17,708 matches
-
afacere de condus și o casă confortabilă, proprietate personală, situată pe Zebra Drive. De ce, se întreba el, s-ar lega o astfel de femeie de un bărbat care s-ar putea dovedi greu de suportat de îndată ce jurămintele vor fi fost rostite și se va fi instalat în casa ei? Nu, dacă ar fi fost în locul lui Mma Ramotswe, ar fi fost foarte posibil ca el însuși să refuze o cerere în căsătorie, chiar și una venită din partea unei persoane extrem de rezonabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mondială și, într-o astfel de situație, există locuri de muncă doar pentru fetele frumoase. Asta-i consecința unei recesiuni mondiale. E o chestiune ce ține de economie. Mma Makutsi o ascultase perplexă. Își dădu seama, însă, chiar în timp ce erau rostite remarcile alea pline de ciudă că așa stau lucrurile. Probabil știuse tot timpul în subconștientul ei, dar nu-și lăsase gândul să iasă la suprafață. Femeile frumoase obțin tot ce-și doresc, iar pentru femeile ca ea, care probabil nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
brînci pe prizonieri, temători să nu ajungă cu Întîrziere și la fel de temători pentru simplul fapt că domnul și stăpînul lor, „regele” lor, Îi convoca, ceea ce constituia de obicei un prilej de nenorociri. - Sosește un vapor, a fost tot ce a rostit acesta drept explicație pentru că-i chemase. Trebuie să vă Închid. Dominique Lassa voi să protesteze, dar Oberlus se limită să ridice mîna stîngă a chilianului Mendoza și să-i mai arate o dată degetele lipsă. - Ce poruncesc eu nu se discută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și am pretenția să mă simt În continuare liberă, indiferent de orice... - Chiar dacă prin asta vei pierde tot ce iubești mai mult? voi să știe el. Ea Încuviință cu hotărîre: - Chiar și așa. Asta fusese ultima propoziție pe care o rostiseră. Rodrigo de San Antonio se Întoarse cu spatele, ieși din salonul spațios Înconjurat de pereți de sticlă, prin care priviseră de atîtea ori apusul soarelui pe versanții vulcanului Cotopaxi și, de afară, se Întoarse s-o mai privească o dată, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai fericită din capitala regatului. Norocos În afaceri, dinamic și cu relații bune, Germán de Arriaga se așeză la casa lui, Începu să dea uitării escapadele din trecut, care-l Împiedicau să profite mai mult de sine, și ajunse să rostească un cuvînt pe care Își jurase să nu-l lase niciodată să-i scape de pe buze: căsătorie. - Trebuie să mă gîndesc, răspunse Niña Carmen. - La ce să te gîndești? protestă el cu vehemență. Ne Înțelegem bine atît În dormitor, cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Începuse? Avu nevoie de două ore lungi de meditație, În care se strădui să se pună În locul vînătorilor, căutînd o formulă care să-l oblige să li se Înfățișeze, pînă Își aminti de o frază pe care chiar el o rostise cînd Îi trebuiseră aproape zece zile pentru a-l localiza pe portughezul Gamboa: „Dacă aș avea un cîine bun, l-aș face să iasă din ascunzătoarea lui...” CÎini! I se făcu frică. Cercul se Închidea și era stupid să stăruie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și spadă. Foarte spion contra spion. Plus că se bronza de minune. Plus că își putea deconta abonamentul la sala de forță și slipii pe care și-i cumpăra. Sari la agentul imobiliar din Santa Barbara strângându-mi mâna și rostindu-mi numele, Daisy St. Patience, iar și iar, așa cum faci când vrei să lași o impresie bună, dar fără să se uite la mine înfășurată-n văluri. Se uită la Brandy și Denver. Fermecat, sunt sigură. Casa e exact cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
dar fermă, "ca o lamă de cuțit", îi plăcea să-și spună, întindea palma cu o umbră mai mult închipuită decît reală de servitute și după ce cuprindea degetele cu o mișcare domoală nu le mai dădea drumul pînă nu-și rostea numele: Bîlbîie. Leonard Bîlbîie. Atunci, de asta era convins, atunci simțea, după cum zvîcneau în palmă buricele degetelor celuilalt, dacă era un om impresionabil sau nu, dacă era un terchea-berchea, un om de lume ori un nătărău, un fricos ori un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
situația este sub control. Vă asigur că, dacă cu adevărat va apărea un pericol, atunci dumneavoastră, domnișoară, desigur și prințul, dar dumneavoastră veți fi avertizată. Și voi lua toate măsurile, înțelegeți, toate măsurile..." Își îngroșase vocea fără voia lui și rostea cuvintele apăsat, cu pasiune chiar, și în acea clipă se convingea pe sine că într-adevăr dacă va apărea un pericol el își va face datoria, va salva tot ceea ce era de salvat, cu competența, autoritatea și curajul său. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trecută sub tăcere, ca orice eveniment stupid. E o formă credibilă, pe care poate să o îmbrace destinul său tragic. Tragedia poate să ne înfioare, dar nu poate să ne mulțumească." Desigur, italianul nu pricepuse nici un cuvînt din cîte le rostise prințul, însă era imposibil să nu fi înțeles că era vorba despre el. A privit întrebător către Corvino care se făcuse palid, părea și mai subțirel, și mai fragil, aproape o odaliscă sub imperiul emoției, dar inginerul nu deschise gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sa. Întotdeauna cavalerii războiului trebuie să fie în apropierea slujitorilor lui, a celor ce sînt reprezentanții zeului Vulcan pe pămînt." Coriolan Popa schiță un zîmbet amuzat, ceea ce permise tuturor să rîdă în hohote, Balbo își roti privirea încîntat și apoi rosti fraze scurte, ca un răpăit de mitralieră: Pacea poate fi garantată numai pe această cale! Înarmați-vă, fiți stăpînii cerului, ai apelor și pămîntului!" Cînd Corvino își termină traducerea cineva bătu din palme, înainte de vreme, urmă o pauză penibilă, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
împotriva tradiției și a onoarei oștirii. Eu, îți spun din inimă, n-am reușit să formulez aceste cuvinte cu toate că libertatea pe care ți-ai luat-o cînd ai întocmit raportul avea acest scop să mă silească să gîndesc așa, să rostesc în minte, cu glas, tare, să aștern pe hîrtie aceste cuvinte, care nu pot fi legate nicicum de armata română. Eu, Mihai Mihail, nu-mi pot îngădui așa ceva, șeful Serviciului nu poate să gîndească acest lucru!" Leonard Bîlbîie era complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
are chef de negustorie, noaptea trăsese un chef serios cu pelin de mai. Adjutantul îl privi fix pe Bîlbîie, acesta se mai liniștise, după o clipă de ezitare se ridică de la masă și în cursul mișcării, hîrîind scaunul pe podele, rosti "Caraiman, domnul Caraiman este așteptat la Vladia. Urmează un marș asupra Capitalei. Ca-n Italia, marșul asupra Romei, toată lumea la cazarmă, nimeni nu mișcă în front. Ceea ce am văzut la Vladia mi-a ajuns." În stradă, Bîlbîie l-a prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
imposibil. Ultima adresă, Uranus 7, era adresa personală a Directorului Serviciului, adică adresa sa. Și despre sine știa că încă nu este un sprijinitor al Vulturului Alb. Nu este încă. Se ciupi de obraz, cuvîntul apăruse din obișnuință, niciodată nu rostea sentințe definitive, acesta era marele secret al Serviciului, marele secret al său niciodată nimic nu este definitiv. "Băiat deștept Bîlbîie, a scris adresa, dar n-a spus a cui este!" După clipa de încîntare, totuși Leonard Bîlbîie era invenția sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
conștienți, care înțelegeau măreția experienței domnului Schmeltzer puteau înțelege și întrebarea care stătea în privirea de un albastru paralizant. Dar răspunsul la acea întrebare nu-l știau și chiar dacă l-ar fi știut nu s-ar fi încumetat să-l rostească. Cel puțin nu acolo, în fața unei evidențe și a atîtor băiețandri glumeți și cu totul neștiutori de ceea ce se petrece cu adevărat. N-ar fi putut spune că el, Mihai Mihail, adolescentul de atunci, a priceput pe de-a întregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
l-a prevăzut, că nu a știut să și înțeleagă ceea ce a aflat? Ce ne poate spune domnul director al Serviciului în această situație?" Nimic de zis, prințul Basarab Cantacuzino dăduse o lovitură de maestru. Destul de repede a reușit să rostească un adevăr de care se ferise cît putuse mai mult tot timpul cît a condus Serviciul, anume că în limitele onorabilității el și instituția sa n-au făcut altceva decît să-i servească pe cei puternici. Pe cei care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
puterea. Serviciul îi slujește pe cei care o au, iar el, spre binele Serviciului, pe cei care o vor avea. În această "duplicitate" a instituției stătea misterul prestigiului, considerației, gloriei, prețuirii sale. Așa ceva nu se dezvăluie, așa ceva nici măcar nu se rostește în gînd, așa ceva doar se face cu un aer de normalitate care nu trezește animozități ori invidii. Iar Basarab Cantacuzino în nici opt minute l-a făcut harcea-parcea, i-a arătat toate chichițele, bucătăria, dedesubturile, pornind de la o situație concretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sa victimă, dar să rămînă totuși liber. E greu pentru că de obicei oamenii liberi sînt cei hăituiți, nimeni nu vînează dobitoace, acestea sînt duse la abator și uneori merg singure chiar." Desigur, cuvintele acestea trezeau de fiecare dată cînd le rostea neliniște, dacă nu chiar îngrijorare. Uneori a simțit chiar o repulsie prost mascată, dar erau reacții previzibile. Aceste cuvinte erau pentru cei care habar n-aveau ce-i aceea să nu dorești și să nu te temi. Cei puțini, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o mișcare atît de neprevăzută, încît toți ceilalți, chiar și Bîlbîie, tresăriră, cerîndu-i emoționat lui Radul Popianu să repete cuvînt cu cuvînt mesajul. Adjutantul îi privi întrebător pe ceilalți doi membri ai triumviratului, aceștia aprobară muțește. Își drese vocea și rosti a doua oară, de astă dată fără nici o inflexiune, alb, ca o păpușă mecanică, textul mesajului. Dacă n-ar fi știut că totul nu e decît lucrătura lui Bîlbîie, chiar și el, Șerban Pangratty, ar fi fost în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la trup, la muncile câmpului, la creșterea vitelor. Pe tineri Îi lecuiau de bubulițe, pe fecioare le sfătuiau cum să‑și apere neprihănirea ori s‑o Îndure mai ușor, pe bătrâni Îi călăuzeau În pregătirile dinaintea morții - ce vorbe să rostească În ceasul de pe urmă, cum să‑și țină mâinile ca să poată trece mai lesne prin strunga ce duce spre lumină; pe mame le povățuiau cum să‑și ocrotească rodul pântecelui, fără a se mai căuta pe la vraci calici, ori cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Înțelegea o coajă de pâine pe care o primeau cu smerenie sau un urcior cu apă rece din care sorbeau cu Înghițituri mici, printre șopoteli. Așa se Înnădeau, unul după altul, propovăduitorii, de toate semințiile și graiurile, bărboși sau nu, rostind aceleași predici, dar Întrecându‑se În Înfățișarea minunii și Învierii Nazarineanului. Treptat, popoarele Iudeii, Samariei și Anatoliei Începură să dea crezare tinerilor pașnici cu crepidele prăfuite, ce‑și țineau brațele Încrucișate pe piept, glăsuind cu o voce feciorelnică și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ca soarele să strălucească zi și noapte, ori să nu mai existe durere și moarte? - va fi Înfățișată cu atâta Însuflețire și har de tinerii cu ochi albaștri și blajini, Încât lumea ajunsese să‑i creadă. Când un neadevăr este rostit cu neostoire, lumea Începe să creadă. Căci oamenii au nevoie de credință. Așa că mulți tineri și‑au pus În grabă crepidele și‑au pornit‑o pe urmele lor. Unii se mai Întorceau În cătunul lor după un an‑doi, alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
portul marsilian. Dar marinarul și revoluționarul Bandura, gâtuit de emoție și cu o voce spartă, Încercă prin acel discurs lugubru În care făcea bilanțul dezolant al unei vieți sărmane, să rămână În contextul nedreptății sociale și al luptei de clasă, rostind vorbele Înciudat, de parcă‑l citea pe Bakunin, și nu se putu abține să nu desfășoare secvențele acelui destin ca și cum răsfoia un album de familie. (Și am impresia că printre acele imagini se amestecau, involuntar, și amintiri ale copilăriei sale.) Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nu o dată să rupă legăturile care‑l țineau ferecat „cu lanțuri duble ca niște ancore“. Această fiică era totuși În stare, cu intuiția pe care o au doar copiii și psihopații, să‑i presimtă Încă de la ușă pornirea de a rosti vorbele fatale, pe care el și le Îngânase Întruna În drum spre casă, precum un elev Înaintea examenului, dar stând În pat, sprijinită În perne, Îl urmărea cu o privire obidită, Încerca să‑i spună ceva care se finaliza cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
este decizia mea: prizonierul va fi sacrificat zeului Tané, insă pielea va fi îndepărtată și păstrată, pentru nevoile expediției. Dar nu va mai fi bună de nimic dacă trece Marara peste el. Răspunsul fu rece și dur, desi bătrânul îl rosti aproape cu scârba: — Când o să treacă Marara peste el, pielea va fi deja pusă bine. Hinói Tefaatáu va avea grijă de astă. Se lasă o tăcere grea, în timp ce toți cei prezenți se uitau unii la alții, crezând că nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]