93,972 matches
-
al C.C. sau textele indigeste ale cine știe cărui așa-zis scriitor de curaj, specializat în șopârle ce apăreau cu încuviințarea cenzurii. A le spune de la obraz unor astfel de autori că se amăgesc înseamnă a le face un elogiu. Ideea că reușeau să-și publice textele doar pentru că așa voia cenzura și că, prin urmare, aveau atâta curaj cât le îngăduia aceasta, le e complet străină. La fel de bine, ne-am putea întreba, fiecare dintre cei care am avut pagini, capitole sau cărți
Laurii ofiliți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10007_a_11332]
-
cărți întregi căzute la controlul ideologic, adică marea majoritate a scriitorilor români de dinainte de 1989, de ce unora li se permitea și altora nu? Ce jocuri de glezne, ce pacte invizibile, ce aranjamente, ce târguri, ce servicii se prestau pentru a reuși să oblige cenzura să le dea bunul de tipar? Doar insistența sau răbdarea nu erau suficiente - o pot dovedi cu sute de exemple de autori ce-și amânau cărțile de la un an la altul. Nici valoarea estetică nu intra în
Laurii ofiliți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10007_a_11332]
-
tehnic și fără strălucire. în plus, la fragmentul actului I din Don Quijote au participat și elevi ai Liceului de coregrafie ,Florea Capsali" din București, îmbrăcați în costumele... dansului țărănesc din Giselle (!). Singura coregrafie, care, deși tot veche, din 1948, a reușit să-și păstreze prospețimea pe care i-a dat-o coregraful danezo-francez Harold Lander, probabil pentru că a fost dansată cu multă dăruire de toți soliștii parizieni, în finalul recitalului, a fost piesa Studii de Czerny. Pe muzica lui Karl Czerny
Stele fără strălucire by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10024_a_11349]
-
din București, care a lucrat acest text acum doi-trei ani la Teatrul de Comedie, sala Studio, cu Tompa Gabor, inițiatorul și acestui proiect german. Regia, Sven Grunert care, de mult, la Ulm, l-a cunoscut pe Vlad Mugur și a reușit să descifreze, altfel, această profesiune, relația cu actorul, și datorită acestui Maestru în preajma căruia a căutat să stea o vreme. Și, nu în ultimul rînd, Beckett. Care a scris, cred, una dintre cele mai speciale și mai solicitante partituri pentru
Șoaptele măștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10023_a_11348]
-
maeștrii olandezi ai secolului al XVII-lea. Totodată, jocurile impresioniste de lumină din spatele unei perdele de copaci sunt cu totul originale... În câțiva ani, sub influența prieteniei cu mult mai vârstnicul William Blake, Palmer va produce lucrări în care a reușit, ca puțini alții, să captureze pe hârtie misterioasa armonie a naturii. În pofida realismului aparent al detaliilor, pictorul manipulează lumina și perspectiva pentru a crea o atmosferă de vis. Cele mai reușite dintre picturile sale par să absoarbă nu să reflecte
Reconsiderări by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/10026_a_11351]
-
în Gara de Nord sosirea și plecarea trenurilor nu se anunță într-o limbă de circulație, să spunem engleza, altfel destul de prezentă, cînd nu e nevoie de ea. Gara Sinaia (despre care s-a scris cîndva un editorial în România literară) a reușit să-și aprindă cîteva beculețe, în schimb, acum, gara Azuga e cufundată în bezne, nici nu știi dacă trenul n-a oprit cumva în cîmp. Dar Cronicarul a văzut un anunț că s-au pus în vînzare ochelari cu laser
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10034_a_11359]
-
exemplu, prescripțiile canonice ale stilului „monolitic” bachian au determinat nevoia unei reformulări cu atât mai radicale, cu cât mai restrictiv părea a fi canonul stilistic dominant. Iar puterea retorică a acestuia a fost într-atât de mare, încât doar Beethoven reușește să i se sustragă într-un mod real, Haydn și Mozart rămânând într-o bună măsură tributari stilului retoric al perioadei stilistice anterioare. Un alt exemplu îl putem observa în canonul stilului sintetic wagnerian, care îmbină cel puțin două tipologii
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
evadare se împlinește; de pe un yacht somptuos, Eva primește scrisorile stîngace ale fratelui său și este elogiată de vecinii de cartier pentru darurile pe care le trimite de peste mări familiei. Nu este aceasta un East-Side Story de succes? Cătălin Mitulescu reușește să decupeze ceea ce este surplus, urmărind un fir narativ cu mici ramificații care fac tabloul vieții cotidiene, unde securistul se învecinează primejdios și hilar în același timp cu oamenii simpli împărțind de fapt aceeași mizerie, unde Tarzan, băiatul rrom (probabil
Apocalipsa veselă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/10000_a_11325]
-
lîngă o lizieră. Autobuzul sosește și întoarce, însă manevra stupidă și neîndemînatică a șoferului îi împinge și aproape îi mătură pe oameni ca pe o turmă care se regrupează apoi inerțial în jurul mașinii pentru a se înghesui la uși. Filmul reușește de asemenea să scape de capcana pedagogiei, nu ține lecții despre bine și rău, spune povestea cît mai simplu cu putință, știind că gestul firesc face cît o sută de simboluri, iar un chip poate conține tot misterul lumii (mai
Apocalipsa veselă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/10000_a_11325]
-
Țurlea, din dragoste pentru București. Ele beneficiază de o excelentă privire istorică asupra epocii (din care am preluat unele dintre informațiile apărute în acest articol) aparținând unui specialist de talia lui Ion Bulei. În fine, în prezentarea pozelor, Emanuel Bădescu reușește să combine finețea observării detaliilor și precizia documentară cu o ușoară notă de sentimentalism, care dă bine unei astfel de lucrări. Albumele Bucureștii în imagini. În vremea lui Carol I constituie un eveniment editorial care nu trebuie să lipsească din
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
poți fi amnezic și Prim-ministru..." Haralampy (categoric): Ei, nu! l Mircea Geoană, de ziua domniei sale: , -Dimineață fac ceva la partid..." Haralampy: N-am perceput: ceva la partid sau pe... ? l Traian Băsescu: ,-Nici un ofițer de securitate nu a reușit să conducă o navă maritimă..." Aghiuță: Hi-hi-hi și ha-ha-ha! Belzebut, cu voce ,maternă": Taci cu tata, îngerașule!... l Emil Boc, la Școala de vară de la Costinești, în fața tinerilor politicieni pediști: Dacă stai lângă un stâlp de telegraf și se oprește
Din antologia telezicerilor - alcătuită și comentată de psihosociologul C. Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10032_a_11357]
-
se va constata probabil că societatea românească prețuiește în continuare expresivitatea artistică, literatura, ficțiunea, pitorescul limbajului; păcat doar că aceste nobile preferințe conduc la alcătuirea unor texte foarte discutabile estetic, moral și intelectual, de un desăvîrșit prost gust, și că reușesc de prea multe ori să se substituie unor activități politice mai banale și mai serioase, de rutină și sobrietate.
Declarații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10048_a_11373]
-
prostul gust, cu efect malefic numai asupra imaginii celor care le cultivă, văzuți de noi. Scriu, deci, despre această carte motivată numai de plăcerea de a o fi citit cu o anume secretă, înțelegătoare adeziune, știind bine că nu voi reuși să spun chiar tot despre numeroasele locuri atractive din fondul ei variat și unitar în același timp despre o Spanie spirituală, Spania Luminiței Marcu. Cheia cărții e o afinitate electivă ce nu are nevoie de explicații, e o relație afectivă
O Spanie spirituală by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10043_a_11368]
-
ei. Cazul privilegiat, spune Kierkegaard, e cel al lui Socrate. Ironia cu care își acoperea adversarii de polemică era atît de fină că aceștia nici măcar nu-și dădeau seama că deveniseră ținta bătăii de joc. Ca un asemenea truc să reușească e nevoie de o artă a disimulării, spiritul ironic trebuind musai să poarte o mască a seriozității naive. Socrate trebuie să facă pe prostul, trebuie să se prefacă, și astfel am ajuns la cea de-a treia trăsătură a ironiei
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
Marta Petreu... A împrospăta o asemenea exegeză înseamnă, în primul rând, a o cunoaște în profunzime și-n detaliu; iar a construi o interpretare inedită pe marginea unei opere ultracomentate e în sine o performanță. Cu Anti-Caragiale, Gelu Negrea o reușește. Pentru cei blazați, sastisiți de literatură și de critica ei, ca și pentru fanaticii unei metode ori robii ultimei mode, această carte surprinzătoare, neverosimilă în context, poate funcționa ca un medicament. Nu numai că autorul ei (despre care nu știu
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
Adrian Năstase, Ludovic Orban, Crin Antonescu, Gigi Becali, Norica Nicolai, Marian Vanghelie, Corneliu Vadim Tudor, Dumitru Dragomir, Oana Zăvoranu, Adriana Bahmuțeanu, Irinel Columbeanu, Vasile Turcu, Adrian Mititelu, Gheorghe Ștefan, Claudiu Răducanu, Teodor Atanasiu, Florin Călinescu. Voluntar sau involuntar, toți aceștia reușesc să stârnească hohote de râs la aproape fiecare apariție publică. Dintr-un motiv sau altul, replicile lor s-au clasicizat, fac parte din inestimabilul patrimoniu al tranziției, au devenit componente de bază ale memoriei noastre (a)culturale. După savurosul său
Clasicii decerebrării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10067_a_11392]
-
Năstase nu diferă cu nimic de gusturile unei țoape. Opulența de iarmaroc a apartamentului său trăda precaritatea estetică prin care spera să epateze indivizi din aceeași categorie "spirituală" cu el. Și totuși, cum se explică faptul că Adrian Năstase a reușit să conducă, patru ani încheiați, cu o mână de fier, un partid ce se identifica cu administrația și cu statul? Doar frica pe care o inspira nu era suficientă. Exista, desigur, și sprijinul, niciodată retras până la capăt, al lui Ion
Locul 501 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10059_a_11384]
-
campaniei electorale din 2004. Recurgând la mijloace împrumutate din arsenalul Securității, Adrian Năstase nu doar că a amenințat, dar a și pus în aplicare un set întreg de hărțuieli ale adversarilor considerați primejdioși. Felul în care, în câteva luni, a reușit să-l "termine" pe Theodor Stolojan e o mostră a stilului de a face politică al lui Adrian Năstase. Timorarea presei, alternată cu oferirea de compensații grase, a funcționat de asemenea perfect. Se știe că oamenii din subordinea lui Năstase
Locul 501 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10059_a_11384]
-
respectiv eram o prezență strict decorativă - cuvântul meu nu conta și nici nu mă străduiam să-l fac auzit - dar a fost un excelent prilej pentru a remarca naturalețea, bonomia, înțelepciunea ironică, bunul simț cu care președintele juriului, Deliu Petroiu, reușea să depășească inevitabilele situații tensionate create în urma opțiunilor diferite ale celorlalți membri. În anii care au urmat l-am văzut vorbind, de nenumărate ori, la vernisaje și lansări de carte. Mereu cu zâmbetul pe buze, Deliu Petroiu este unul dintre
Ultimul cerchist de la Sibiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10060_a_11385]
-
succesorul lui Dej ar fi fost Gheorghe Apostol, nu Nicolae Ceaușescu? Dar dacă în accidentul de avion din 1956 ar fi pierit Nicolae Ceaușescu, nu Grigore Preoteasa? Cum am fi trăit noi astăzi dacă, în 1989, Nicolae Ceaușescu ar fi reușit să rămână la putere (în contextul politic de după 1990 această ipoteză este chiar fantezistă și destinul lui Milosevici o dovedește cu prisosință)? Iată numai câteva dintre întrebările contrafactuale ale lui Ion Ianoși, care ar putea să dea de gândit. O
Totul despre Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10037_a_11362]
-
de deschidere, de spirit de aventură; plată și ateoretică, incapabilă de comparativism și interdisciplinaritate. Meschină. În loc să oficieze, expediază. ș...ț Nu aștept absolut nimic de la critica literară, care s-a obișnuit să gândească leneș, în termeni mediatici de mari români, nereușind să treacă cu număratul valorilor dincolo de cifra 3." N-aș zice că e chiar așa. Nici că avem o critică solidară în lene, nici că un pic de talent și de intuiție mediatică dăunează numaidecât unui critic literar. De ce ar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10058_a_11383]
-
ingenioasă: propria-i participare la fiecare ediție. Identificîndu-și el însuși un mod de exprimare pe care îl reportează de la o ediție la alta, adică o lume de forme cu vocația certă de a se constitui în cicluri ample, el a reușit să coaguleze o anumită unitate de principiu a întregului demers, indiferent de notele individuale pe care fiecare artist le aduce cu sine. Din perspectiva unei asemenea judecăți, ediția actuală, adică a noua, a fost una în care toate observațiile deja
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
el îl obligă însă pe ziaristul umoral și adeseori apucat să-și construiască atent textele, adică fără defecțiuni de logică și fără rupturi în demonstrație. Dacă îi accepți premisele, C.T. Popescu știe să te convingă. Dacă nu i le accepți, reușește să te enerveze. Indiferent nu te lasă niciodată. Cîteva dintre editorialele lui "rele" sînt citate cu admirație chiar și de cei mai înverșunați adversari ai lui. Unul, de neuitat, e portretul utecistului Adrian Năstase, publicat în Adevărul cînd Năstase era
Un subiect gras by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10084_a_11409]
-
speranță de gradul al doilea, am spune, pentru că era speranța de a face speranțele altora să dăinuie. Ce plăcere pentru narator să poată povesti că visul i s-a și împlinit! Cu ajutorul psihologiei computerizate, fără nici o minune sau vrăjitorie, bătrânul reuși să construiască un depozit de speranțe. Acum îi mai trebuiau doar niște tineri care să vrea să-și depună speranțele. Dar tocmai partea asta se dovedi neașteptat de grea. Ce tot bălmăjește hodorogul ăsta despre speranță?", își băteau joc tinerii
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
încă fără oprire; mai bine ne-ar garanta că ajungem la pensie, decât să ne ia speranțe pe care nu le avem!" Cum tinerii nu aveau, se pare, decât temeri în loc de speranțe, bătrânul s-a dus la guvern. Poate va reuși să determine lansarea unui program de economii, o pensie de speranță cu finanțare publică? Dar guvernul l-a privit cu neîncredere: ,Speranță? Nu-i asta un fel de schimbare neplanificată? Noi avem nevoie de reforme bine moderate, o renunțare controlată
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]