4,307 matches
-
Caesareea o dedică soției sale defuncte, Kaliope a lui Sulfera: Așeaz-o, Doamne, cu drepții, mormântul fiind un locaș veșnic. Trei fragmente din marmură de formă circulară, ne spun că au fost depuse, în cinstea lui Dumnezeu: Pentru pomenirea și odihna robului tău, Sergiu etc. c) a unor invocații paleocreștine prezente pe amfore, unde întâlnim monogramul lui Cristos (al Maicii Domnului, pe verso), capace de vase ornamentate uneori cu invocații paleocreștine (la Tomis și Callatis) etc.; d) a unor invocații paleocreștine prezente
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
aruncat o privire nemulțumită spre goliciunea urâtă de marmură. ― Ce, așa arătau fetele care mă așteptau să aterizez? Mă jigniți, domnule sculptor. Nici cu Călugărul n-am avut mai mult succes. ― Sânt un gunoi, Doamne, un păcătos, iartă-l pe robul tău care nici la bătrânețe n-a devenit cucernic, s-a văicărit el și s-a îndepărtat clătinîndu-se. În schimb, Leon a fost încîntat. A învelit statueta într-o batistă murdară și a ascuns-o în buzunarul halatului. În ziua
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în munții noștri de piatră și de durere... S-au sfătuit cu alți hoți de pe aici (pieri-le-ar sămânța și neamul lor necinstit) și s-au legat să fure aurul munților noștri și să otrăvească pământurile și izvoarele”. în „Rob” autorul își recunoaște situația de Rob în înțelesul superior al cuvântului - afirmând: „Am luat marmura și am cioplit-o și eram fericit că toate mă recunosc de stăpân... Apoi... am prins a lega cuvânt de cuvânt, să scot șirag frumos
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de durere... S-au sfătuit cu alți hoți de pe aici (pieri-le-ar sămânța și neamul lor necinstit) și s-au legat să fure aurul munților noștri și să otrăvească pământurile și izvoarele”. în „Rob” autorul își recunoaște situația de Rob în înțelesul superior al cuvântului - afirmând: „Am luat marmura și am cioplit-o și eram fericit că toate mă recunosc de stăpân... Apoi... am prins a lega cuvânt de cuvânt, să scot șirag frumos sunător. Dar cuvântul nu m-a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
că toate mă recunosc de stăpân... Apoi... am prins a lega cuvânt de cuvânt, să scot șirag frumos sunător. Dar cuvântul nu m-a lăsat să-l împletesc după voia mea.... Și așa, din stăpân recunoscut al lucrurilor, am ajuns rob la curțile de fum ale cuvântului (nobilă robie) care-i face cinste perpetuă. În „Iartă-i, Mareșale”, apoteotizează numele eroului național din vremuri vitrege când „Eram loviți din trei părți de vechii vrăjmași ai unității noastre și numai tu ai
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de boli din cauza cărora mureau copii cu zile, la fel și bătrâni bolnavi (pag. 137). Doar pentru a fi exterminați au fost ridicați din tihna căminelor lor, în care prin muncă și-au făurit bunăstarea. Oamenii erau exploatați ca niște robi, silindu-i să muncească până la epuizare, flămânzi, înghețați, sumar îmbrăcați, măcinați de boli, fără nici cel mai elementar tratament medical chiar și pentru cei care lucrau în mediu toxic, și conchide autoarea: „Ieftină era viața deportaților în surghiun”. Unii recurgeau
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să văd localu’ plin pentru amica ta și papagalu’ ei. — Pe dracu’! Eu plec din baru’ ăsta-mpuțit. O să ai tu pe scenă o Scarla O’Horror cu vulturu’ ei isteț, da’ n-ai să mai ai pe deasupra ș-un rob în fața porții. — Poliția o să primească un anumit raport. — Poate-o să mai primească unu’ și despre orfani. Nu prea cred. Jones știa că acesta este adevărul. În cele din urmă spuse: — Bine. Am să fiu aci-n noaptea cu deschiderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de teste, de la HIV, până la hepatită și gripă. I se luase o grămadă de sânge. — Pot să vă întreb despre ce este vorba? Mă ocup doar de completarea unor formulare suplimentare pentru dr. Bellarmino, spuse ea. Henry simți un fior. Rob Bellarmino era șeful secției de genetică de la INS. Nu fusese acolo cu patru ani în urmă, în perioada în care se dusese Henry, dar acum el era la conducere. Și nu era prieten nici cu Henry, nici cu Charlie. — Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
își însușea idei“, cum se spunea, politicos. — Oricum, NSF ne-a refuzat, spuse Henry. Recenzorii nu au considerat că ideea noastră merită luată în seamă. Unul a spus că e prea „glumeață“. — Îhm, zise Charlie. Ce legătură are asta cu Rob Hoțomanu’? — Mai ții minte unde am propus să ne desfășurăm studiul? — Bineînțeles, spuse Charlie. La două dintre cele mai mari parcuri de distracții din lume, în două țări diferite. Sandusky, în SUA, și Blackpool, în Anglia. — Ei bine, ghici cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Charlie. La două dintre cele mai mari parcuri de distracții din lume, în două țări diferite. Sandusky, în SUA, și Blackpool, în Anglia. — Ei bine, ghici cine tocmai a plecat din oraș? zise Henry și apăsă butonul pentru e-mail. De la: Rob Bellarmino, INS Subiect: Răspuns automat „Plecat din oraș“, Călătorie. Voi fi plecat de la birou pentru următoarele două săptămâni. Dacă aveți nevoie de asistență urgentă, vă rog să mă contactați prin telefonul de la birou ... — Am sunat la biroul lui și, ghici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mi-ar plăcea mai mult, spuse Charlie. Dar, nu. Dacă îl acuzăm oficial de conduită neprofesională, asta înseamnă o mulțime de timp și de hârtii. E posibil să ne epuizăm bursele. Iar, în final, plângerea nu va duce la nimic. Rob e un jucător important la INS. Are laboratoare de cercetare uriașe și dispune de milioane, în granturi. Merge la rugăciunea de la micul dejun cu membri ai Congresului. Este un savant care crede în Dumnezeu. E foarte iubit pe Colină. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Vorbiră despre metodele Vestului Sălbatic, despre faptul că se aruncase cu capul înainte. Era clar că voiau să-l sancționeze pe Marsh și să recomande ca acesta să-și piardă licența și dreptul de a solicita granturi guvernamentale. Șeful consiliului, Rob Bellarmino, nu spuse nimic mult timp. În cele din urmă, își drese glasul și interveni: — Nu mă pot împiedica să nu reflectez că aceste comentarii sunt identice cu cele făcute atunci când Christiaan Barnard a făcut primul transplant de inimă. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cameră se așternu tăcerea. În cele din urmă, votară sancționarea personalului juridic al Universității din Texas, fără nici o penalizare pentru dr. Marsh. Bellarmino îi făcuse să-și schimbe hotărârea, după cum remarcă unul dintre ei, mai târziu. — O manevră clasică pentru Rob Bellarmino. Vorbește ca un predicator, invocându-l cu subtilitate pe Dumnezeu, făcându-i cumva pe toți să fie de acord, indiferent cine este rănit, indiferent ce se întâmplă. Rob poate găsi justificări pentru orice. E strălucit în chestia asta. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
după cum remarcă unul dintre ei, mai târziu. — O manevră clasică pentru Rob Bellarmino. Vorbește ca un predicator, invocându-l cu subtilitate pe Dumnezeu, făcându-i cumva pe toți să fie de acord, indiferent cine este rănit, indiferent ce se întâmplă. Rob poate găsi justificări pentru orice. E strălucit în chestia asta. Dar, de fapt, înainte să aibă loc votul final, Bellarmino ieșise din cameră, pentru că întârzia la următoarea lui ședință. De la întrunirea comisiei de bioetică, Bellarmino se întoarse la laboratorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
era în biroul lui, cu tânărul care-l privea agitat, în timp ce Bellarmino studia lucrarea. — Excelent, de-a dreptul excelent. Bătu cu mâna peste articol. — Cred că această muncă contribuie mult la prestigiul laboratorului. Și, bineînțeles, și la al tău. — Mulțumesc, Rob, zise tânărul. — Și i-ai pus pe cei șapte coautori la locul lor, iar eu sunt destul de sus pe listă, spuse Bellarmino. — Al treilea, zise puștiul. Dar, dacă crezi că trebuia să te trec în poziția a doua ... — De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
că merită o platformă mai bună decât Science, care nu este văzut prea bine, în momentul de față. Voi suna la Nature, mă voi asigura că editorul înțelege importanța acestui articol, și voi avea grijă să fie publicat imediat. — Mulțumesc, Rob, zise puștiul. — Cu plăcere, răspunse Rob Bellarmino. Expoziție de „wet art“ Organisme transgenice în galerii Creaturi vii de vânzare În Londra, artista sud-africană Laura Cinti a expus un cactus transgenic ce conține material genetic uman și căruia îi crește păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
decât Science, care nu este văzut prea bine, în momentul de față. Voi suna la Nature, mă voi asigura că editorul înțelege importanța acestui articol, și voi avea grijă să fie publicat imediat. — Mulțumesc, Rob, zise puștiul. — Cu plăcere, răspunse Rob Bellarmino. Expoziție de „wet art“ Organisme transgenice în galerii Creaturi vii de vânzare În Londra, artista sud-africană Laura Cinti a expus un cactus transgenic ce conține material genetic uman și căruia îi crește păr uman. — Cactusul, cu tot acel păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
e pe cale să se schimbe. Barton oftă. — Nu mai vrea încă un papagal. — Pe ăsta o să-l vrea, spuse Richard. E unic în lume. Plec mâine dimineață, la șase, mormăi Barton. — O să te aștepte în avion, zise Richard. Capitolul 50 Rob Bellarmino zâmbi liniștitor. — Ignorați camerele, le zile el puștilor. Erau în biblioteca școlară a Liceului George Washington, în Silver Spring, Maryland. Trei semicercuri de scaune, în jurul unui scaun central, pe care stătea dr. Bellarmino, în timp ce vorbea elevilor despre aspectele etice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
telefon și deschise documentul, ca să examineze cifrele. Cinci minute mai târziu, fiica ei strigă: — Pa, mamă! Și Georgia auzi ușa din față trântindu-se. Era foarte neliniștită. Avea un presentiment. Formă numărul laboratorului soțului ei, din Bethesda. De data aceasta Rob nu era în nici o ședință și i se făcu legătura imediat. Îi spuse toată povestea. — Ce crezi că ar trebui să facem? întrebă ea. — Controlează-i camera, spuse el prompt. Avem o obligație. — OK, zise ea. O să sun la birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
lui ovulele și bagă banii în buzunar. — Și ce fac cu ei? întrebă Georgia. — Își cumpără implanturi de sâni. Georgia oftă. — Grozav, zise ea. De-a dreptul grozav. Își dorea ca soțul ei să discute cu Jennifer, dar, din nefericire, Rob zbura spre Ohio, unde filmau un reportaj TV despre el. Acea discuție, despre care era sigură că urma să fie foarte aprinsă, trebuia să mai aștepte. Capitolul 63 Mergând cu tramvaiul subteran de la Clădirea Senatului către Sala de mese a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Bună ziua, începu Porfiri. Asta e casa lui Goriancikov, studentul? ă Da? ă Pot să vorbesc cu Goriancikov? ă Nu este acasă. N-a mai trecut pe aici de câteva zile. ă Nu ai nicio idee unde este? Porfiri se simți robul priviri sale scrutătoare. ă Sunt Porfiri Petrovici, magistrat investigator. Este în legătură cu o serioasă speță criminală. Porfiri se uită în jos pe stradă, și apoi direct în ochii neînfricați ai menajerei. Poate ar fi mai bine dacă m-ai pofti înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
aruncat o privire nemulțumită spre goliciunea urâtă de marmură. — Ce, așa arătau fetele care mă așteptau să aterizez? Mă jigniți, domnule sculptor. Nici cu Călugărul n-am avut mai mult succes. Sunt un gunoi, Doamne, un păcătos, iartă-l pe robul tău care nici la bătrânețe n-a devenit cucernic, s-a văicărit el și s-a îndepărtat clătinându-se. În schimb, Leon a fost încântat. A învelit statueta într-o batistă murdară și a ascuns-o în buzunarul halatului. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la banul gros. Nu le luam să mă iubească. Mama copilului Una am simțit că mă iubește. De exemplu, cea cu care am copilul. Acum e-n clasa doua, are șase ani. Robi. Mihai Marian îl cheamă. Mama a zis Robi și Robi a rămas. De unde până unde? Nu știu. Iubirea ei? Teoretic, nu prea știu să spun. Da’, pentru faptul că a fost fecioară, m-a acceptat așa cum am fost. Felul cum se purta, cum avea grijă de mine. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
gros. Nu le luam să mă iubească. Mama copilului Una am simțit că mă iubește. De exemplu, cea cu care am copilul. Acum e-n clasa doua, are șase ani. Robi. Mihai Marian îl cheamă. Mama a zis Robi și Robi a rămas. De unde până unde? Nu știu. Iubirea ei? Teoretic, nu prea știu să spun. Da’, pentru faptul că a fost fecioară, m-a acceptat așa cum am fost. Felul cum se purta, cum avea grijă de mine. Eu aveam niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
între alții, Péladan cu teoria lui plastică, în care „a arătat primejdia atîtor veacuri de literatură și galanterie care au sexualizat sufletul occidental, răsturnînd neprihănita statură a inițiaților pentru a cocoța pe piedestalul ei barbarul și josnicul simbol al instinctului”. Robi ai acestei mentalități vulgar hedoniste, denunțată ca fiind proprie modernității a-spirituale, „toți se vor lăsa să fie păcăliți cu plăcere”, arta ajungînd astfel „o uriașe potriveală, cuvinte potrivite, culori potrivite, sunete potrivite. De aci pînă la escrocheria de pseudo-avangardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]