5,534 matches
-
estival al minții mele, purtată de adierile asociației de idei, care se iscă precum ploile scurte de vară... îmi place cum sună. — Mie nu, replică inspectorul, aruncându-i o privire tăioasă. Ce vreau eu să știu e ce fel de repetiție făceai. Uite, asta aș vrea să aflu. — V-am spus deja. O simplă idee. — Ce fel de idee? — O idee, atâta tot. Doar o simplă... — Wilt, dacă mai continui așa, zbieră inspectorul, cu afurisiții ăia de fluturi, să mă bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de fapt n-a avut. Acum n-aveți de gând să-mi spuneți că omul ăsta nu plănuia ceva. — El zice că nu voia altceva decât să scape de păpușa aia. — Iar mie îmi zice că făcea un fel de repetiție a uciderii soției lui. A recunoscut-o. — Da, dar numai în închipuire. Povestea pe care mi-a spus-o mie e că voia să scape de păpușa aia, insistă domnul Gosdyke. — Atunci de ce-a folosit hainele nevestei, de ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
băuturi, iar vacarmul e asurzitor. În clipa În care intru, Îmi dau seama că nu cunosc absolut pe nimeni. Iau un pahar de vin și Îmi croiesc drum prin mulțime, prinzând din zbor frânturi de conversație. — ... costume superbe... — ... timp pentru repetiții ? — ... judecătorul a fost incredibil de intransigent... Și, brusc, o zăresc pe Lissy, Îmbujorată și radioasă, Înconjurată de o groază de tipi cu fețe de avocați, dintre care unul se holbează cu nesimțire la picioarele ei. — Lissy ! strig. Se Întoarce spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la o gustare. Arăt că sunt disponibilă, dar nu sunt niciodată invitată. Asta îmi dă de înțeles că Dan mă consideră o alegere proastă pentru Nora. Înțeleg asta din aroganța lui și din felul în care începe să lipsească de la repetiții. Nu vrea să Torvaldul meu. Nu sunt sigură dacă a vorbit sau nu vreodată cu Zhang Min despre posibila mea înlocuire. Sunt sigură că de n-ar fi Zhang Min, aș fi fost deja înlocuită. Dan e un tip care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dosarul lui a fost păstrat de serviciile secrete. Atunci când Gărzile Roșii de la Conservatorul de Muzică din Shanghai au descoperit dosarul lui Yu, au sărbătorit - nu mai avuseseră ocazia de a se ocupa de un „dușman adevărat”. * La Beijing se fac repetiții pentru mari puneri în scenă ale piese Doborârea tigrului de munte prin istețime și Portul, iar creatorului lor nu i se permite să se întâlnească cu mine. Am exercitat presiuni în spatele cererii mele și am cerut atenția directă a primarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
impresioneze pe Jiang Ching. Așa îi răsplătește el bunătatea, cu muzica și cu viața lui. Sănătatea îi e în declin. Are probleme grave la stomac și dureri de ficat. Însă nu se plânge niciodată. Se ocupă zi și noapte de repetiții. Mănâncă neregulat și nu are noțiunea timpului. Adesea, amână ora mesei și, fără să vrea, îi înfometează pe actori. Îi face pe oamenii de la cantină să aștepte. A devenit pentru el un obicei să anunțe pauza de prânz abia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
eu i le proiectez pe ecran, sunt imaginile de pe calculatorul ei, m-a rugat s-o ajut sè-și ținè acest curs de istoria artei cu ajutorul calculatorului, eu am adus de la Institut retroproiectorul, pregètind totul, ieri dupè-masè am fècut împreunè o repetiție, despre El Greco le vorbește acum studenților, Eu cu mâna stângè pe mouse, mèrind imaginea de pe ecran, e întuneric în sala de curs, ea, stând în picioare în spatele meu, vorbeste despre albastrul de cernealè din cerul întunecat pe care se profileazè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
gèsindu-l și proiectându-l pe ecran, se discutè despre tehnică compoziției la Vermeer, discuție care îl depèșește pe Matei, dar, eu, fascinat, contemplu tabloul de pe ecran, Apoi, încheindu-se discuția despre Vermeer, cum știu încè de ieri, de când am fècut repetiții, cè urmeazè Mona Lisa, dau click, Da, iat-o pe ecran, cu misteriosul ei zâmbet! Cineva aduce în discuție celebra carte Codul lui da Vinci, dar profesoară, admițând existența unor controverse legate de tabloul Cină cea de tainè, fèrè sè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
să mai așteptăm vreo două ore, până ce ambele Încăperi se vor fi populat, iar singura sa ocupație va fi aceea de a se Învârti pe afară, În caz că se Întâmpla ceva. Muzica era, ce-i drept, mai armonioasă decât de obicei. Repetiția mă omoară pe mine. Dacă ai luat ecstasy, simplitatea muzicii și a versurilor Îți pare foarte profundă, dar dacă ai consumat speed și vrei să te zbâțui și să te izbești de pereți, un cântec În care nu se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
văd în alb și în negru. Noi, copiii, niciodată. În camera micuță mirosea ca acasă. Mirosea ca într-o seară de vineri un film la televizor, unul străin, eu, tata și menajera, toți trei în sufragerie. Vinerea, mama avea totdeauna repetiție cu orchestra. Camera asta era, prin urmare, italienească. Scaunul de aici, dulapul de colo, zgomotele din stradă erau italienești, așa ca în filmele de vineri seara. Așa trăise bărbatul căruia îi furaseră bicicleta. Poate că acum eram la televizor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
plin de „incredibil”, „nătărău”, „idiot”, „așa o tâmpenie”, „cum ai putut să faci asta?”, „numai oamenii de nimic se întorc din America”. Într-un târziu, tata s-a săturat și ce a spus el a fost deopotrivă de împănat cu repetiții. După ce s-au plictisit de atâtea repetiții, s-a făcut liniște și stăteau în sufragerie, el într-o parte, ea în alta. După un timp, tata a împins cu piciorul spre mama o geantă de voiaj. Înăuntru se aflau lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tâmpenie”, „cum ai putut să faci asta?”, „numai oamenii de nimic se întorc din America”. Într-un târziu, tata s-a săturat și ce a spus el a fost deopotrivă de împănat cu repetiții. După ce s-au plictisit de atâtea repetiții, s-a făcut liniște și stăteau în sufragerie, el într-o parte, ea în alta. După un timp, tata a împins cu piciorul spre mama o geantă de voiaj. Înăuntru se aflau lucruri care, de regulă, domolesc mânia femeilor. „Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
parfumuri, două perechi de pantofi, cu toc și fără, o fustă, lenjerie de corp. Mama le-a cercetat pe toate cu de-amănuntul: pentru o clipă am crezut că furtuna se potolise, totuși ea a luat-o de la capăt cu repetițiile. Tata nu s-a lăsat nici el mai prejos. După ce au obosit și s-a făcut iarăși liniște, mama a spus cu o fărâmă de glas: „Și eu, care mă vedeam deja în avion, în drum spre voi”. Două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
plecăm în concediu la munte, ca să vizităm mânăstirile, care sunt atât de frumoase, și pe urmă poate ne ducem la mare.” Tata a scos pașapoartele din buzunarul de dinăuntru al hainei și le-a privit. „Când se întoarce mama de la repetiție cu orchestra?” a întrebat el. „La unsprezece.” „Atunci mai avem o grămadă de timp, nu-i așa?” A intrat în casă, apoi a apărut cu o sticlă de vin și două pahare. „N-are ce să-ți strice, dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mai puțin agilă 8 decât cealaltă, urcând și coborând de-a lungul corzilor, la fel cum ea Însăși făcuse În semiîntuneric, deși niciodată nu Învățase muzică, nici măcar cel mai elementar dintre solfegii, cel În măsura de trei pătrimi. Dirijorul Întrerupse repetiția, bătu cu bagheta În marginea pupitrului pentru a face un comentariu și a da un ordin, cere ca În partea aceasta violoncelele, exact violoncelele, să se audă fără să pară că scot vreun sunet, un fel de șaradă acustică pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
din când În când Îi apar câteva măsuri pe care să le cânte solo, grație vreunui compozitor generos care s-a gândit la acea parte a orchestrei unde de obicei se petrec puține lucruri În afară de rutină. CÎnd se va termina repetiția va pune violoncelul În cutie și se va Întoarce acasă cu un taxi, unul din acelea care au un portbagaj mare, și e posibil ca În această seară, după cină, să deschidă suita de bach pe pupitru, să respire adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
stăpânului, și apoi, la fel cum ar face cineva invitat să petreacă acolo un timp, se instală. Pentru cineva care nu trebuie să se miște, e ușor, e indiferent dacă se află așezat pe podea sau cocoțat pe un șifonier. Repetiția orchestrei se terminase târziu, În curând avea să fie noapte. Violoncelistul dădu de mâncare câinelui, apoi Își pregăti propria cină din conținutul a două cutii pe care le deschise, Încălzi ce era de Încălzit, apoi Întinse o față de masă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
că nu v-am mai văzut, Poate pentru că persoana pe care o aveți În fața dumneavoastră, asta care sunt acum, n-a trebuit niciodată să cumpere bilete pentru un concert, chiar acum câteva zile am avut bucuria să asist la o repetiție a orchestrei și nimeni nu mi-a observat prezența, Nu Înțeleg, Amintiți-mi să vă explic Într-o zi, Când, Într-o zi, ziua, aceea care vine mereu, Nu mă speriați. Moartea zâmbi cu zâmbetul ei frumos și Întrebă, Sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
se băgă În pat și stinse lumina. Nu dormi. Moartea nu doarme niciodată. Cu rochia ei nouă cumpărată ieri Într-un magazin din centru, moartea asistă la concert. E așezată, singură, În loja de categoria Întâi, și, așa cum făcuse În timpul repetiției, Îl privește pe violoncelist. Înainte să se fi micșorat lumina În sală, În timp ce orchestra aștepta intrarea dirijorului, el o observă pe acea femeie. N-a fost singurul dintre muzicieni care i-a observat prezența. În primul rând pentru că ea ocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
niciodată, Nu Înțeleg, Am să vă Înmânez o scrisoare și nu v-am Înmânat-o, aș fi putut s-o fac la ieșirea din teatru sau În taxi, Ce scrisoare, Să spunem că am scris-o după ce am asistat la repetiția concertului dumneavoastră, Erați acolo, Eram, Nu v-am văzut, E firesc, nu mă puteați vedea, În orice caz, nu e concertul meu, Întotdeauna modest, Și să spunem nu e același lucru cu a fi adevărat, Uneori, da, Dar În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cine este. Pe tot parcursul zilei următoare femeia nu telefonă. Violoncelistul nu ieși din casă, În așteptare. Noaptea trecu, și nici un cuvânt. Violoncelistul dormi și mai prost decât În noaptea anterioară. În dimineața zilei de sâmbată, Înainte de a pleca la repetiție, Îi intră În cap ideea năstrușnică de a se duce să Întrebe prin hotelurile din Împrejurimi dacă era cazată acolo o femeie cu așa figură, așa culoare a părului, așa culoare a ochilor, așa formă a gurii, așa zâmbet, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
zâmbet, așa mișcare a mâinilor, dar renunță la planul nesăbuit, era evident că ar fi fost expediat imediat cu un aer de suspiciune greu de ascuns și un sec Nu suntem autorizați să vă dăm informația pe care o cereți. Repetiția n-a decurs nici bine, nici rău, se limită să cânte ceea ce era scris pe hârtie, fără a-și propune mai mult decât să nu greșească prea multe note. Când termină, alergă din nou acasă. Pe drum se gândea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
atunci vor putea sta de vorbă În liniște, ea Îi va da În sfârșit scrisoarea pe care o așteaptă cu nerăbdare și apoi se vor distra amândoi pe seama elogiilor exagerate pe care ea, Împinsă de entuziasmul artistic, le scrisese după repetiția la care el nu o văzuse, iar el va spune că nu e nici un rostropovici, iar ea va spune că nu se știe ce Îi rezervă viitorul, iar când nu vor mai avea nimic de spus ori când cuvintele vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
rog, să nu ne Întoarcem la discuțiile absurde pe care le-am avut joi la ieșirea din teatru și apoi la telefon, nu știți nimic despre mine, nu ne-am văzut niciodată Înainte, Amintiți-vă că eu am fost la repetiție, Și nu Înțeleg cum ați reușit, dirijorul e foarte riguros când e vorba de prezența străinilor, și să nu-mi veniți acum cu povestea că Îl cunoașteți și pe el, Nu atât ca pe dumneavoastră, dar dumneavoastră sunteți o excepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Mă uit spre Finn, care se strâmbă cu dispreț. Dacă tipa continuă în felul ăsta, ne va aduce pe toți la disperare. Am o idee! exclamă Daisy. Exercițiile de încredere! — Ce anume? o întreb uimită. Ceea ce fac actorii înaintea unei repetiții. Putem să facem același lucru pentru a ne relaxa puțin. Ce presupune asta? se interesează Ben îngrijorat. Trebuie să cântăm? — Fii serios! Bineînțeles că nu! Îi strălucesc ochii. Ben nu mai fixează sticla de Beck’s și se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]