3,846 matches
-
mătușa Zarouhi pe când se servea cu o bucată de burma. Ah, n-ar trebui să mănânc chestia asta. Are prea mult zahăr. Prea multe calorii. De ce nu Încerci Îndulcitorii artificiali, mamă? — Pentru că nimic artificial nu pătrunde În bucătăria mea, a replicat Shushan Tchakchmakchian. Mănâncă după pofta inimii până nu Îmbătrânești și nu faci diabet. Toate lucrurile au un anotimp al lor. Sigur, atunci presupun că sunt Încă În anotimpul zahărului. Mătușa Zarouhi i-a făcut cu ochiul, Însă nu Îndrăznit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trupul ei, arzându-i plămânii, exaltându-i spiritul până când, În cele din urmă, l-a dat afară Încet, fără prea mare tragere de inimă. — La ce te gândești, scumpo? — Lucrez la Articolul Opt al Manifestului meu Personal de Nihilism, a replicat Asya deschizându-și ochii Încețoșați. Articolul Opt: Dacă Între societate și Eu se cască o prăpastie largă, iar deasupra ei nu e decât un pod șubred, poți foarte bine să dai foc la pod și să rămâi pe marginea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Asya perplexă. Suntem vestici. — Nu, nu sunteți deloc vestici. Turcii sunt orientali, Însă neagă tot timpul asta. Și dacă ne lăsați să rămânem În casele noastre și noi puteam fi orientali În loc să ne transformăm În niște oameni ai diasporei, a replicat Armanoush și s-a simțit imediat stânjenită, fiindcă nu intenționase să fie atât de dură. Asya și-a mușcat buzele pe dinăuntru, Însă după ce a terminat, nu a făcut decât să Întrebe: — La ce te referi? — La ce mă refer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
câte un pumn Întreg. — Sunt Întru totul de acord, sistemul capitalist ne anulează sentimentele și ne ciuntește imaginația, a intervenit Poetul Extrem de Netalentat. Sistemul ăsta e responsabil de dezvrăjirea lumii. Doar poezia ne mai poate salva. — Uite ce e, a replicat Scenaristul Nenaționalist de filme Ultranaționaliste. Spre deosebire de alți oameni din Turcia, am făcut o groază de cercetări pe subiectul ăsta datorită slujbei mele. Scriu scenarii pentru filme istorice. Citesc tot timpul istorie. Deci spun asta nu pentru că am auzit-o În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Sinan! A proiectat palate, spitale, hanuri, apeducte... Exploatați inteligența lui Sinan și apoi negați că a fost armean. Nu știam, a scris Asya stupefiată. Sinan e un nume turcesc. Ei bine, vă pricepeți de minune la turcificarea numelor minorităților, a replicat Anti-Khavurma. OK, Înțeleg ce vreți să spuneți. E adevărat, istoria națională a Turciei se bazează pe cenzură, Însă orice istorie națională face la fel. Statele-națiuni Își creează propriile mituri și apoi Încep să creadă În ele. Asya a ridicat capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
tatăl meu sau care a fost povestea lui. Dacă aș avea șansa să aflu mai multe despre trecut, chiar dacă ar fi trist, aș alege să știu sau să nu știu? Asta e dilema vieții mele. Ești plină de contradicții, a replicat Anti-Khavurma. Pe Johnny Cash nu l-ar deranja asta! a intervenit Doamna Sufletul-Meu-Surghiunit. Spuneți-mi, ce pot face eu, o turcoaică obișnuită, astăzi, În epoca asta ca să vă alin durerea? Ei, asta era o Întrebare pe care nici un turc nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Primul nostru subiect de dispută ne-a fost oferit În 1959, de filmele lui Ingmar Bergman. Admira punerea În scenă și modul de direcționare a actorilor, dar nu renunța la părerea lui: avea de-a face cu un erotoman. Îi replicasem că intransigența lui Îl ducea la intoleranță și că un film precum Jocuri de vară mi se părea foarte inocent. Da, dar asta nu-l Împiedica pe Bergman din Noaptea saltimbancilor să fie un erotoman! Nu declarase el că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
am spus că Îmi cumpărasem mașina de scris ca să scriu un roman. A devenit de gheață: „Un roman? Ești sigur de ce faci? CÎte pagini ai scris pînă acum?“. I-am spus adevărul: scrisesem optzeci și opt, la care mi-a replicat: „Nici măcar o sută! O să-ți dai repede seama că primele o sută de pagini nu Înseamnă nimic, e ceva ca un galop de Încercare. Nu poți spune că ai Început o carte cu o sută de pagini. Aceste o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
știrbit doar de lipsa sa de dinți. Prea multe domnii! Domnia voastră, vă stau la dispoziție? ă Atunci poți să te așezi, dacă dorești, domnule. ă Nu, domnule, nu doresc. Rostise cuvintele cu o defiență rapidă și măreață, ca și cum ar fi replicat unei calomnii aduse caracterului său. ă Cum pot să vă ajut, Ivan Filomonivici, îl întrebă Porfiri cu gentilețe. ă Îmi veți permite să mă adresez soției mele? ă Cu siguranță. ă Iecaterina Romanovna, hai, vino acasă cu mine. Fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vorbească cu șeful departamentului de achiziții și să încerce să descopere care sunt intențiile Centrului, dacă reducerea comenzii e temporară sau definitivă, știi, tată, că Marçal e respectat de superiorii lui, Cel puțin așa spune el, Spune pentru că e adevărat, replică Marta, nerăbdătoare, și adăugă, Dacă nu vrei, nu sun, Sună, da, sună, e o idee bună, e singura care poate fi acum de folos, deși mă îndoiesc că un șef de departament al Centrului ar fi dispus să dea socoteală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
culca, după ce se spăla de mirosurile trupului și de murdările muncii, simțea că articulațiile scârțâiau, că tot trupul era o durere continuă. Nu mai pot cât puteam, își spunea, dar, în străfundul conștiinței, un glas care era tot al lui replica, Niciodată n-ai putut atât de mult, Cipriano, niciodată n-ai putut atât de mult. Dormea așa cum ne imaginăm că trebuie să doarmă o piatră, fără vise, fără tresăriri, părea chiar că fără să respire, lăsând în seama lumii toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ceva neconvenabil: „Tu să taci din gură. Când o să-ți câștigi singur pâinea pe care o mănânci, vei avea dreptul să vorbești. Deocamdată, nu e cazul. Am renunțat să mai aștept recunoștință de la tine, dar îți pretind măcar să taci”. Eu replicam acestui ordin împingând ostentativ farfuria; apoi mâncam pe ascuns, ca să pot juca, o zi sau două, comedia unei greve a foamei. Se întâmpla să am și eu câteodată mustrări de conștiință, când mă apăsa răceala dintre noi și eram gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lucrurilor și grația destinului, îl purtam, deci trebuia să știu ce purtam, să respect acest nume, „nu să-l terfelești prin toate maidanele, cu toate haimanalele de la care ai învățat să... ai înțeles, băiete?” „Nu, n-am înțeles”, i-am replicat obraznic. „Cum n-ai înțeles?” s-a enervat tata. Și a început să-mi explice din nou: „Numele pe care-l porți tu nu e un nume oarecare. Trebuie să fii demn de el”. „Păi nu s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bănuitor. — Nu înțeleg, domnule. Sunt convins că ai fost mult mai mult decât un biet acrobat la trapez... Hai, mărturisește, l-am îndemnat ironic. Dar Mopsul era prea inteligent ca să se lase înșelat de lauda mea. Nu, domnule, mi-a replicat el sec. N-am fost altceva. — Ba ai fost, m-am încăpățânat. M-a fixat cu ochii lui șireți. Dar de ce credeți dumneavoastră că am fost mai mult decât spun? — Așa. — Poate aveți dreptate, admise el prefăcut. Și eram gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
s-a îngrozit. Puștoaica, destul de coaptă, avea slăbiciunea de a fugi mereu de-acasă și o preferință precoce pentru viața la stână, în aer liber. „E frumoasă, dar curvă”, a obiectat el triumfător. „Și ce importanță are asta?” i-a replicat maică-sa. A rămas încremenit. „Mamă, cum poți vorbi astfel? Doar sunt fiul tău”. Dar ea a sărit ca arsă. „Tocmai pentru că ești fiul meu, nu vreau să ajungi ca vai de capul tău, să tragi mâța de coadă.” „Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
astmul meu”. „Nici măcar nu ești curios?” l-am întrebat. „Deloc. Eu nu sunt făcut să mă duc în sălile de felul ăsta. Rolul meu e mai modest. Să mă tem de cei care stau pe fotoliile de răchită”, mi-a replicat Dinu. „Și să tremuri de ei”, am zis. Dinu ridică din umeri: „Mă rog, dacă vrei tu, așa să fie. Dar tu?” Își fixase ochii cenușii, apoși, asupra mea. Am simțit o mare dorință să-l impresionez. „Eu? Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Mă tem - îi ziceam lui Dinu - că tot căutându-l pe Dumnezeu, n-aș mai avea timp să mă găsesc pe mine. Și n-aș vrea să renunț la mine de dragul nimănui”. „Dar ai nevoie de mila lui”, mi-a replicat Dinu, la care i-am răspuns prompt: „Mila lui Dumnezeu mi se pare nesigură. Există una de care nu mă îndoiesc și care îmi e foarte accesibilă: a mea”. Pe scurt, nu contestam existența lui Dumnezeu, dar îi acceptam existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
blândă, credincioasă, devotată, crezând în tot ce credeam eu, dar inima are rațiunile ei, nu ascultă de rațiunile obișnuite. „Cu câți bărbați te-ai culcat înaintea mea?” o întrebasem odată pe Laura. „Eu te întreb ce cauți în cătun?” îmi replicase ea tăios, aruncându-mi o privire neagră, pe care o interpretasem însă în felul meu, ca pe o dovadă de gelozie, ceea ce mă mișcase, încât fusesem gata să-i spun, „Nu fii proastă, Laura” pentru a o sili să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cioplitor de cruci, mă arătasem atent la reacțiile celor care-mi puteau pricinui neplăceri. Acum îmi pierdusem această deprindere. Mai mult, eram convins că-mi puteam permite absolut orice și nu mai aveam nici o măsură. Dovadă și ce i-am replicat lui Dinu când, pentru a mă convinge să renunț la vânătoare, mi-a spus că e un păcat să ucizi un animal în asemenea condiții. Am râs: „Dacă Dumnezeu ne-a creat astfel încât să ne atragă noroiul, de ce l-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mormântul lor; datorită mie, poarta eternității, neunsă de atâta vreme și scârțâind din toate încheieturile, începuse să se deschidă. Doreau să le-o trântesc în nas? Foarte bine! Nu cumva le-ar plăcea să mă sinucid și eu? i-am replicat lui Dinu când m-a sfătuit să fiu rezonabil. Te pomenești că mi-ar organiza o înmormântare frumoasă, la care ar veni cu toții, ar spune vorbe plăcute și ar ruga-o, poate, pe Moașa să arunce o floare pe mormântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
căutau și acum. Dar un fascicul destul de subțire, care conținea numai zece păginuțe, și În acele zece pagini se afla adevăratul text, acela cu adevărat găsit printre hârtiile lui Ingolf, acela rămăsese În mâinile lui Belbo. Vai, ce lucru curios, replicase Agliè, spuneți, spuneți. Și Belbo Îi spusese. Îi povestise tot Planul, așa cum Îl concepuserăm noi, ca și cum ar fi fost revelația acelui manuscris Îndepărtat. Îi spusese, pe un ton din ce În ce mai circumspect și mai confidențial, că până și un polițist, unul De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
SÎnt În căutarea acerbă a persoanei mai bune care știu că devin cînd mă droghez. — Te rog, nu te spăla, strigă Ivan În urma ei. — O să-ți scriem asta pe piatra de mormînt, spune Wakefield. — Tu ești o piatră de mormînt, replică Zamyatin. Una cu zece etaje și care se scufundă rapid. Piatra de mormînt de zece etaje Îi reamintește lui Wakefield de ceva din trecut și Îl face să rîdă. — Îl mai ții minte pe suedez? — Dacă Îl mai țin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
futem?“ și geniul nostru timid aproape că a scăpat paharul cu bere de ghimbir. Doar că Farkas are replică, Învățată probabil dintr-un manual de tip „ajută-te singur“. „La mine sau la tine?“, bîlbîie el, la care femeia Îi replică: „Ei, dacă e așa mare bătaie de cap, s-o lăsăm baltă!“ Chiar și Farkas rîde alături de toată lumea la această anecdotă spusă și răs-spusă. Chestia cea mai nostimă, spune Paulee serios, este că l-a sunat după aia și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
asta mai exasperată. Așa, fato, dă-i Înainte, o Îndeamnă Diavolul. — O să aflu cît de curînd, spune Wakefield și, Într-un fel, chiar asta face. Robert Frost a scris „Există Ceva ce nu iubește zidurile“ și Ted Berrigan i-a replicat „Eu sînt acel Ceva“. Ei, bine, eu știu ceva ce merită o grămadă de bani. Dacă vă spun și vouă - nu toată chestia, doar așa, cît să vă ațîț - o să vreți să-mi dați toți banii pe care pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ești curentat. Băiatul cu sondajul rămîne cu ochii lipiți de decolteul lui Tiffany, Înrămat de lîna de angora; vîrful limbii Îi atîrnă din gură. — Eu cred că pentru un „futu-te“ bine plasat merită să Încasezi un șoc din ăsta, replică Susan. Milena nu le bagă În seamă și Îi răspunde băiatului cu vioiciune: — Tehnologia Încorporată În haine, asta o să fie, dacă vrei să știi, marea găselniță a viitorului. Și ATM-urile cu identificare prin amprente. În timp ce Milena Îl Înveselește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]