3,881 matches
-
altă cameră din care să filmăm. Tocmai Începea atacul. Americanca era foc și pară pe Autoritate: — El m-a adus aici. El a zis că n-o să se Întîmple nimic. Și tot el a plecat fărĂ să-și ia la revedere măcar. — Nu phoate fi un domn, spusei. Surioară, uite. Privește. Acum. Hai că-ncepe. Dedesubt, cîțiva tipi se ridicaseră și alergau pe jumătate aplecați spre o casă din piatră de rîu, așezată În mijlocul unui pîlc de copaci. Casa era acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Cu tratamentele n-am nici o problemă. Nu. Absolut nici o problemă. MĂ bucur că sînteți bine. De data asta chiar că am găsit soluția. Ei, hai să nu mai aruncăm bani pe telefon. Transmite-le tuturor cele bune din partea mea. La revedere, papa. Vorbim. — Stevie te salută, Îi spusei băiatului În casă. Acesta zîmbi fericit, amintindu-și de vremurile de altădată. — Drăguț din partea lui. Cum se mai simte? — Bine, spusei eu. Zice că-i bine. Un ținut ciudat este un text care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
iar pământul parcă se mișca puțin. Măcar situația era aceeași pentru toți, poate chiar mai rea. Și mai era și Patrick. Patrick a avut întotdeauna grijă de mine, când mi se întâmpla să fiu puțin amețită. Ne-am luat la revedere în fața barului: îmbrățișări după îmbrățișări, urări de Anul Nou și mă-bucur-că-ne-am-întâlnit-a-fost-distractiv-ce-bine-că-mergem-spre-casă, până când în sfârșit Davey și Jenna au plecat. M-am întors să-l iau de braț pe Patrick, dar nu mai era acolo. Căzuse. Zăpada era foarte groasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Mai bine hai s-o lăsăm baltă, pare să mă susțină Ben cu indiferență. Remarca lui nu-mi cade prea bine, însă bănuiesc că n-are nici un chef să meargă la o bere fără prietenul lui, Finn. Ne luăm la revedere, dar ne dăm seama că mergem toți în aceeași direcție și mă simt destul de jenată. Totdeauna mi s-a părut ciudat să-ți continui drumul alături de cineva după ce ți-ai luat rămas-bun în mod oficial. Am observat că toți ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
că m-ai contrazis, așa era clar că am văzut-o numai În treacăt...” Eu tăceam, iar Belbo nu știa cum să Încheie. „O să-mi zici că am fugit din nou, ca În via Larga”. „Prostii. Am făcut bine. La revedere”. Mi-era milă de el pentru că se simțea un laș. Eu nu, mă Învățaseră la școală că poliția trebuie mințită. Din principiu. Dar așa se Întâmplă, mustrările de conștiință Întinează prietenia. Din ziua aceea nu l-am mai văzut. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-ne, telefonați, spuneți-ne numele voastre, să vedem dacă sunteți demni să luați parte la secretele noastre, din care v-am servit doar o palidă gustare. Sub umbra alarum tuarum Iehova”. „Ce zice?” „E fraza de rămas-bun. Închei și la revedere. În fine, se pare că rozacruceenii nu pot să nu dea pe față ceea ce au aflat și așteaptă numai să găsească interlocutorul potrivit. Dar nu spun un cuvânt despre ceea ce știu”. „Ca tipu’ ăla cu poza lui, reclama aia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
câteva gesturi: dracu’ știe! zace în camera aia și nu mai crapă odată. Dar n-ați chemat un doctor? Ei na! da’ ce, scoate el vreun ban de la teșcherea? n-avea rost Intr-un târziu am schițat un semn de la revedere și am plecat spre camera bătrânului. Tauberger avea un soi de paralizie a membrelor inferioare; din burta enormă mai rămăsese prea puțin. De la moartea lui nevastă-sa (Mama, cum îi spuneam toți), se purta în pijama soioasă - să-i vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de patru ore, până când se puneau în mișcare troilebuzele care scoteau în lumea civilizată muncitorii și manglitorii din Piața Reșița. Adelina se întorcea atunci cu spatele la mine, își flutura zulufii pentru somn și-mi făcea cu palma un semn scurt de la revedere. Dacă la început trupul ei cauciucat mă intrigase, dacă nu cu mult timp în urmă izbucneam în râs când mă dezbrăca, acum ajunsesem dependent de mișcările ei repezite, de galopul ei peste coapsele mele finisate după ultima modă în bodybuilding
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lucruri. Acum vă invit pe toți să mergem undeva la un restaurant să ne simțim bine că de mult nu ne-am văzut. Poți să mergi și tu Cezar, dacă nu te deranjează. Cezar înțelegând că este vorba de o revedere după mulți ani se retarege. — Pe mine mă scuzați. Când ne întâlnim, Teofana? — Chiar mâine după masă. Nu te superi? — Cum să mă supăr pe așa o ființă cu inimă mare, o îmbrățișează din nou cu florile în brațe și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de flori Îmi mai deschizi azi poarta mie, Când mă întorc din pribegie Străin cu pași rătăcitori?” — Nu te-am știut poet, Cezar. Mi-a plăcut foarte mult Octavian Goga și mi-au rămas în minte versurile acestea din poezia „Revedere”. Multe se vor schimba în cei doi ani de Africa, Teofana, și noi vom fi alții nu cei de acum, cum ai observat foarte bine că nu mai suntem liceeni de ieri. evoluăm odată cu timpul. Poate te găsesc căsătorită. — Dacă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
în ochi luânduși rămas bun. — Drum bun, Cezar! Să ai succes, să-i dai gata pe africani și să te-ntorci sănătos! — Rămâi cu bine Teofana, Prințeso! Să-ți surâdă viitorul și publicul să te iubească. Ți-ai notat data revederii, o întreabă după ce ies din parc. — Da! Aici, își pune mâna pe frunte, depărtânduse. Tu ți-ai notat-o? — Aici, își pune mâna pe inimă Cezar. — Adio, țâfnoaso!îi strigă de departe. Adio, țâfnosule!îi face semn cu mâna, îndreptându
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
-i mâna. — Ești o dulce când vrei, dar mă și necăjești, îi sărută mâna Teofanei mulțumindu-i. Veniți înăuntru. — Ne grăbim. Mergem la cameră să ne schimbăm că suntem obosite. Vezi că vin să te iau la cină. — Bine! La revedere! Colega de cameră o întreabă pe Teofana despre Alexandru. — De unde vă cunoașteți? — Din tren. — Acum când ați venit la mare? — Da! Parcă v-ați cunoaște de nu știu când, așa sunteți de apropiați. Poate sunteți îndrăgostiți și nu vreți să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
compartiment, iese pe culuoar urmat de Teofana. În aceste ultime momente se îmbrățișează amândoi sărutându-se de mai multe ori pe obraz. — Să ai grijă de tine!îi sărută mâna zăbovind să i-o strângă în timp ce trenul încetinește mersul — La revedere, Alexandru! La revedere! În timp ce Alexandru coboară, Teofana trece la fereastră dinspre gară, urmărindu-l. M-a și prins dorul de tine, zâmbesc amândoi. Curând am să vin să te văd. Să m-anunți din timp, ca să-mi iau niște zile
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
culuoar urmat de Teofana. În aceste ultime momente se îmbrățișează amândoi sărutându-se de mai multe ori pe obraz. — Să ai grijă de tine!îi sărută mâna zăbovind să i-o strângă în timp ce trenul încetinește mersul — La revedere, Alexandru! La revedere! În timp ce Alexandru coboară, Teofana trece la fereastră dinspre gară, urmărindu-l. M-a și prins dorul de tine, zâmbesc amândoi. Curând am să vin să te văd. Să m-anunți din timp, ca să-mi iau niște zile libere. Pe curând
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
am vorbit, că îmi iau și eu ca să ieșim undeva. Te aștept. — Pregăteșete-i pe părinții tăi ca să nu mă scoată afară. — Vai, Alexandru, tot de glume te ții. Cum poți să gândești așa? Dacă ai ști tu? Săru’ mâna. — La revedere. După convorbire, Alxandru se întreba: „Dacă ar ști ea ce propunere o așteaptă!! Nu s-a prins la telefon. De aceea am și încheiat discuția repede ca nu cumva să-i treacă prin cap să mă întrebe ce să știe
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ei. Cum era de așteptat au apărut toți în hol. Alexandru s-a uitat prima dată la Teofana care i s-a părut atât de frumoasă, probabil unde se și aranjase. S-au îmbrățișat, s-au sărutat prietenește, bucuroși de revedere. Teofana a făcut prezentările. — Săru’ mâna, doamna Stamate! Eu sunt Alexandru, prietenul Teofanei, i-a sărutat mâna Zinei. — Bine v-am găsit, domnule Stamate. — Bine ai venit, domnule Alexandru. Poftiți înăuntru! Au mers toți în sufragerie unde masa era deja
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
la mijloc să fii între o doamnă și o domnișoară plouată, glumește Teofana. — Între două nu te plouă, cu condiția ca domnișoara să nu mai fie plouată, râd toți. „Ce bine că ești, ce mirare că sunt!” Se apropia momentul revederii celor doi tineri, Teofana și Cezar. Probabil și Cezar trecuse prin atâtea și atâtea în anii petrecuți în Africa, departe de țară. Cu clima se acomodase mai greu, dar se acomodase. La fel cu oamenii de-acolo, care aveau alte
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
coborât un băiat, îl informa tatăl. — Cum arăta băiatul?întreabă Cezar. — Bine făcut, elegant. — Poate a fost vreun neam de-al lor, se cam îngrijora Cezar. — Asta nu știu. În același fel se frământa și Teofana cu câteva zile înainte de revedere. „Sunt foarte curioasă să văd cum arată țâfnosul meu? S-o fi negrit și el ca și cei din Africa de atâta căldură. Dacă o fi mai serios, că s-o fi maturizat mult mai mult și s-o fi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de gândire. În timp ce îi recită versurile, se ridică de pe bancă, ridicând-o și pe ea prefăcându-se într-un romantic exagerat. Își aduce aminte de buchetul de trandafiri adus penrtu Teofana, dar pe care-l uitase pe bancă din cauza emoției revederii și pe care nici Teofana nu-l observase din același motiv. Îl ia și-l oferă fetei, care-l primește surâzând. În momentul acela i se pare atât de frumoasă, Teofana cu buchetul în mână, ea însăși fiind cel mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
tine atâta amar de vreme, cât ai fost în.... Nu mai apucă să-și termine fraza că Cezar o ia în brațe și-o sărută cât îi place și cum îi place, neuitând nici zgârâietura de pe sânul ei din ziua revederii. Avalanșa de fericire, din inimile lor îi face să se simtă la cotele cele mai înalte ale dragostei. — Sunt fericit, Teofana! Înțelegi? Sunt fericit, Afrodita mea! Au trecut atâția ani pe lângă noi. Puteam să facem pasul acesta mai înainte. Nu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
tău, chiar dacă nu exclusiv să-i ceri înapoi de la el, m-auzi? îl sfătuiește Avocatul. Fiți, voi, pe pace, că au grijă ăi de la Salvare, ca să-i fure, opinează și Boss. Paște, tu, murgule! Adio, pleașcă! Ochiu', prazu' și la revedere! Păi, odată, s-au făcutără Sile și cu Pale pastă, la birt, la Petre, unde și-a rupt și mâna Botîncur, la o combinație en-gross, mișto... Nu știți? Pică Pale-n crâșmă, pe la nouă-zece dimineața, beat-tobă și răcnește: Deșteptarea, neamule
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
olà, olà! Hop și-așa! Hăi! Frate, frate, printre brazi, nu te teme c-ai să cazi...! începe și Poetul un cântecel, după ce sărută și el, franțuzește, recipientul! Ziceți, măi! Fără patimi și fără resentimente! Numai de adio și la revedere! Să-i placă și mortului! Ș-altă dată, ș-altă dată... Să cântăm! îi chibițează Iulică. Ce ne facem noi, cei mici, Dimineața la servici? Ce ne-om face noi, cu toții, Când ne vor cădea chiloții? pornește Dănuț un ritm
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
tovarăș de drum. Firește, domnul Herdelea primi cu entuziasm și de dragul ei, și de bucurie că poate să economisească cheltuiala de tren. Despărțirea se făcu în hol. Afară era un ger năprasnic. Nadina, înmănușată și îmbondorită, întinse mâna natural: ― La revedere, Grig! ― Adio! șopti aproape imperceptibil Grigore de-abia atingând mănușa, parcă i-ar fi fost frică. Bătrânul Miron o conduse până la ușa care rămase un răstimp deschisă, lăsând să pătrundă înăuntru un val de aer proaspăt și înviorător. ― Ce femeiușcă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aștept, dar mulțumesc că mi-ai dat de știre. Aici o să pice atunci mai după-amiazi, așa-i?... Bine, bine, perfect. Eu te înștiințez îndată, orice s-ar întîmpla aici. Și tu de asemenea despre situația de la voi. Așa, Popescule!... La revedere și noroc! Ce face madam Popescu, bine?... Didina mea foarte bine. Mersi. Spune-i și tu din partea noastră!... Boiangiu, vorbind la telefon, făcuse semne nervoase nevestei sale să tacă până isprăvește. Agățând receptorul, zise plictisit: ― Ce vrei, soro?... Mai lasă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sufletul, oricât încerca Eugenia să-l liniștească. Firește, Titu Herdelea își împărțise timpul așa încît să fie acasă la cinci, când trebuia să vie Tanța. A venit foarte punctual, și s-au îmbrățișat, și au plâns puțin amândoi de bucuria revederii. Lucrurile importante pe care i le prevestise în scrisorică nu prea aveau importanță. Că Jenică s-a despărțit de doamna Alexandrescu a treia zi după ce s-a mutat Titu, că nu i-a cerut el să îndepărteze pe Titu, ci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]