5,064 matches
-
jumătate de duzină de burgunzi, conduși de un războinic încercat. Acesta, protejat de o cămașă de zale și de un coif magnific cu creastă metalică în formă de cap de lup, para loviturile cu un mic scut rotund și își repezea sabia cu o furie însoțită de o măiestrie aparte, ucigând și mutilând fără milă. Alți războinici, bine făcuți, cu săbii lungi și scuturi masive, îi acopereau flancurile cu o admirabilă dăruire, ceea ce îl făcu pe Sebastianus să-și închipuie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bară drumul. Sebastianus recunoscu în el pe războinicul care la vad îl prinsese în laț. Celălalt îl recunoscu și el și, pentru o clipă, ochii săi scânteiară, iar pe chip îi apăru un rânjet feroce; apoi, cu toată puterea, bărbatul repezi asupra sa un buzdugan țintuit cu cuie. Sebastianus pară, ridicând cu două mâini sulița, însă lovitura fu atât de teribilă încât aceasta se sfărâmă, iar el fu nevoit să îngenuncheze. Hunul îi smulse cu repeziciune o bucată din suliță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în spate huruitul unui galop: doi războinici se apropiau să-i dea o mână de ajutor, incitați de gândul că îl ajută să o captureze pe „Prințesa morții“. Unul dintre ei rotea în aer un laț pentru cai. Li se repezi împotrivă cu mânie. — Plecați! le strigă, însoțindu-și ordinul cu gesturi energice ale brațelor. Duceți-vă de aici! Stupefiați, înspăimântați, cei doi traseră de hățuri și, întorcându-și caii, se duseră îndărăt. Frediana, între timp, nu se mișcase din loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
agresori încă în picioare nu-și dădură imediat seama de ce li se întâmpla. De îndată ce Metronius ajunse la ostrov, unul dintre ei încercă să i se opună cu o secure, însă romanul îl mătură cu puternică lovitură oblică înainte să-și repeadă arma. Un altul, după o clipă de șovăială, lăsă să-i cadă sabia scurtă pe care o strângea în mână și căută să se facă nevăzut, dar fu împuns de sabia lui Sebastianus. Al treilea se azvârli în apă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mână, alerga spre edificiu, împingându-și prizonierul și din când în când se întorcea să privească în urmă, în mod evident fiindcă era urmărit îndeaproape. Cu sabia scoasă din teacă, Cilonus îl chemă la sine pe celălalt milițian și se repeziră în întâmpinarea celor doi. Imediat ce ajunse în fața barbarului, încercă să-și înfigă în el daga. Soldatul, însă, îl împinse brusc pe prizonier, astfel că lovitura, în loc să ajungă în pântece, îi atinse doar coasta; el tresări, îndoindu-se, duse mâinile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fugari, de restul lumii. 9 Odată poarta închisă și zăvorâtă, Clemantius strigă la servitori să baricadeze intrarea cu scânduri și trunchiuri, aduse din timp în redută. Dând apoi din coate prin mulțimea strânsă în jurul lui, în întunericul încăperii largi, se repezi la ambrazura cea mai apropiată și iscodi în afară. Uite-i, blestemații! mârâi. într-o clipă, Hippolita îi fu alături și, dându-l la o parte cu o mână, privi, la rândul ei. Pe fundalul flăcărilor înalte, care se ridicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înfricoșătorul vuiet al unei prăbușiri. Clemantius, care până în acel moment se ocupase de organizarea capilor de familie și de distribuirea armelor, o chemă urgent, date fiind împrejurările dramatice. — Acoperișul de la aripa servilor a căzut, domina! — Nu se poate! Hippolita se repezi să-și facă loc și o apucă pe scara ce ducea sus. în timp ce urca, întâlni doi servi înspăimântați ce coborau furioși, ducând în brațe multe securi și alte arme tăietoare de diferite mărimi, dar toate la fel de ruginite. într-unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îmbrățișau strâns. îi vorbea războinicului întinzând mâinile, în încercarea evidentă de a-l îmblânzi și de a-i abate atenția de la victimele sale, dar, la un moment dat, acela îl respinse brutal înapoi și, punând mâna pe secure, i-o repezi cu violență în cap. Cu un junghi în inimă, Hippolita îl văzu pe Emerentianus scurgându-se pe jos și dispărând în mijlocul mulțimii ce îl înconjura. O clipă mai târziu, războinicul se năpusti asupra celor două femei, iar Hippolita putu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
le avea înaintea sa. Bagauzii uitaseră deja de el și acum glumeau și râdeau unii cu alții și cu mulțimea de femei care, până în momentul acela, se amuzaseră asistând la manevre, iar acum veniseră lângă ei, în mijlocul luminișului. Metronius se repezi în mijlocul lor și îl înșfăcă energic pe primul care îi ieși în cale, un tip deșirat, ce se sprijinea cu ambele mâini îi sulița lui, și îl azvârli îndărăt aproape de Almiro. Veni imediat rândul unui băiat robust, cu un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-și privirea cu un zâmbet amenințător. Metronius, prompt, se întinse spre mânerul săbiei, însă Ambarrus i-o îndepărtă iarăși: — Nu. Nici o armă. Ar fi prea ușor pentru tine. Dar văd că ai pumnii zdraveni; o să lupți cu ei. Divicone se repezi în fața lui. — Nu! izbucni, desfăcând brațele și căutând parcă să-l protejeze pe roman. La ce bun toată violența asta? Omul acesta curajos e aici ca să ne ajute. E scris că... Metronius, care deja își dezbrăcase bluza, îl împinse deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui Metronius, în vreme ce bagauzii, încordați la maximum, aplecați înainte cu armele strânse în mână, fremătaum, privind cu ochii strânși dușmanul ce le venea împotrivă îmbătat de măcel. Unii dintre ei, nemaisuportând tensiunea, dădeau semne că ar fi vrut să se repeadă înainte și își aplecaseră lăncile în poziție orizontală. Era momentul de descărcare al oricărei bătălii, pe care Metronius îl trăise în multe rânduri: câteva secunde în plus și tensiunea oamenilor s-ar fi eliberat nu în luptă, ci în panică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ultimă sforțare. Alți războinici hiung-nu îl urmară. Securile pedestrașilor deschiseseră breșe în bariera sulițelor alane și într-una din aceste breșe Balamber se azvârli cu toată forța, doborând rapid, unul după altul, doi, trei patru războinici. Alături de el, Odolgan își repezea sabia cu furie scoțând mugete cumplite, cum făcea întotdeauna în luptă, în vreme ce Mandzuk, la o oarecare distanță, ținea stindardul verde, glorios, al lui Uldin, oferind oamenilor ce veneau din urmă un reper în mijlocul haosului acelei lupte sângeroase. Chinuiți de căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
suflul unui vânt constant dinspre nord. Iată, acum e 1972, hm, treizeci și patru de ani la firmă, fără a socoti războiul; doisprezece ca director general. Astfel ajungea la cincizeci, anul acesta. Cincizeci? Cu un strigăt, Craig sări în picioare și se repezi în toaleta de lângă biroul său. Pe ușa spre duș se afla o oglindă în care se putea vedea întreg. Se opri în fața ei, cu răsuflarea tăiată. Imaginea de care dădu cu ochii era destul de familiară. Era cea a unui bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Evident că el se aflase prin preajmă de mulți ani. Orice schimbare ar fi avut loc, se petrecuse în mintea lui, nu în a ei. Craig privi la ceasul de pe perete: douăsprezece fără un sfert. Abia avea timp să se repeadă cu mașina acasă pentru prânz. De obicei lua masa în oraș, dar acum trebuia să afle neîntârziat ceea ce-l interesa. Un grup de femei frumoase se afla pe coridor în timp ce el se îndrepta spre lift. Impresia că ele îl priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
cap, cât se poate de discret. Jefferson Dayles îngheță. Strălucirea ajunsese ca un foc alb; și el trebuia să lupte, să șadă acolo rigid, încordându-și mintea împotriva bucuriei de nedescris care îi amenința rațiunea. Îi veni dorința să se repeadă la biroul lui Kay, să privească la ecranul detectorului de minciuni și să-l pună pe Nypers să-și repete cuvintele. Dar alungă și acest gând. Își dădu seama că Nypers vorbea din nou. - Mai aveți vreo întrebare, înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
fermă, cam la cincisprezece minute după ce Craig îi telefonă. Era un tânăr masiv, bine clădit, cu o figură placidă. Spuse degajat: - Puteam să jur că este ceva în neregulă la mașina asta, dimineață, când ați plecat, domnule Craig. M-am repezit în oraș special ca să arunc o privire, dar n-am putut descoperi nimic. Cred că trebuie să desfac rotorul. Craig mormăi ceva în sensul că lasă totul în seama lui Jim. Pe durata drumului păstră tăcerea. Era tăcut, șocat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
mai intervenit niciodată în viața lui. Nici măcar nu-l protejaseră față de femeia aceea lipsită de moralitate care încasase despăgubirile pentru rănile lui. Până la urmă îl luaseră, totuși, la unul din sediile lor. Imediat după crimele din timpul parăzii, s-au repezit cu el la Los Angeles unde au trucat fotografii prin care l-au implicat în atac. Și au pus la cale un plan criminal. Craig rupse tăcerea cu un glas încordat, șocat. - Trebuie să înțeleg că Peters, McLarg, eu, Kelger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
din viață, să mimeze un vals vienez pentru câteva grăunțe. În așteptarea mucosului, marinarii zăceau cu capetele pe masă, doborâți și vlăguiți de băuturi ieftine date pe gât fără suflare. Se treziră uimiți și bucuroși la auzul muzicii și se repeziră, dându-i brutal pe cei doi la o parte, să vadă și să probeze și ei minunea orientală. Reflexul lui Pavlov mormăi ca pentru sine Filip, când se întoarseră la masa lor. Cine mai e și Pavlov ăsta? Tot un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Bătrânul înțelesese că lui îi fusese pregătit conținutul cufărului, îl trase afară și închise ușa în urma sa. Praful se reașeză, moliile reintrară în somnul lor de postav, aureola se stinse, iar cele două jumătăți de beznă, despărțite de lumină, se repeziră una-ntr-alta, ca două reptile în rut. Târî cu greu lada până acasă, se așeză lângă ea și o privi mult timp, încercând să-i ghicească miezul ascuns de coaja ferecată, neîndrăznind s-o deschidă. Se gândi la viața
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
am lăsat băiețelul în leagăn la soare, în curte. Doi porci din ogradă au răsturnat leagănul și au sfâșiat și hulpăvit trupul pruncului. I-am găsit grohăind, mânjiți de sânge și ronțăind sătui capul băiatului. înnebunit de groază m-am repezit în ei cu mâinile goale, lovindu-i cu pumnii, cu picioarele, scoțându-le ochii, mușcându-i și lăsându-mă mușcat, zgâriindu-i și sfârtecându-le carnea cu unghiile. Abia a doua zi dimineața, plin de răni și mușcături, cu ochii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
la capătul lanțului, în locul clădirii, mi-am găsit fiica umflată de apă și cu creierii zdrobiți. Fiind firavă și cocoșată, a fost probabil trasă în hău de greutatea ciuturii pline... N-am mai avut nici un dubiu; urmam eu. M-am repezit în atelierul bunicului cu un topor în mână și cu o ceață lăptoasă pe mine. Le am găsit acolo nepăsătoare, parcă mai zgomotoase, mai active, mai pline de viață. Stăteam inutil în mijlocul lor, neîndrăznind să izbesc cu fierul mort pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
lăsare de sânge ale grafului. Rufus avea o meteahnă pe care graful o cunoștea, dar pe care i-o tolera cu îngăduință. Noaptea, bătrânul servitor cutreiera satul cu un hanger la brâu, sărea gardul în curtea vreunui gospodar și se repezea la câine, încăierându-se cu el, încercând să-l castreze pentru a răzbuna rușinea familiei și moartea fiicei sale. Se întorcea la castel, în toiul nopții, rupt și prăfuit în încăierare, zgâriat și mușcat de câini sau ciomăgit de țărani
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
adică să nu fie prins, bătut, dus la poliție, în urma unui așa scandal nemaiauzit. Prietenul meu, care era sub influența romanelor de senzație și cam apucat, se simți sfidat de vorbele mele. Era în joc acuma curajul lui. Deodată se repezi printre lume, dădu o palmă sonoră cavalerului, izbucni ca un fulger printre oameni și fugi acasă. Fluierături de sergenți, scandal... Dar lucrul nu s-a aflat niciodată. A doua zi gazeta locală spunea la informații întîmplarea. Noi, cu aerul de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
l-am văzut. Au avut loc două repetiții pentru nuntă și, de fiecare dată, bietul tată al lui Muriel a trebuit să țină locul mirelui, pentru că smintitul lui de avion n-a putut decola. Marțea trecută era așteptat să se repeadă până aici într-un smintit de avion militar, dar a nins sau mai știu eu ce în Colorado, sau în Arizona, sau mai știu eu în care din locurile astea smintite și n-a ajuns aici decât noaptea trecută, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
spre el: — De un’ să știu eu, șefule? Apoi a revenit cu fața la parbriz. Era absorbit de un incident care se petrecea la colț. Cu o clipă înainte, un băiețel care ținea în mână un balon roșu pe jumătate dezumflat se repezise pe carosabilul cu acces interzis. Fusese pe dată capturat și târât înapoi pe trotuar de tatăl lui, care-i arsese doi ghionți între umeri, cu pumnii aproape nedesfăcuți. Acțiunea fusese pe drept huiduită de mulțime. — Ați văzut ce i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]