5,505 matches
-
bună. Tăcere. În întuneric, Oliver observă: —E foarte ciudat, spuse el, lăsând să se simtă confuzia și durerea care îl încerca. Am o aventură cu soția mea. Ea a închis ochii și și-a împins coloana în stomacul lui. Tensiunea rigidă care îi menținea dinții încleștați s-a disipat și a dispărut. A dormit mai bine decât dormise de foarte mult timp. Dimineața, au intrat cu o ușurință alarmantă în rutina lor, în tiparul domestic pe care îl împărțiseră timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
biroului, unde era în siguranță. Mai bine îmi înfig ace în ochi. Mai încerc o ultimă dată. Ești sigură că nu vrei să încerci? O rugă Jack încet pe Ashling, în timp ce ochii lui refuzau să îi părăsească pe ai ei. Rigidă, Ashling dădu din cap și se întoarse la sendvișul ei cu șuncă și brânză, simțindu-se ușurată, dar cu o curiozitate nesatisfăcută. Lisa fusese mulțumită că Ashling se retrăsese. Se bucura enorm de intimitatea pe care o împărțea cu Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
grăbită, încercând să ascundă faptul că se simțea ciudat. A luat furtunul din cauciuc de la duș, care fusese primit de la o companie producătoare de șampoane, și a încercat să îl pună la robinet, dar acesta se transformase într-un plastic rigid. —Căcat nefolositor. Maxilarul ei era încleștat. Oare ziua asta putea fi mai rea de atât? — Dă-l încoa’. El s-a aplecat peste ea, și Ashling s-a dat inteligent la o parte din calea lui. Dintr-o mișcare, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a ajuns acasă. A băgat cheia în ușă și a intrat. Venise poșta și un plic mare și galben zăcea pe podeaua din hol. L-a ridicat absentă și l-a deschis în timp ce își dădea pantofii jos. A scos hârtia rigidă dinăuntru în timp ce își arunca poșeta pe masa din bucătărie. Apoi, în sfârșit, și-a îndreptat atenția către paginile pe care le ținea în mână. Nu a fost nevoie decât de o privire scurtă. S-a prăbușit pe podea, lovită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
poți dori, spuse Ashling sălbatic. De ce a trebuit să îl iei? Ai totul. Tot ce a putut spune Clodagh a fost: —Câteodată totul nu este destul. Când a început chestia asta cu Marcus? — Când tu erai la Cork, spuse Clodagh rigidă. Mi-a dat un bilet cu numărul lui de telefon... —„Bellez-moi.“ spuse Ashling, mulțumită de surprinderea lui Clodagh. Tu și majoritatea fetelor din Dublin ați primit un astfel de bilet. Și atunci de ce m-a luat de la gară în duminica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fi fost să folosească termenii oficiali, iar el chiar o făcuse. Limbajul din petiție era pompos și de neînțeles. A realizat din nou cât de multă nevoie are de un avocat, cât de desprinsă de realitate era. A scanat paginile rigide, încercând să le înțeleagă, și primul lucru care a căpătat sens a fost acela că Oliver intentase divorț pe motivul că Lisa avea un „comportament irațional“. Cuvintele săreau din pagină și o înțepau. Ea nu suporta să fie acuzată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a plăcut niciodată de el. Mă gândeam doar că este genul de bărbat cu care să mă căsătoresc - era atât de arătos și de fermecător și avea o slujbă bună și era responsabilă Ridică ochii către Ashling, a cărei față rigidă și întunecată nu era tocmai încurajatoare. Aveam douăzeci de ani și eram egoistă și habar nu aveam pe ce lume trăiesc. Clodagh tânjea după înțelegere. —Și cu Marcus ce a fost? —Eram disperată după distracție și amuzament. —Nu te puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ieși o femeie albă și am întrezărit o cale de scăpare. Am alergat și am prins-o de gât. Ea începu să țipe. I-am înăbușit strigătele, astupându-i gura cu palma stângă. Femeia dădu disperată din mâini, apoi deveni rigidă. Mi-am scos revolverul și i l-am lipit de tâmplă. Jandarmii avansau prudenți, cu armele lipite de picior. Am împins-o pe femeie în cabina telefonică și i-am șoptit în ureche: — Țipi și ești moartă! Țipi și ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Își frecase nasul de geam. Insch Îi conduse pe străzile cu urme de zăpadă din Rosemount. Privind mohorât pe fereastră, Logan se uita la terasele de granit pe lângă care treceau, cu mintea pe jumătate la Hoitar, pe jumătate la conversația rigidă pe care o purtase cu agenta Jackie Watson când conduseseră pe exact același drum. Când Insch trase mașina după colț, Îndreptându-se către spital, ceva Îi veni În minte lui Logan. Se uita lung la toate casele de la stradă. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pentru a da sens vieții lor, majoritatea refuză să privească în mod universal credința, din teama de a încerca să schimbe felul în care înțeleg, drept urmare se limitează la a nu înțelege destul... Se agață de aparențe, de lucruri concrete, rigide, în loc să-și înalțe sufletul devin ei înșiși limitați prin această atitudine și apoi intervine separarea prin diferență, refuzul acceptării valabilității unei alte manifestări, îndepărtarea de căldura luminii... ca și sistemele politice inventate de oameni, religiiile nu au ajuns încă la
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
văd, tac dintr-odată. Agrippina era foarte frumoasă, după cum se poate vedea din portrete; avea frumusețea aparent liniștită și blândă a familiei Julia, care se regăsea și pe chipul lui Augustus. În acea zi însă, Gajus văzu doar chipul ei rigid, cuprins de spaimă. Atunci îi spuse: — După toate câte s-au întâmplat, nu mai pot exista secrete. Spune-mi de ce Julia, singura fiică a lui Augustus, mama ta, a fost exilată pe insula Pandataria, apoi fiind trimisă să moară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
alocuri - semn al vreunei infecții repetate. Acest detaliu dezgustător îl făcea uman, viu. În spatele lui, coloanele, marea, insulele, coasta îndepărtată, cerul alcătuiau un peisaj de o frumusețe fulgurantă. Și el îl observa pe tânărul Gajus, care se apropia. Poziția lui rigidă trăda anii de viață militară, teribilele campanii din Hiberia, Armenia, Gallia, Pannonia, Germania, de la cele mai însângerate granițe ale imperiului, unde luptase ca un mare soldat, chiar dacă victoriile lui alternaseră cu înfrângeri sângeroase. Mâinile îi erau mari, cu degete groase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
omul care în jumătate de zi îl distrusese pe Sejanus și, cu puține ore în urmă, înăbușise revolta mulțimii din Roma. Era înalt, puternic, vulgar, cu părul tăiat scurt, după obiceiul militarilor. Pe măsură ce cobora, Augustinienii care stăteau de gardă deveneau rigizi, cu maxilarele încordate sub apărătoarea coifului mic, coborât pe frunte, cu privirea țintă înainte. El pășea fără să privească în jur, încălțările lui grele apăsau cu putere treptele de marmură. Probabil că îl văzuse însă pe Gajus de departe, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
grup de soldați de la Marină. Comandantul lor declară: — Teritoriul acesta este al nostru, și oamenii mei au cerut să li se facă această cinste. Învățase de la tatăl său să ghicească starea de spirit a oamenilor care îl salutau; aceștia, stând rigizi, mândri și disciplinați, încercau totuși să-l privească drept în ochi, gurile păreau că înăbușă un strigăt colectiv. Din instinct, el îi salută așa cum făcea tatăl său. Era prima oară când brațul lui se ridica, liber, într-un asemenea gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
câștiga aproape întotdeauna și cu care ținea și Împăratul, semănând mult cu președintele unei echipe de fotbal adorate din zilele noastre. Împăratul își făcu apariția la intrarea aglomeratei tribune imperiale. Cobora încet, într-un fel foarte diferit de întunecata și rigida oficialitate a lui Tiberius, trecea de la un grup la altul, salutând și conversând cu acea spontaneitate care îi surprindea pe vizitatori. Pe când cobora, privirea i se opri pe malul opus al fluviului, pe colina Vaticanus, unde se ridica reședința care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
soldați să apuce frâiele calului; îl încredință pe Incitatus celor din escortă, intră în vilă și rămase dezamăgit, pentru că miticul Julius Caesar - care o iubise pe foarte tânăra Cleopatra pe când era matur - își construise o reședință mediocră, într-un stil rigid, vechi și lipsit de fantezie. În ce cameră se gândea el să ducă o asemenea femeie? În realitate, vila nu-i plăcuse nici lui Julius Caesar, și de-a lungul anilor mulți o prădaseră. Din cauza izului jilav de aer închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
el; aveau aceeași vârstă. Și, dintr-odată, râseră amândoi, ca de o glumă. Euthymius continuă să deseneze. — Privește, Augustus, așa ceva nu s-a făcut vreodată: o structură din lemn, ce urmează ascultătoare mișcarea apei, va trebui să susțină niște ziduri rigide care nu suportă oscilațiile, fiindcă s-ar prăbuși, ca la cutremur. Toți se uitau la el, la codexul lui, la apa lacului. Pare absurd, nu-i așa? Ceilalți veniră să arunce o privire asupra desenului. Erau primii martori ai acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o privire asupra desenului. Erau primii martori ai acelei invenții. În cocă, Euthymius trasă câteva linii verticale; păreau niște tuburi. Într-adevăr, avea să instaleze un sistem genial, nemaivăzut de tuburi din teracotă îmbinate, pentru amortizarea mișcărilor structurilor de piatră, rigide, sprijinite de coca elastică din lemn. — Privește, coca va avea un sistem flexibil care va amortiza oscilațiile, și templul lui Imhotep nu se va prăbuși. Apa lacului pare adormită mai tot timpul, dar dacă vine o rafală de vânt... Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
e trădată de ridurile dintre sprâncene și de încordarea mușchilor sub piele. Cruda și longeviva Livia, Maștera, care i-a facilitat drumul spre putere fiului său, Tiberius, avea o față ascuțită, cu buzele strânse, absorbită de lungile meditații, o piptănătură rigidă și compactă, lipsită de rafinament; ochii ei privesc fără să vadă. Întâlnim din nou chipul Agrippinei, extraordinar de frumos. Este pieptănată altfel decât celelalte femei celebre din familia sa: părul este împărțit lejer, cu două șuvițe scurte care-i încadrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Aleargă după mine să țină pasul. Măresc compasul. Rămâne În urmă. Fuge. Dar râsul ei victorios te urmărește, te ajunge, te cucerește. Ce vrei, așa este ea; ți-a făcut-o, te-a pus in imbarazzo. Dar, brusc, devine serioasă; rigidă ca un arlechin, se așază pe ultima treaptă a scărilor, Începe să plângă. „Ce ai dragă?“, o Întreabă prietena ei, Bebe. „Nimic!“ „Păi de ce plângi ca o toantă?“ „N-am nimic, ce, de nimic nu poate să plângă omu’? Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
îl vom găsi. Ne va găsi el pe noi... Capitolul IXL - Am luat-o din ușă în ușă, Rhyme. Ultima parte a subsolului. - Lasă asta în seama celor de la intervenție, spuse el, dându-și seama că își simțea capul foarte rigid vorbind în microfon. - E nevoie de toată lumea, șopti Sachs. Subsolul e al naibii de mare. Se afla acum sub Cavou, croindu-și drum pe coridoarele întortocheate. - Locul e atât de sinistru. Ca la școala de muzică. Înfricoșător... - Va trebui la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
un străin — și nu în modul acela incitant. În loc să i se pară moale și caldă, gura lui se simțea adesea rece, umedă și puțin respingătoare pe pielea ei. Limba lui căuta cu prea multă lăcomie, buzele lui păreau când prea rigide când prea moi. În noaptea asta, pe ceafa ei, se simțeau ca din mucava înainte să se întărească de-a binelea. Mucava congelată. — Russ, oftă ea strângând din ochi. O mângâie pe păr și o masă pe umeri, încercând s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Just a black coffee“, așteptând ca mirosul mâncării preambalate să se îndepărteze de ea. Mama ta este tot timpul pe pământ, chiar și atunci când se află în cer. Acum poate că are fruntea îndreptată spre hublou, poate a tras perdeluța rigidă pe geam, urmează jumătatea ei de oră de odihnă. Poate că se gândește la toate drumurile pe care trebuie să le facă, o să-și propună cu siguranță să ajungă în centru să cumpere ceva. Ultima oară ți-a adus poncho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Fii atentă, am spart un pahar. Și am fugit de pe ringul dansatorilor. Grădina, suspendată pe o amplă terasă, era plină de plante exotice cu un aspect înfricoșător: unele, foarte înalte, aveau pe tulpină enorme excrescențe și un frunziș ascuțit și rigid, altele erau pline de ace culminând într-o inflorescență prăfuită. Luna decolora anemicul lor pigment cu încă o spoială albicioasă. Traversam grădina și mi se părea că mă plimb într-o colonie de fantasme. M-am apropiat de gard. Apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în picioare. Manlio apasă sub ombelicul Elsei, căutând zona unde s-a implantat embrionul în uter. Nu știu la ce mă gândesc, Angela, nu-mi aduc aminte, dar poate sper că nu există nimic acolo. Mama ta are o expresie rigidă, privește monitorul cu gâtul întins, se teme ca visul acela să nu se materializeze. Dar tu apari, Angela, un căluț de mare cu un punct alb care se mișcă. Este inima ta. Așa te-am văzut prima dată. Atunci când monitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]