de stylistique structurale 36 se ocupă de "metafora în lanț" sau de "metafora succesivă". El atribuie acest concept scrierilor suprarealiste, în care funcționează dicteul automat, înțelegând prin metafora succesivă o înlănțuire de proximitate a metaforelor, una renăscând din cealaltă 37. În completare la această definire, Paul Ricoeur vorbește despre "metafora vie". Transgresând definirile restrictive anterioare 38, el va adopta un punct de vedere hermeneutic, care-l va duce la elaborarea conceptului de "metaforă vie", metaforă care produce
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pe dinamica unui lirism reflexiv, în interiorul căruia eul meditativ maturizat pendulează între plecare si întoarcere, "flux" si "reflux", găsire si regăsire, un proces circular de rotire a lumilor artistice care se înalță si se năruie la infinit pentru a putea renaște din cuvânt. Disoluția barierelor dintre lumi (regnuri, stări de agregare, timp si spațiu) asociată ipostazelor metaforice a "fluxului si refluxului sensurilor", "valurile fluxului si refluxului" condiționează capital constituirea edificiului poetic. Eul meditativ maturizat îsi prezintă devenirea traiectului artistic, resimțind fluxul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
GUȚANU, Irina MELINTE, Nicoleta ZBEREA, Alina-Andreia AILINCĂI (Biblioteca Centrală Universitară "Mihai Eminescu" din Iași)...........................9 II. Par elle-même.................................................................55 Emil Munteanu " Întotdeauna am scris numai de plăcere..."................................................................55 Eugen Munteanu, "Literatura a dovedit întotdeauna o mare capacitate internă de a renaște din propria cenușă!".............................................................................61 Lucian Vasiliu, "Chestionar cu accente ludice"....................86 III. Texte despre profesorul, mentorul, criticul și istoricul literar Elvira Sorohan...............................95 Ștefan Borbély, Concert de închidere....................................95 Bogdan Crețu, Doamna Sorohan........................................100 Doina Curticăpeanu, Întoarcerea spre timpul vechi
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Corespondență. SOROHAN, Elvira. Cum o citim în interviuri pe Zoe Dumitrescu-Bușulenga. În: Convorbiri literare, 148, mart. 2014, nr. 3, p. 31-35. Despre volumul Credințe, mărturisiri, învățăminte. SOROHAN, Elvira; MUNTEANU, Eugen. "Literatura a dovedit întodeauna o mare capacitate internă de a renaște din propria cenușă": dialog cu istoricul și criticul literar Elvira Sorohan / interviu realizat de Eugen Munteanu. În: Convorbiri literare, 148, aug. 2014, nr. 8, p. 9-19. SOROHAN, Elvira. Mircea Diaconu și scriitura insolită. În: Convorbiri literare, 148, apr. 2014, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
aici mă situez. Îmi plac asociațiile comparatiste. Scriitorii nu sunt niciodată singuri. Cei mari sunt o castă, o elită a umanității. (Interviu realizat de Emil Munteanu, "Alecart", nr. 5, 2010) Literatura a dovedit întotdeauna o mare capacitate internă de a renaște din propria cenușă! O convorbire cu Elvira Sorohan Eugen Munteanu: Stimată doamnă profesoară Elvira Sorohan, permiteți-mi mai întâi să vă mulțumesc pentru faptul că ați acceptat să îmi acordați un interviu, mie, unul dintre numeroșii studenți pe care i-
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
profundă, va fi și o renaștere a literaturii, a nevoii de literatură. Literatura însăși se află în criză. În logica internă a romanului, de pildă, s-au produs mari rupturi. Literatura a dovedit întotdeauna o mare capacitate internă de a renaște din propria cenușă! E.M.: Stimată doamnă profesoară Elvira Sorohan, vă mulțumesc pentru această convorbire! Interviu realizat de Eugen Munteanu (10 iunie 2014 "Convorbiri literare", nr. 8/ 2014) Chestionar cu accente ludice "Chestionarul cu accente ludice" îmi induce ideea că, la
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cunoști nu ce a fost, nu ce este, ci ceea ce ar fi putut fi, ar putea constitui imperativul unui demers specific de cunoaștere. Dacă a cunoaște înseamnă a te naște împreună cu, a cerceta posibilul, a i te deschide înseamnă a renaște. A te naște către libertate și responsabilitate. CUNOAȘTERE A POSIBILULUI: TRECUTUL, PREZENTUL ȘI VIITORUL O MARE DE INCERTITUDINE Cunoașterea posibilului e un exercițiu de stil, o speculație intelectuală, sau e pură visare? Să ne oprim la alt eveniment major al
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de povești inventate, ci mai degrabă de o aventură pronominală, textuală deci, unde eu se pulverizează în voie, sau se disimulează în spatele altor instanțe (extra)discursive el, mai rar tu. Subiectul pe care autoficțiunea îl expune și îl face să renască din propria cenușă este un subiect fragmentar și fragmentat, deconstruit în însăși construcția sa, afirmîndu-se și sfărîmîndu-se într-o aceeași mișcare. La Roussy, tinerii explorează diverse identități virtuale, mai mulți avatari, pentru a cerne care e mai recunoscută și apreciată
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
poeții prin vodcă în cuvânt. ca un reflex-credință și de dumnezeire Hristosul mai coboară arare pe pământ. deci: bună dimineața An-Nou și nou mileniu. tulburătoare vârstă și lacomi gologani, dar respirați speranță, voi oameni vii ai Terrei, că viața va renaște din viață LA MULȚI ANI
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
peste chip. Zile tocmite cu cerul se desfată Ca limbile moarte nepovestite de nori. Mă aflu ca un cerc vrăjit înconjurând pământul. Mă spun în vis, trec prin zicerea umbrelor. Focul mi-e hrană până când Oasele scrumite ale tuturor oamenilor Renasc din măduva mea Pe un pământ de regi. Spune-mi că am înviat Mai înainte de a fi căzut în moarte, Tu, Doamne ce ești fericirea lacrimei Și bucuria celui ce susține cerul Cu gemetele lumilor dispărute Pentru a se face
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]
-
negociau acțiunile prin intermediul unor agenți numiți argentarii. Și cum cele mai bune afaceri se fac cu statul, au obținut "exclusivitatea pentru colectarea impozitelor, înfrumusețarea orașelor, construcția templelor și a drumurilor mai importante, aprovizionarea armatei"8. După declinul Imperiului, sistemul bursier renaște în Evul Mediu, pornind aproape de la zero. Prima activitate "semibursieră" s-a desfășurat în orașul Lucques (1111). La acea vreme, Italia de nord era principalul centru comercial european 9. Bazele activității bursiere moderne s-au pus la Anvers (1531). Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
sufletele rușilor. Pe fondul acesta emoțional vor acționa și sectele religioase rusești, născute sub influențele calvinismului din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, dar mai mult ca înclinații antimoderne. La începutul secolului al XVII-lea, ortodoxia rusească a renăscut și prin contribuțiile moldoveanului Petru Movilă (1586-1647). Deși fusese educat în mediile catolice din școli pariziene și poloneze, el a slujit valorile ortodoxiei ruse. I-a urmat un alt moldovean cu origini grecești, Spătarul Nicolae Milescu (1636-1708), care a ajuns
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
plenitudinii vieții se impune pe acest traseu destinal, ci, mai degrabă, finalul ei tragic. Pe filiera acestui joc al tensiunilor admirabil condus de-a lungul firului ținut de Ursitoare se află și dualismul vitalității instinctelor umane și al speranței care renaște și ruinarea acestei voințe în perspectiva morții și a destinului, antinomia dintre bucurie și durere, dintre extaz și disperare. Moartea este prezentă încă din timpul vieții și este cea care se află la capătul firului, deasupra celorlalte două ursitoare. Tabloul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Cazul lui Wagner), tragedia, cel mai bun exemplu de cultură "înaltă" în sensul ei clasic, a murit în momentul în care a apărut cultura "de masă", care, conform filosofului, a distrus gustul. Deși inițial Nietzsche a considerat că tragedia a renăscut în opera lui Richard Wagner, mai târziu a inclus muzica în categoria cultură "de masă", considerând-o declinul adevăratelor valori tragice și a bunului-gust31. Revenind la modelele antice, opiniile conservatoare ale grecilor despre formele de guvernare și gusturile culturale "elitiste
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
culturale ale poporului american"60. Superman este "un înger, un Mesia laic și emigrantul american ideal 61". După ce a devenit mit, Superman și-a găsit sfârșitul, așa cum au hotărât scriitorii într-o carte de benzi desenate (Superman 75), dar a renăscut rapid sub forma a patru personaje diferite, fiecare întruchipând o caracteristică majoră a originalului. Deși mai puțin interesanți decât prototipul, acești urmași, reprezentări fragmentare ale supereroului, sunt o dovadă că oamenilor nu le place ca supereroii să moară odată ce au
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
puterea magică a sângelui 64. Cea dintâi este consonantă cu religia creștină, dar și cu unele idei precreștine care considerau moartea drept o trecere într-o altă lume, populată de spirite, în care sufletul își continuă viața sau așteaptă să renască. Moartea este văzută ca o altă viață. Mitologiile lumii sunt pline de povestiri despre morți care doresc să se întoarcă să-și reia viața alături de cei vii sau despre oameni care vor să se alăture celor din lumea de apoi
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
nu îmi dădeam seama, și pe care nimeni nu și-l putea închipui la vremea respectivă, era că, înainte chiar de începutul războiului rece, una dintre cele mai mari capitale europene zăcea moartă și că pe cadavrul său nu puteau renaște decît două orașe cu malformații congenitale, născute din două inseminări artificiale diferite și transmițînd fiecărui embrion gene potrivnice celuilalt. Cînd am revenit la Berlin, în vara anului 1946, am avut sentimentul că Estul începea să se reconstruiască. Pe Unter den
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
se naște, se dezvoltă și se afirmă din războiul cu ea însăși. Haosul procreativ este neîntrerupt: el a devenit o anarhie euro-organizatoare permanentă. Europa statelor Pentru unele spirite izolate, ideea de federație europeană apare în același timp cu statele-națiune și renaște odată cu fiecare război, odată cu fiecare tratat de pace. Astfel, visul contrazice realitatea care îi scapă. Dimpotrivă, Europa nu este de fapt Europa decît în virtutea faptului că nu există o Europă la drept vorbind. De altminteri, cînd Imperiul Otoman cotropește, în
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
certitudine de neclintit. Revoluția franceză va declanșa în ideea însăși a devenirii istorice un antagonism între glorificarea noului (evoluție, revoluție) și glorificarea vechiului (tradiție, reacțiune). Acest antagonism nu va înceta, nici unul dintre parteneri nefiind zdrobit de celălalt, ci dimpotrivă va renaște, sub forme noi, din însuși excesul victoriei rivalului său. Europa înregistra un proces de devenire rapid din secolul al XV-lea. La sfîrșitul secolului al XVIII-lea ea intră într-o devenire accelerată. Acesta este cu siguranță motivul pentru care
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]