12,281 matches
-
act în alb își păstrează nealterat, până astăzi, aerul de visare și de plutire neverosimilă, pe care Pavel Rotaru a reușit să le reimprime noii companii de la Sibiu. Dar de visare are nevoie și omul contemporan, chiar și în manieră romantică și, de altfel este propriu postmodernismului, între altele, simultaneitatea tuturor atitudinilor estetice și a tuturor stilurilor, în măsura, desigur, în care ele sunt autentice, precum acest inconfundabil și inegalabil act doi din Giselle. Dar noua montare de la Sibiu ne mai
Pavel Rotaru și Baletul din Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5861_a_7186]
-
balerini, invitați ai companiei sibiene, care au interpretat rolurile principale, Hye Min Hwang (Giselle) și Jae Yong Ohm (Albert), primi soliști la Universal Ballet Company din Seul, Coreea de Sud, aparțin altei culturi decât cea în care s-a născut această poveste romantică. Ne-am mai pus această problemă la spectacolul lui Angelin Preljocaj, Albă ca Zăpada, din 2008, datorită interpretei sale principale, Nagisa Shirai, cu proporții specifice corpurilor asiatice, îndesate, scurte, sau cum spun francezii trapu, deci cu o structură aparte, proprie
Pavel Rotaru și Baletul din Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5861_a_7186]
-
mi s-a cerut să semnez protestul, dar l-aș fi semnat, probabil, chiar dacă îmi devenise evident faptul că nu mai era vorba de una din obișnuitele provocări ale gazetarului. Să luăm lucrurile pe rând. Caracterizarea Căpitanului ca un erou romantic, cavaler fără pată și prihană al luptei contra corupției, nu e nici măcar o formulă literară izbutită și cu atât mai puțin o convingere ideologică bazată pe cunoașterea istoriei. Ion Cristoiu nu e nici scriitor, nici ideolog, nici istoric, nici politolog
Un provocator care, vai, se ia în serios by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5866_a_7191]
-
de a fi scriitor român din moment ce și-a pierdut creditul? Remus Lunceanu e proiecția unui Rebreanu ratat, având, în același timp, funcția unei exorcizări a răului și a nenorocului. Dar personajul fictiv impune, paradoxal pentru realismul consecvent al scriitorului, imaginea romantică a geniului fără noroc: „Sunt convins că am talent... Acum, la marginea prăpastiei, îmi pot îngădui toată sinceritatea. Da, deseori, în sufletul meu, mi-am zis că sunt poate genial. Cine știe?! E posibil să fiu, sau cel puțin ar
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
în sfera unei lecturi biografice, atât o proiecție de identificare a autorului, cât și o proiecție de contrast. Un Rebreanu care se disculpă, în mod necesar și testamentar, este completat, în Calvarul, de un Rebreanu care se detestă în postura romantică de învins. Numai așa se putea autodepăși. Scrisul adoptă pentru Rebreanu, privit din perspectiva Calvarului, funcții morale și forme multiple: penitență, disculpare, eliberare și reconstrucție de sine. Învinsul, ratatul, suspectul din Calvarul și de dinainte de Calvarul va deveni învingătorul, scriitorul
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
de oameni. "A fost datoria mea să împușc inamicul și nu regret deloc. Regret doar că au fost oameni pe care nu am putut să îi salvez: pușcași marini, soldați, prieteni. Nu sunt naiv, nu privesc războiul într-o manieră romantică. Cele mai dificile momente din viața mea au fost pe vremea când eram pușcaș marin, dar stau în fața lui Dumnezeu cu o conștiință curată, deoarece mi-am făcut meseria", a mai spus Diavolul din Ramadi.
"Diavolul din Ramadi" - a ucis 255 de oameni şi apoi a scris o carte pentru se lăuda cu asta () [Corola-journal/Journalistic/58897_a_60222]
-
În câteva clipe, care cuprind și procesul, gustat ca un divertisment de toată protipendada duduilor în căutare de varietate, și osândirea, și ieșirea din societate, vede schimbându- i-se mersul vieții și cugetă, cu destul de puțină adâncime, în spiritul retoricii-cliché romantice, la perisabilitatea onorurilor. Într-o altă noapte când se-ntâmplă minuni, de Anul Nou, stăpânirea pământească îl lasă liber, iar forțele neștiute îl aduc față-n față cu Ion care, firește, nu-l mai recunoaște. De la el află, printre urări
Nopți de pomină by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5889_a_7214]
-
de uz propriu. Plecînd de la recent-descoperitul alexandrin românesc, derivat din cel francez, șia dat seama că un astfel de mecanism nou, aproape exotic, putea funcționa doar nutrit cu substanță prin excelență neologică. La 1830, în cel dîntîi volum de poezii romantice publicat la noi (Meditații poetice dintr-ale lui A.de Lamartine), Heliade avea intuiția faptului că o nouă schemă prozodică a versului românesc era de neconceput în absența unei reînnoiri totale, lexicale și figurative. Bazat pe această fericită divinație, se
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
tiparul lamartinian oferise deja posibilitatea unor combinații pînă atunci inedite, a unor exemple frapante de poezie concomitent românească și modernă. Poeziile în limbaj pur neolatin vor continua reforma, ducînd-o la apogeu. Cele mai cunoscute poezii heliadești au o mare intensitate romantică, apropiindu-se însă de fondul local, istoric ori etnologic. O noapte pe ruinele Tîrgoviștii, dar mai ales Zburătorul, îmbină fericit pretextul național cu o viziune proprie asupra cosmosului, pe care abia mai tîrziu Heliade avea să o transforme în marcă
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
mă luați.“ Aceste versuri au fost compuse cînd Heliade nu avea nici 30 de ani, deja ferm convins că menirea sa era realizarea renașterii culturale a țării. Exaltarea morții se transformă într-un topos personal, mai puternic decît locul comun romantic. Contemporanii glumeau pe seama poetului, gata oricînd să aștearnă pe hîrtie cuvîntări funebre și panegirice ale personalităților dispărute; era vorba de o atracție mai profundă decît aceea a oratoriei mondene; ea l-a împins pe autor să exalte, cu pană inspirată
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
limbaj a fost extras din multitudinea gînditorilor care au combinat creștinismul cu doctrinele socialiste egalitare, într-un fel de sinteză confuză și funambulescă. Lui Pierre Leroux (cel din De l’Humanité), Aimé Martin, pentru a nu mai vorbi de istoricii romantici care au marcat durabil proza franceză a secolului al XIX-lea (Jules Michelet ori Edgar Quinet), li s-a adăugat, în chip de geniu tutelar, modestul literat Felicité de Lamennais, autorul pastișei biblice Paroles d’un croyant, scriere cu o
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
celebritate europeană. După modelul Lamennais, fraza lui Heliade atinge o artificialitate extremă. Ea actualiza oratoria secolului al XVIIIIea, cu sintaxa ei atent studiată, cu anaforele și epiforele succedîndu-se în cadență obositoare; erau completate de numeroasele figuri „biblice”, transpuse în epocă romantică (numele proprii, simbolurile, sinecdocele tocite de uz, hiperbolele, cuvintele ortografiate cu majusculă etc.). Ca și în proza oratorică a secolului al XVIII-lea, ritmul este provocat de cadența sintactică: „Și mă aflam în insula Malta, unde fariseul devenit apostol făcu
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
și uscate. / picuri-picuri sîngele îngerașului îmi cade pe gură” (A venit toamna). Poetul ia în colimator delirul însuși care e o formă de ingenuitate. E un suprarealism nemijlocit al conștiinței ce se desface de crustele formale, însă păstrează visul intens romantic al voluptăților (Întoarcerea fiului risipitor). Astfel se reface relația cu universul poeziei. Nu o dată bardul montează acest sentimentalism rusesc, această suferință eretică a paharului, care, în pofida opiniei publice moralizatoare, poartă într- însa o lumină cerească. În vîrtejul demoniei bahice se
O fenomenologie a alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5543_a_6868]
-
istorie literară pe care volumul de față le oferă celui interesat de literatura de la începutul secolului trecut. Înainte de toate, Pagini uitate recuperează o întreagă etapă de creație a lui Brătescu-Voinești: cea în care, sub imboldul vârstei și sub influența atmosferei romantice, acesta s-a dorit a fi poet. Prozatorul molcom și scrobit a debutat, într-adevăr, la numai 13 ani, cu poezia Iubitului meu părinte (6 decembrie), publicată - conform notei lui Teodor Vârgolici - în revista Armonia și semnată Alecu. Dacă aș
O recuperare exemplară by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5667_a_6992]
-
care încălzește, care înnobilează sensurile partiturii. În mijloc de martie, în compania orchestrei Filarmonicii bucureștene, Prunaru a prezentat cel de al 3-lea Concert, în Re minor, de Max Bruch, autor ce a promovat - printre altele - o violonistică de tip romantic, specifică sfârșitului de secol XIX. Lucrarea propune dificultăți solistice greu surmontabile, aspecte depășite cu brio de tânărul maestru; are meritul special de a fi muzicalizat textul acestei lucrări pe drept uitate, lucrare ce nu poate rivaliza cu partitura devenită celebră
Momente și evenimente muzicale bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5670_a_6995]
-
lucrări pe drept uitate, lucrare ce nu poate rivaliza cu partitura devenită celebră a primului Concert în Sol minor, datorat aceluiași autor. Dirijorul serii de muzică, maestrul Horia Andreescu, a făcut în ultimele săptămâni un veriabil tur de forță. Avântul romantic al Simfoniei a 4-a, în Fa minor, de Ceaikovski, a dobândit coerență; pitorescul ideilor ritmicomelodice de proveniență folclorică rusă, a fost abil integrat discursului simfonic; întreaga lucrare a dobândit claritate, stabilitate, elocvență. Dar, probabil, cel mai complicat moment al
Momente și evenimente muzicale bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5670_a_6995]
-
vite - trebuie să servească, întors acasă, în spirit pașoptist, propășirii Moldovei. N-o va face, iar viața lui personală, care trece printr-o căsătorie necugetată cu o prețioasă de provincie și prin cheltuieli fără saț la Iași, anunță un clișeu romantic de nefericire. Cu onoarea pătată și neînlesnit bănește, ar putea îngroșa rândurile sinucigașilor. Atât că Iorgu nu e un excesiv, un erou, ci un om al compromisului. Un ins care se descurcă, și de aceea cărările vieții îi sunt cu
Scrisoarea lui Iorgu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5796_a_7121]
-
a avut ca invitat pe Ion Cristoiu. Cunoscutul jurnalist român și-a expus unele dintre cele mai recente descoperiri ale sale pe tărâmul istoriei. Mai precis, revizitând mișcarea legionară, Ion Cristoiu a descoperit că Zelea Codreanu a fost „un personaj romantic”1. Cum Eugenia Vodă a evitat să-l pună la punct pe interlocutor, CNA a amendat postul TVR 1 care a găzduit emisiunea. A urmat o scrisoare în care personalități ale lumii culturale românești i-au luat apărarea realizatoarei TVR2
Perspective epice asupra legionarismului by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/5794_a_7119]
-
ca original. În ce o privește pe doamna Vodă, natura ei de realizator TV e una permanent entuziastă și nimic nu pare a o putea scoate din starea de euforie perpetuă. Așteptând ceasul de apoi de Dinu Pillat Sintagma „personaj romantic”, folosită de Ion Cristoiu pentru a singulariza sinistra figură a lui Corneliu Zelea Codreanu, mi-a amintit de conținutul uneia dintre cărțile-eveniment ale lui 2010. E vorba de romanul Așteptând ceasul de apoi, al lui Dinu Pillat. Cum istoria romanului
Perspective epice asupra legionarismului by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/5794_a_7119]
-
fi elogiat „ideologia legionară, precum și acțiunile teroriste ale elementelor legionare”5. Or, sensul romanului este, așa cum sublinază și Gabriel Liiceanu, unul profund antilegionar. În plus, voi încerca să arăt că viziunea lui Dinu Pillat destructurează, demitizează tocmai imaginea de „personaj romantic” pe care, la sfârșit de 2010, Ion Cristoiu i-o atribuie lui Zelea Codreanu. Este legitim să răspundem reflecției lui Ion Cristoiu utilizând elementele ficțiunii? Da, în măsura în care Cristoiu însuși îl propune pe Zelea Codreanu ca pe o imagine culturală, ca
Perspective epice asupra legionarismului by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/5794_a_7119]
-
reflecției lui Ion Cristoiu utilizând elementele ficțiunii? Da, în măsura în care Cristoiu însuși îl propune pe Zelea Codreanu ca pe o imagine culturală, ca pe o figură mitică. El nu este, să zicem, „liderul de necontestat al Mișcării legionare”, ci un „personaj romantic”, „un personaj tragic”, ceea ce oferă posibilitatea unui răspuns care să vină din partea unui romanicer, Dinu Pillat, care a scris, în chip vizibil, un roman „cu cheie”. Este un roman cu o încărcătură puternică de mărturie, autorul fiind observatorul implicat al
Perspective epice asupra legionarismului by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/5794_a_7119]
-
clipă trupul lighioanei...» Puteți să vă închipuiți capul popii! Sfântul Gheorghe să se arate unui mucos dintr-a cincea, nici măcar premiant... Rezulatul: Vesper s-a ales cu nota trei, iar Sfântul Gheorghe a ajuns emblema „Vestitorilor”6 . Cine este „personajul romantic” din perspectiva lui Sebastian Răutu, mare proprietar și, în roman, viitor prim-minstru? Trec peste formula „un idiot”, și selectez doar acest pseudomesianism al unui individ mărginit, mediocru, cu viziuni ridicole, amendate de chiar cei îndreptățiți să le aprecieze. Imaginea lui
Perspective epice asupra legionarismului by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/5794_a_7119]
-
formula „un idiot”, și selectez doar acest pseudomesianism al unui individ mărginit, mediocru, cu viziuni ridicole, amendate de chiar cei îndreptățiți să le aprecieze. Imaginea lui Toma Vesper, conducătorul Mișcării Vestitorilor, este, în viziunea lui Sebastian Răutu, a unui pseudoerou romantic, amalgam de impostură, ridicol și găunoșenie. În ce măsură se legitimează această imagine pe parcursul întregii cărți? Romanul lui Dinu Pillat interoghează destinul unei întregi generații care cade pradă aberației legionare. El încearcă să răspundă la o întrebare de maximă dificultate: „cum a
Perspective epice asupra legionarismului by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/5794_a_7119]
-
rat, precar e timpul ales al poeziilor lui Radu Stanca, din Versuri (1966, Editura pentru Literatură, postum, cu o prefață a lui Ion Negoițescu). Ce-l va fi tentat la vremurile a căror fascinație o împarte, de bună seamă, cu romanticii? Cred că fragilitatea vieții, care se pierdea foarte ușor, într-o istorie cu mult zvâcnet, și firescul acestei pierderi, care ne apare, peste ani, ca demnitate. Toți eroii medievali (și asemeni lor, fără îndoială, oamenii de rând) sunt pregătiți să
Evul Mediu întristat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5828_a_7153]
-
Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, literele M-Q, citim: „Multă vreme opera sa a stat sub interdicție, în timp ce omul a cunoscut duritatea regimului de detenție din închisorile comuniste. Umanist cu o temeinică formație de istoric și suflet de militant romantic,autor al unei întinse opere (deși neterminată), specialist reputat în domeniul său, a prelungit pînă spre zilele noastre imaginea cărturarului român din celălalt veac.” Ca un „spirit de largă cuprindere culturală, covîrșit adeseori de erudiție.” Născut la 31 decembrie 1894
Scriitori in arhiva CNSAS - Deținutul condamnat 82/1949: Alexandru Marcu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/5840_a_7165]