4,067 matches
-
asemenea strategie cere mare pricepere și experiență din partea consilierului PR și, mai ales, cere asul în mînecă, cere acel cumul de informații pe care masa nu îl are și care oferă o anumită garanție că soluțiile propuse vor da și roade. Rolul consilierului PR este asemănător cu acela al unui individ singur cunoscător al drumului printr-un teren minat. Un singur pas greșit poate determina o explozie, dar trecerea prin terenul minat, ajungerea de partea cealaltă aduce cu sine un plus
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
liturgic. b) Cât privește originea sa, și de această dată trebuie să expunem cititorului diferite dificultăți. Izvoarele biblice conțin două descrieri ale acestui fel de acoperiș: Lev 23,40-43; Neh 8,13 ș.u. În primul fragment se vorbește despre „roade din pomii cei frumoși, ramuri de palmieri, ramuri de copaci stufoși și de sălcii de râu”; roadele și pomii sugerează legătura cu timpul culegerii fructelor. În al doilea fragment descrierea precizează însă „ramuri de măslin, ramuri de pin, ramuri de
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
alteia, mult mai fragmentare, făcută din etici juxtapuse. Această complexitate vie este provocarea cu care ne confruntăm. Într-adevăr, cele mai bune întreprinderi intelectuale sunt cele care, cu insolență și, putem să sperăm, cu eleganță, participă la demolarea unei lumi roase pe dinăuntru. Acest lucru nu se face în zgomotul și furia vociferărilor, și nici în aroganța gândirii critice. Ci, într-un mod mult mai radical, este vorba de o muncă de minare care își propune fără ezitare să sape galerii
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
ecoul unei împușcături, urmată de alte câteva. Tir sau tragere? Băiatul se îndepărta, tăcut și străin, pe drumul ce străbătea câmpul, fără să mai lovească buruienile. Eugen își aminti de paltonul care îi rămăsese mic și totodată se cam și rosese, cu ani în urmă, pe la sfârșitul școlii primare. Ai lui îl vânduseră ca să-i poată cumpăra altul nou. Paltonul fusese gri și Eugen nu știuse cum arăta cealaltă față până într-o zi când tata îi arătase pe stradă, trecând
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
era de părere tata), l-a pus în contul ceasului. Aprecierea sau mai bine zis recunoașterea prin consens a valorii lui exacte a rămas în suspensie pe termen nedeterminat. Pesemne că, în timp, pe unchiu-meu a început totuși să-l roadă mustrarea că, uite, făcuse afaceri în dauna rubedeniilor aflate la ananghie. Fiindcă, peste ani, mie (de data asta; căci tata încetase de mult să-l mai întrebe de ceas) mi-a servit o altă explicație: Ascultă, în privința ceasului ăla de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
croia, tăia, proba, tighelea, cosea la mașina de cusut manuală Singer, tricota cu andrelele, croșeta. Cămăși, izmene, chiloți, cearșafuri, fețe de masă, pulovere și jachete, pe toate le urmărea în ce stare se aflau și observa când începeau să se roadă. Jachetele și puloverele rareori le cârpea în coate pentru că, spre deosebire de ciorapi, rosăturile acelea prea ar fi fost la vedere. Și cum, în ciuda sărăciei, pentru ea conta și prestigiul familiei, remediul stătea în a le deșira și a le împleti de la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să ajungem împreună la restaurantul Tic-Tac de pe Bulevardul 6 Martie. Dar atât și nimic mai mult. Ion Schipor de fapt nu prea vorbea despre ideile sale, ci, iată, mai degrabă despre ce i se întâmplase cu un manuscris asta îl rodea pe el și, pentru a câta oară! îi stârnea revolta. Povestea de o piesă într-un act, cică. "M-am așezat să mă cac, ca tot omul, pe scaun într-un closet public. Și am început să răsfoiesc manuscrisul. La
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
luna ne-a cules, ogivele, element de construcție specific arhitecturii gotice, frecvent amintite, subliniază și ele măreția sentimentului căruia adesea îi sunt martore: Feronerii ușoare în mistice ogive / Se-arată rar mirărilor duium...; Potecile sub talpă subțiri a disperare / Mai roase de la pasul ce gândul l-a-nsoțit / Vor lumina-n vitralii și-n false calendare, / Când sunetul de toacă va înfrunzi la schit. Ochii, pleoapele, gura, genunchii, trupul tot sunt mărci metonimice ale prezenței iubitei în gândul îndrăgostitului, amintite și implicate în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
-le să răzbată din fieful lor decât pe cele negative, care stimulează starea de încordare amintită, la aceasta contribuind și revolta creată de gravul proces de descompunere, în care e cuprins până și sacrul (cădeau din cer îngeri / cu gâturile roase / de acolo de la balcoanele luminate ale zeilor / peste câmpia cu numere izbindu-se cu capul de bordură / nuferi de sânge în aerul umed), care duce la aneantizarea oricăror repere stimulative pentru acceptarea viețuirii. Acest univers antinomic, exprimat într-un limbaj
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
-i cunoaște structura și funcționalitatea, nu putem trece mai departe, pentru că însăși imaginea captată pe film sau cea digitală (fie ea afișată pe ecran sau tipărită la imprimantă) se raportează, în final, tot la posibilitățile de percepție ale ochiului uman. Rod al unei îndelungate evoluții, ochiul uman are anumite caracteristici, performanțe dar și lipsuri. Trebuie să ținem cont aici și de interconectarea ce există între ochi, ca receptor al informației vizuale și creier, ca analizator al acesteia. Spre exemplu, dacă înainte de
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
apucați să ziceți în voi înșivă: Avem pe Avraam ca tată!" Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. 9. Securea a și fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face roadă bună, este tăiat și aruncat în foc." 10. Noroadele îl întrebau, și ziceau: Atunci ce trebuie să facem?" 11. Drept răspuns, el le zicea: Cine are două haine, să împartă cu cine n-are nici una; și cine are de mîncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
din ochi și, cînd colo, tu nu vezi bîrna din ochiul tău? Fățarnicule, scoate întîi bîrna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău. 43. Nu este nici un pom bun, care să facă roadă rea, și nici un pom rău care să facă roadă bună. 44. Căci orice pom se cunoaște după roada lui. Nu se strîng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini. 45. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
din ochiul tău? Fățarnicule, scoate întîi bîrna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău. 43. Nu este nici un pom bun, care să facă roadă rea, și nici un pom rău care să facă roadă bună. 44. Căci orice pom se cunoaște după roada lui. Nu se strîng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini. 45. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
grijile, bogățiile și plăcerile vieții acesteia, și n-aduc rod care să ajungă la coacere. 15. Sămînța, care a căzut pe pămînt bun, sunt aceia care, după ce au auzit Cuvîntul, îl țin într-o inimă bună și curată, și fac roadă în răbdare. 16. Nimeni, după ce a aprins o lumină, n-o acopere cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune într-un sfeșnic, pentru ca cei ce intră, să vadă lumina. 17. Fiindcă nu este nimic acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăția. 33. Vindeți ce aveți și dați milostenie. Faceți-vă rost de pungi, care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoțul, și unde nu roade molia. 34. Căci unde este comoara voastră, acolo este și inima voastră. 35. Mijlocul să vă fie încins, și făcliile aprinse. 36. Și să fiți ca niște oameni, care așteaptă pe stăpînul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
mai cuprindă și pămîntul degeaba?" 8. "Doamne", i-a răspuns vierul, "mai lasă-l și anul acesta; am să-l sap de jur împrejur, și am să-i pun gunoi la rădăcină. 9. Poate că de acum înainte va face roadă; dacă nu, îl vei tăia." 10. Isus învăța pe norod într-o sinagogă în ziua Sabatului. 11. Și acolo era o femeie stăpînită de optsprezece ani de un duh de neputință; era gîrbovă, și nu putea nicidecum să-și îndrepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
doamnă și i-a adus două kile de ciocolată și o zgardă contra dăunătorilor, dar n-o mai am c-am dat-o la țară s-o pună la vacă, s-o apere de muște, de tăuni, că și-a ros coada de-aproape n-o mai are. Pe urmă o mutăm la cartofi, ca anticolorado. Vaca ? Ași ! Zgarda. Aha. Să revenim de unde am plecat. Câinele... E un Pitbull ? Nu. E Pițbul. Mascul ? Oarecum... Eu nu pot scrie oarecum ci exact
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
nenorocit dar unde-i floarea-florilor în persoana aici de față. Vaaai, ce crocodilaș simpatic, mânca-i-ar mama botișorul lui dințos. E dresat ? Merge la picior ? Da. Dar numa’ la stângu, că-i de molibden. Pân-la proteza asa mi-a ros o duzină de picioare. Aha. Sunteți miriapod ? Nu încă dar nu se știe ce ne rezervă viitorul. Și cu ce vă putem servi ? Un wisky ? Nu. Mai bine o țuică de prună. Țin regim vegetarian. Aha. Dar wiskyul nu e
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
gândire, cu tot ce mai ține de el? - Nimic nu pot gusta deplin din câte văd, fie Missuri Univers, fie flori exotice, fie verdele de mai, fără să le văd cenușa de peste milenii, “lucru în sine” sau “voința” schopenhaueriană, ce roade ca viermele în măr. - Nimic, fiindcă “eul meu”, neadormit, neagă tot farmecul din grădina lui Emil, unde am pus semințe de roșii, ardei, gogoșari, harbuzi, zămoși, varză, vinete și flori, pe care le pândesc zilnic cum germinează și-și scot
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93027]
-
matematică furișată-n trupul meu, și celebră ca sosirea unui Înger, Încreștinez În amonte, astăzi, mersul de fiară al lucrurilor!? Ce cuțit de argint scrijelește-,n mine, acum, tratatele hermetice-ale lepădării!? Plouă... Sus În cerurile lăuntrului meu ciozvîrta lunii e roasă de larve; aici pe pămînt mama arde cu tăciune aprins foetusul de lele din pîntece. Dar deocamdată mi-e bine... Eu sting cu var, atît cît pot stinge doar cu var ridcarea din boală a poeziei, ridicarea din har a
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
telefonul mut. O singură dată... dar asta s-a întîmplat mai târziu, când a plecat Eleonora. Tot acolo se află o masă, iar pe ea un sfeșnic cu două lumânări, pe jumătate arse, în fața unui jilț de piele. Jilțul e ros și arată destul de mizerabil, în schimb sfeșnicul, chiar pătat de funingine, îmi place mult. Întâi am vrut să-mi fixez acolo confesionalul. Să mă așez în jilț la masă, cu foile dinaintea mea lângă sfeșnic. Ca Shakespeare. Până la urmă am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
grotelor? S-ar zice că ei vor să așeze lumea între o pădure și o mlaștină, având ca templu o gară pustie; un templu cu altarul pătat de muște și acoperit cu pânze de păianjen; cu un jilț de piele ros în fața unui sfeșnic, în loc de tron; gol; tronul pustiului nu poate fi decât gol; cine trece, trebuie să treacă fără să înțeleagă nimic și să se închine. Dar cine trece? Deocamdată mă tem că eu încep să devin opera îmblînzitorilor. M-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Preotul să cerceteze rana, după ce se va spăla. Și dacă rana nu și-a schimbat înfățișarea și nu s-a întins, lucrul acela este necurat: să fie ars în foc, căci o parte din față sau din dos a fost roasă. 56. Dacă preotul vede că rana a mai scăzut, după ce a fost spălată, s-o rupă din haină sau din piele, din urzeală sau din bătătură. 57. Și dacă se mai ivește pe haină, în urzeală sau în bătătură, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
cu voia ori fără voia ei. Așa scrîș-neam cu pumnii strânși, răscolit de ea, gîndindu-mă la vestita replică a voievodului moldovean. Îmi trebuia răbdare și perseverență. Nu se poate să nu învingă cineva cu aceste arme. Perseverența picăturii de apă roade stânca și o prăbușește de pe culme. Or, oare femeie are dârzenia granitului ori a marmurei, afară de... Venus din Millo? Frământat de aceste gânduri, purtam în minte imaginea ei, mereu trează. La facultate, pe stradă, la restaurant, la cinema, ea era
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
întreb în glumă: "Cine-i acest Nenișor? Vreun puișor?" Ea îmi luă vorba din gură și după aceea am uitat de Nenișor și cartea de vizită. Am găsit însă ocazia potrivită ca s-o descos despre o chestiune care mă rodea mai de mult, dar nu îndrăzneam de teamă să n-o supăr: ― Apropo, Aimée, cine te-a cerut de nevastă? ― De unde știi? făcu ea surprinsă. ― Alexa mi-a spus. ― Ce importanță are dacă nu-l cunoști? N-ai afla decât
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]