2,260 matches
-
faptul că viteza luminii era mai mare prin aer, validând teoria oscilatorie a luminii. În 1850 și în 1862, Léon Foucault a făcut determinări din ce în ce mai bune ale vitezei luminii, înlocuind roata dințată a lui Fizeau cu un instrument cu oglindă rotativă (Figura 2). Aparatul implică reflectarea luminii trecute printr-o fantă "S" pe o oglindă rotativă "R", formând o imagine a fantei pe oglinda staționară "M" aflată la mare distanță, imagine care este apoi reflectată înapoi pentru a forma din nou
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
1850 și în 1862, Léon Foucault a făcut determinări din ce în ce mai bune ale vitezei luminii, înlocuind roata dințată a lui Fizeau cu un instrument cu oglindă rotativă (Figura 2). Aparatul implică reflectarea luminii trecute printr-o fantă "S" pe o oglindă rotativă "R", formând o imagine a fantei pe oglinda staționară "M" aflată la mare distanță, imagine care este apoi reflectată înapoi pentru a forma din nou imaginea fantei. Dacă oglinda "R" este staționară, atunci imaginea fantei se va forma suprapusă peste
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
apoi reflectată înapoi pentru a forma din nou imaginea fantei. Dacă oglinda "R" este staționară, atunci imaginea fantei se va forma suprapusă peste "S" , indiferent de înclinația oglinzii. Situația este diferită însă dacă "R" este în rotație rapidă. Întrucât oglindă rotativă "R" se va fi mutat ușor în timpul necesar luminii pentru a se reflecta din "R" la "M" și înapoi, lumina va fi deviată față de sursa originală de un unghi mic. După cum se vede în Figura 3, imaginea deplasată a sursei
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
în 1850 mai interesat de soluționarea disputei particulă-contra-undă decât de determinarea exactă a valorii absolute a vitezei luminii. Foucault a măsurat diferența între viteza luminii în aer și cea în apă prin introducerea unui tub umplut cu apă între oglinda rotativă și cea fixă îndepărtată. Rezultatele lui experimentale, anunțat cu puțin timp înainte ca Fizeau să le anunțe pe ale sale pe aceeași temă, au fost privite la acea vreme „ultimul cui bătut în sicriul” a lui Newton, atunci când acestea au
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
aproape trei ori mai lungă decât cea folosită de Fizeau, și a dat o valoare de 300.400 m/s, care este în limita a 0,2% din valorile moderne. În Figura 2 se vede că Foucault a plasat oglinda rotativă R cât mai aproape de lentila L astfel încât să maximizeze distanța între R și fanta S. Când R se rotește, o imagine mărită a fantei S traversează oglinda îndepărtată M. Cu cât este mai mare distanța RM, cu atât mai repede
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
au fost efectuate sub auspiciile lui Simon Newcomb, care lucra și el la măsurarea vitezei luminii. Configurația lui Michelson a încorporat mai multe îmbunătățiri față de aranjamentul inițial al lui Foucault. După cum se vede în Figura 5, Michelson a plasat oglinda rotativă R lângă focarul principal al lentilei L ("adică" punctul focal care dă raze de lumină incidente paralele). Dacă oglinda rotativă R ar fi exact în focarul principal, imaginea în mișcare a fantei ar rămâne pe oglinda plană îndepărtată M (egală
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
încorporat mai multe îmbunătățiri față de aranjamentul inițial al lui Foucault. După cum se vede în Figura 5, Michelson a plasat oglinda rotativă R lângă focarul principal al lentilei L ("adică" punctul focal care dă raze de lumină incidente paralele). Dacă oglinda rotativă R ar fi exact în focarul principal, imaginea în mișcare a fantei ar rămâne pe oglinda plană îndepărtată M (egală în diametru cu lentila L) atâta timp cât axa fasciculului de lumină rămâne pe obiectiv, acest lucru rămânând valabil indiferent de distanța
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
o „polarizare sistematică” a datelor, care avea apoi să fie identificată ca . De atunci, s-au efectuat multe experimente de măsurare a coeficienților de antrenare, de multe ori în combinație cu efectul Sagnac. De exemplu, în experimentele folosind împreună cu discuri rotative, sau în experimente cu . S-a observat și un efect de antrenare transversală, de exemplu, atunci când mediul este în mișcare în unghi drept față de direcția luminii incidente. O confirmare indirectă a coeficientului de antrenare Fresnel a fost furnizat de către (1868
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
imaginilor în mișcare. După absolvire, a plecat la Berlin pentru a studia științele fizice. A studiat optica fiziologică cu Hermann von Helmholtz și electrofizica cu Adolf Slaby. În timp ce era încă student, el a conceput ideea de a folosi un disc rotativ perforat în spirală (discul Nipkow) pentru a diviza o imagine într-un mozaic de puncte și linii. Această idee i-a venit în timp ce stătea singur acasă cu o lampă de petrol în Ajunul Crăciunului din anul 1883. Alexander Bain transmisese
Paul Nipkow () [Corola-website/Science/337089_a_338418]
-
Brexit”, nici cu linia oficială și fermă pe care s-o adopte toate statele membre în legătură cu migranții, nici cu politica de apărare comună. „Sunt vederi diferite și idei diferite”, sintetiza, descurajant, premierul slovac Robert Fico, a cărui țară deține Președinția rotativă a UE. Doar președintele Consiliului European, Donal Tusk, manifesta speranța într-un „scenariu optimist pentru viitor”, fiind la unison cu părerile exprimate de premierul Italian Matteo Renzi sau cancelarul austriac Christian Kern... Ce a urmat? Consiliul European din luna octombrie
Multe Summituri pentru… puține soluții () [Corola-website/Journalistic/296340_a_297669]