4,815 matches
-
și mai tineri, ca Simona Popescu, Cristian Popescu sau Iudith Meszaros. La fel de diversă, de abundentă și adeseori de bună calitate este proza. Aici au putut fi citite pentru prima oară ample fragmente din scrierile unora din cei mai de seamă romancieri români contemporani: Marin Preda (Delirul), Constantin Țoiu (Galeria cu viță sălbatică și Obligado), Gabriela Adameșteanu (Dimineață pierdută), Sorin Titel (Melancolia), Augustin Buzura (Orgolii, Refugii ș.a.), Laurențiu Fulga (E noapte și e frig, seniori și Fascinația), Mircea Ciobanu (Istorii), Eugen Barbu
ROMANIA LITERARA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289323_a_290652]
-
peniță” (interviu cu Serafim Saka), LA, 1987, 20; Mihail Garaz, Cine sîntem, LA, 1988, 37; Ioan Holban, [„Linia de plutire”], „Moldova socialistă”, 1988, 212; Constantin Cubleșan, „Vămile”, ALA, 1991, 91; Mihai Cimpoi, Fenomenologia inerției, RL, 1991, 26; Dan Mănucă, Un romancier și trei personaje, LCF, 1991, 32; Nicolae Popa, Între Potop și Apocalipsă, „Sfatul Țării”, 1992, 220-224; Ioan Adam, Dincolo de oceanul Prut, „Vocea României”, 1994, 122; Laurențiu Ulici, Un prozator basarabean, RMB, 1994, 1 323; Vladimir Beșleagă, Linia Serafim, „Contrafort”, 1995
SAKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
și Eva (1925), narațiune fantastică, bazată pe ideea metempsihozei, Ciuleandra (1927) și Crăișorul (1929), îi apare Răscoala (I-II, 1932), altă capodoperă epică, închinată, ca și Ion, „dramei pământului”. Spre a se familiariza cu firea și limbajul țăranilor din Regat, romancierul cutreierase îndelung satele argeșene de lângă Valea Mare, unde avea intenția să plaseze acțiunea, și stătuse de vorbă cu nenumărați săteni, supraviețuitori ai convulsiunilor sociale din 1907. Aici își cumpărase în 1930 și o mică proprietate. La Răscoala a lucrat începând
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
ș.a. Proza scurtă nu l-a impus. E. Lovinescu, care i-a găzduit în „Sburătorul” mai multe schițe, o găsea ștearsă, iar G. Călinescu va vedea în nuvelistica scriitorului doar exerciții de atelier pentru marile pânze viitoare. Unele calități ale romancierului sunt totuși detectabile încă din aceste narațiuni de tinerețe: în primul rând, o viziune realistă crudă, nedispusă la nici o îndulcire sămănătoristă sau poporanistă, ci împinsă, dimpotrivă, către explorarea zonelor sumbre ale vieții, ca în verism. Prozatorul dovedește apoi o exactă
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
influența lui Cehov, din care R. a și prelucrat printr-un text intermediar. Prozatorul coboară și în mediul interlop, printre apași, hoți și prostituate, o lume descoperită cu prilejul lunilor de detenție, scoțând iar la iveală dependențele obscure. Pe viitorul romancier îl anunță și puterea de obiectivare: naratorul rămâne mereu „rece” în fața întâmplărilor istorisite, expune neutru faptele, oricâtă degradare ar vădi, lăsându-le să vorbească singure, reduce la minimum descrierile, notează mai ales amănuntul care urâțește, pricepându-se să taie brusc
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
casnice și evenimente sociale, pe fundalul luptei naționale din Transilvania, cu înflăcărările și compromisurile generate aproape zilnic de aceasta. O sumedenie de personaje, alcătuind elita rurală, toate excelent creionate, se adaugă participanților direcți la „drama pământului”. În casa învățătorului Herdelea, romancierul aduce, cu multe elemente autobiografice, întreaga gamă a problemelor economice, culturale, cetățenești și politice proprii intelectualității transilvănene înainte de primul război mondial. Nicăieri lucrurile nu apar înfrumusețate, până și formele iredentismului sunt văzute lucid, critic, fără umbră de orbire patriotică. Dar
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
pregătit pentru existența ștearsă și poltronă ce i se rezervă și pe care o va surprinde mai târziu romanul Gorila. Pe fundalul dezastrului social sfârșește și căsnicia nefericită a moșierului Grigore Iuga, ca și proiectele lui reformiste. Înzestrarea specială de romancier a lui R. iese la iveală și în arta de a dirija și comprima, după nevoile compoziției, timpul. Momente din preajma izbucnirii mâniei țărănești acoperă porțiuni întinse de narațiune, ca și cum ar fi filmate cu încetinitorul. În schimb, perioade mult mai lungi
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
de sănătate. Împins a simula demența și autoanalizându-se totodată, spre a descoperi cum a ajuns să făptuiască omorul, Puiu Faranga își pierde efectiv mințile. Doctorul, pus să îi observe comportamentul, îl găsește jucând, în camera de sanatoriu, ciuleandra. Din nou romancierul își probează vocația în explorarea stărilor abisale și a psihologiei obsesive. Și aici exercițiul analitic e integrat într-o viziune socială. Boierii caută, ca la Duiliu Zamfirescu, o regenerare sangvină prin căsnicii cu fete din popor, cauzând însă nefericire. Medicul
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
ironice către tipul de anchetator din romanele Agathei Christie. Lămurirea misterului introduce altă enigmă, acum de ordinul psihologiei omenești. Ce resorturi sufletești secrete fac dintr-o ființă nevinovată și atașată monstrul în stare să ucidă cu sânge rece doi bătrâni? Romancierul izbutește încă o dată să creeze o figură literară greu de uitat. R., care a fost un asiduu și foarte aplicat cronicar dramatic în tinerețe, a scris și câteva comedii - Cadrilul, Plicul, Apostolii -, toate mult sub nivelul operei sale epice. Ultima
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
caz de conștiință, e un studiu metodic alimentat de fapte precise și de incidente și împins dincolo de țesătura logică în adâncurile inconștientului. E. LOVINESCU Din felul regresiv cum s-a desfășurat talentul lui Liviu Rebreanu se pot desprinde aceste constatări: romancierul percepe ruralul și aproape deloc orășenescul, îmbrățișează colectivul și nu înregistrează individualul, pătrunde mințile haotice întunecate, prăbușite în instinct și nu e în stare să analizeze conștiința, poate urmări dezlănțuirile brutale, fioroase chiar, dar nu-i este în putință să
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
Rebreanu este un mare scriitor și pe drept cuvânt creatorul romanului românesc modern, cu mult asupra a ceea ce epoca lui produsese. G.CĂLINESCU Rebreanu scrie un roman al marilor ciocniri, al marilor conflicte dramatice, al momentelor de tensiune. Este un romancier al luptei și al pasiunilor. Schema tuturor creațiilor sale ar putea fi reprezentată într-un fel generalizat prin imaginea liniștii sfâșiate, a tăcerilor aparente sub care mocnesc pasiuni. Satul „părea” mort în Ion, țara - liniștită în Răscoala, conștiința lui Apostol
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
709-719; Ghițulescu, Istoria, 152-155; Liviu Malița, Alt Rebreanu, Cluj-Napoca, 2000; Teodor Tihan, Umanități și valori, Cluj-Napoca, 2000, 36-54; Nae Antonescu, Scriitori și reviste din perioada interbelică, Iași, 2001, 192-198; Maria-Luiza Cristescu, Politici ale romanului contemporan, București, 2001, 136-141; Constantin Cubleșan, Romancierul Rebreanu, București, 2001; Gheorghe Glodeanu, Liviu Rebreanu. Ipostaze ale discursului epic, Cluj-Napoca, 2001; Ion Bogdan Lefter, Doi nuveliști: Liviu Rebreanu și Hortensia Papadat-Bengescu, Pitești, 2001; Simion, Ficțiunea, III, 185-213; Teodor Tanco, Despre Liviu Rebreanu, Cluj-Napoca, 2001; Călin Teutișan, Fețele textului
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
să îi configureze o poziție aparte în cadrul genului. Excedat de agitația derizorie a unor colegi de generație, ce se lăsaseră - după opinia sa - într-atât acaparați de o insignifiantă „mărturisire de sine”, încât nu mai aveau „ochi pentru prezent”, tânărul romancier ținea să se smulgă din acest climat de „apatie” printr-o mai decisă atașare la idealurile unei literaturi cu tradiție, mereu angajată, „mereu în campanie pentru viitor”. Reacție salutară, chiar dacă, în cazul său, „ruptura” se baza, în plan epic, pe
SALAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
ierarhizării”. România antică e modernă (1994), antologie postuma, cuprinde o selecție a studiilor despre istoria, limba și literatura românilor, cu capitole despre Ion Creangă, I.L. Caragiale (elogiat că „o minte universală”), Mihai Eminescu, Nichifor Crainic, Liviu Rebreanu (văzut ca un romancier verist), Lucian Blaga, Ion Agârbiceanu, Ioan Slavici (apreciat pentru „finețea umoristica”), B.P. Hașdeu, Aron Cotruș și o secțiune privind relațiile culturale italo-române. Mai multe pagini privesc istoria românilor, de la sigiliul Romei asupra Daciei la Ștefan cel Mare și chestiunile privind
LUPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287930_a_289259]
-
similitudine cu Doamna T., eroina lui Camil Petrescu. Autoarea-protagonistă se numea Galea Tecesova, prin căsătorie Unchiașu. Dar, ca și în Patul lui Procust, sfaturile date colaboratoarei sale, reproduse în prefață, dezvăluie părerile lui S. despre romanul subiectiv. Pentru a interesa, romancierul de acest tip ar trebui să facă o selecție severă a trăirilor proprii, să relateze „fără prejudecăți”, „cu ochii unui străin”, „cu bestialitate” chiar, ceea ce are comun cu cititorii, și anume nu ce e bun în el, fiindcă ar fi
STAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
361-364; C.I.Ș. [C. I. Șiclovanu], De vorbă cu T. C. Stan, FCL, 1935, 1 233; N. Albu, „Cei șapte frați siamezi”, „Progres și cultură”, 1935, 3; C. Panaitescu, „Eu, Tina și Adam”, FCL, 1935, 1 271; Nicolae Roșu, Doi romancieri: T. C. Stan și George Acsinteanu, CL, 1935, 3-5; C. Dan Pantazescu, „Eu, Tina și Adam”, ȚA, 1935, 826; N. S. [N. Steinhardt], „Cei șapte frați siamezi”, „Revista burgheză”, 1935, 4-5; Pericle Martinescu, „Eu, Tina și Adam”, „Reporter”, 1935, 70
STAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
individualizate, rămâne scrierea în care originalitatea, savoarea formulei sale se manifestă pe deplin. În celelalte S., devenit chiar industrios, se autopastișează, de unde o anumită impresie de cădere în facil. Mai degrabă povestitor prin structură (realizând, ca atare, veritabile modele), decât romancier (îi lipsește darul invenției ample), el apelează, în multe din întreprinderile sale romanești, doar la juxtapunerea de nuclee epice pe o temă comună sau extinde substanța narativă, cu efecte de diluare. Paginile care îl reprezintă cu adevărat se impun, în
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
și articole, tratând îndeosebi chestiuni de teorie literară, poetică aplicată, literatură comparată, semiotică, istorie intelectuală occidentală, istoria literaturii române moderne și contemporane. A fost distinsă cu Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova pentru volumul Omul supt vremi. Eseu despre Marin Preda, romancierul (1993), Premiul Asociației Scriitorilor din București și Premiul revistei „Poesis” pentru lucrarea Eminescu. O anatomie a elocvenței (1994), Premiul Fundației „Luceafărul” pentru lucrarea Interpretarea fără frontiere (1998) și cu Ordinul Serviciul Credincios în rang de Ofițer, decernat în 2000. Investigația
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
unor inițiative.” SCRIERI: Sadoveanu. Divanul înțeleptului cu lumea, București, 1982; Despre „aparența” și „realitatea” literaturii, București, 1984; Melancolia descendenței. Figuri și forme ale memoriei generice în literatură, București, 1989; ed. 2, Iași, 2000; Omul supt vremi. Eseu despre Marin Preda, romancierul, București, 1993; Eminescu. O anatomie a elocvenței, București, 1994; Apărarea și ilustrarea criticii, București, 1996; Interpretarea fără frontiere, Cluj-Napoca, 1998; Experimentalismul literar postbelic (în colaborare cu Gheorghe Crăciun și Ion Bogdan Lefter), Pitești, 1998; ed. (Experiment în Post-war Romanian Literature
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
colective intitulate Articole, comunicări, documente V. Voiculescu, 1974-1979), ca și scrierile Moartea lui Odobescu (1997) sau „O scrisoare pierdută” și evenimentul zilei (1998; Premiul Asociației Scriitorilor din Brașov), vehiculează ipoteze de lucru îndrăznețe și sugerează noi piste de investigare. Ca romancier - La noapte, cotidianul (I-II, 1985-1999), După anchetă (1986), Adio cu nopțile de unul singur (1987), Drumul prin pădure (1989) -, Ș. abordează teme în care, dincolo de țesătura epică, se întrevede dorința de a transpune literar experiențe autobiografice de interes mai
STEFAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289899_a_291228]
-
vegetal și pe cel uman etc. Romanele lui S. introduc fantasticul spiritual, a cărui țintă definitivă este „drumul spre spirit”, cum formulează un personaj central din Domnul clipei. Finalitatea acestui gen de fantastic reprezintă de fapt finalitatea întregului demers al romancierului, care este aceea de a oferi o soluție de salvare. Paralel cu genul de fantastic paradisiac și soteriologic, și la fel de bine reprezentat, este fantasticul dizolvant, sumbru și terifiant: un măgar pătrunde în biserică și preotul vede în asta semnul că
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
rubrica „Cronica edițiilor”), „Secolul 20”, „Luceafărul”, „Manuscriptum” ș.a. Ș. se impune atenției cu micromonografia Mihail Sebastian, care indica un istoric literar riguros, echilibrat și atent la nuanțe. Relieful operei este schițat în termeni ce vor fi omologați de exegeza ulterioară: romancier și dramaturg onorabil, Sebastian a fost un excepțional eseist și cronicar literar, publicistica lui fiind apreciată ca un „jurnal intim obiectivat dintr-un spirit de pudoare intelectuală” și ca un document „autenticist”. Monograful va reveni asupra autorului cu o amplă
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
Călinescu se va materializa și în alte inițiative documentare, exegetice sau memorialistice. Cea mai importantă e un foarte acribios excurs privitor la „dosarul” Scrinului negru, care alcătuiește, împreună cu materialele de arhivă, un tom impunător, indispensabil oricui se interesează de laboratorul romancierului. Ordonând cronologic și tematic „fișele de lucru” din cele câteva faze / variante ale romanului, Ș. urmărește lungul drum de la documentul brut la absorbirea lui în ficțiune, în termenii înscriși de G. Călinescu pe coperta dosarului: de la „documentația materială” la „personajele
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
materială” la „personajele imaginare”. Cercetarea va fi reluată în cartea G. Călinescu sau „Seriozitatea glumei estetice” (1996), unde sunt reunite, pe lângă studiul despre Scrinul negru, evocări ale profesorului și directorului de institut, precum și câteva sinteze monografice despre opera lui de romancier, critic și istoric literar și despre călătoriile în Grecia, Franța și Italia. Expozeurile despre aceste călătorii, grupate în ultima secțiune a cărții, se bazează pe cercetări de arhivă, inserând documente inedite, reproduse în original: alocuțiunea rostită pe 23 mai 1961
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
cronici ale optimistului” din septembrie 1963 despre Pico della Mirandola, care cuprinde și textul comunicării ce urma să fie rostită la congresul de la Modena consacrat umanistului italian. Destinul unei întâlniri. Marcel Proust și românii (2001) reia în spirală secțiunea despre romancier din Momente ale romanului, îmbogățind-o considerabil și diversificând-o. Este riguros investigată corespondența, după ediția întocmită de americanul Philip Kolb (care face obiectul unei veritabile cronici), aprofundându-se studiul relațiilor lui Proust cu Anton Bibescu, numit de scriitor „crainicul
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]