4,274 matches
-
cafea și Încercăm să ne dregem după mahmureala din ajun. Sau, În cazul meu, după despărțirea din ajun. Îți dai seama că-ți mînca din palmă ? Se Încruntă la unghia de la picior, pe care tocmai și-o dă cu ojă roz bebe. În maxim șase luni, te vedeam cu o piatră adevărată pe deget. — Parcă ziceai că, atunci cînd am acceptat să mă mut cu el, mi-am dat foc la valiză, răspund supărată. — Ei, În cazul lui Connor cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cuplu perfect. — Dar... n-am fi fost fericiți ! — Ați fi fost cuplul perfect, spune Jemima, pe un ton de zici că vorbește cu un copil bătut la cap. Firește că ați fi fost fericiți. Se ridică cu grijă, cu bucățele roz de vată Între degetele de la picioare și pornește spre ușă. — Și oricum. Nu există relație perfect sinceră. — Ba da ! Sau cel puțin, ar trebui să existe. — Toată lumea se preface. Și toată chestia asta cu sinceritatea totală e pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
jenă. — Tu și Jean-Paul făceați sex ? — Da ! Își drege glasul. Făceam sex pasional... violent... animalic. Ceva nu e În regulă aici. — Nu te cred, zic, privind-o lung. Nu făceați sex. Punctișoarele rozalii din obrajii lui Lissy devin și mai roz. — Dacă-ți spun ! — Ba nu ! Lissy, pe bune acum, ce făceați ? — Făceam sex, OK ? spune Lissy agitată. E noul meu prieten și... asta făceam ! Acum lasă-mă În pace. Se ridică fîstîcită, Împrăștiind firimituri de pîine prăjită peste tot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și Îi calcă cămașa. Și ce dacă are ? Nu trebuie să las toate astea să mă intimideze. — Așa, zic, după ce tot personalul care ne servește dispare. Ce bem ? Am cîntărit deja din ochi băutura din paharul femeii În auriu. E roz și paharul e decorat cu bucățele de pepene și arată absolut delicios. Am comandat deja, spune Jack cu un zîmbet, În clipa În care unul dintre chelneri aduce o sticlă de șampanie, o deschide cu zgomot și Începe să toarne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
brusc destul de prost. Doar că... Îmi făcusem atîtea speranțe ! Voiam să o aflu și eu cîte ceva despre tine și voiam să ne simțim bine Împreună... să rîdem... și-aș fi vrut să văd și eu cum era cocteilul ăla roz, În loc de șampanie. Shit. Shit. Asta mi-a scăpat fără să vreau. — Dar... ție Îți place șampania ! spune Jack, uluit. Tu mi-ai spus asta. Întîlnirea perfectă ar trebui să Înceapă cu șampanie. Nu Îndrăznesc să mă uit În ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În noaptea adîncă și ploioasă. Dacă mă uit suficient de mult timp pe geam, luminile felinarelor se vor transforma Într-o ceață, ca de caleidoscop. Ca de basm. Prin minte mi se perindă amestecate imagini cu femeia În auriu, cocteilul roz, chipul lui Jack cînd i-am zis că plec, chelnerul care mi-a adus haina, mașina lui Jack oprind În stație... Nu știu deloc ce ar trebui să simt acum. Nu pot decît să rămîn așa, cu ochii pe geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Doar nu... — Lissy, nu pot să le accept! exclam. Nu pot ! O să creadă că asta Înseamnă că totul e OK Între noi. — Nu, așa e, ai dreptate, spune Lissy călcîndu-și pe inimă. Trebuie să le trimiți Înapoi. Atinge o petală roz și catifelată de trandafir. Și totuși, ce păcat... — Ce să trimiți Înapoi ? aud o voce sfredelitoare În spatele meu. Glumești, nu ? Of, pentru numele lui Dumnezeu. Acum Jemima a ieșit și ea În stradă, În halat. — Doar n-ai de gînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a face un lucru. O clipă, rămînem uitîndu-ne unul la celălalt În soare. Inima Îmi bate nebunește. Nu prea știu ce ar trebui să fac. Nu doriți să cumpărați niște iarbă-neagră, aducătoare de noroc ? O femeie În bluză de trening roz Îmi bagă brusc În față o legătură acoperită cu folie de aluminiu, și scutur enervată din cap. Niște iarbă-neagră norocoasă, domnule ? — Dați-mi tot coșul, spune Jack. Cred că am mare nevoie de el. Caută În portofel, Îi dă femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Jemima mă scrutează atent. — Lasă-mă cu chestia asta. Cum să nu tragi cu urechea ? Trebuie să fi auzit ceva. Haide, Emma. Ce anume ? Mintea Îmi face un flash rapid spre seara respectivă. Cum stăteam pe bancă și savuram cocteilul roz. Adierea Îmi răcorea chipul, iar Jack și Sven vorbeau În spatele meu În șoaptă... — Nu mare lucru, spun fără prea mare chef. Parcă l-am auzit că-i spunea că trebuie să transfere ceva... și despre un plan B... și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mă anunța că doarme În noaptea aceea la Yelena, altă franțuzoaică balcanică. În seara următoare, când m‑am Întors din nou acasă, am găsit Întreaga locuință ornată cu buline mari de hârtie colorată, autocolante - cele verzi identificau posesiunile mele, cele roz, de culoarea somonului, erau lipite pe lucrurile ei. Apartamentul părea un vârtej de buline colorate. Culorile erau anormale, aveau nuanțe de gaz sau de fiere; pe cutia din care fuseseră scoase scria „nuanțe pastel”. Produceau un efect de viforniță - sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu mișcări încete masca de castraveți. După amiaza trece. Soarele se apleacă dincolo de plopul din fața blocului V 4. Se îndreaptă cu graba vărsătorului către orizontul nevăzut, dincolo de oraș, trăgând după el cerul rose argent. Totul se scaldă într-o lumină roză, movă, arămie, de pe altă lume, mai strălucită, iar din pietre și lucruri, chiar și din blocuri și din ferestre termopan și din bulgării de noroi înghețat și din corciturile făcute colăcel pe preșul din fața scării C începe să se ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
chiar și din blocuri și din ferestre termopan și din bulgării de noroi înghețat și din corciturile făcute colăcel pe preșul din fața scării C începe să se ridice, ca în fiecare seară de vreo săptămână încoace, un soi de nimb roz, cum numai într-un oraș poluat din zona temperată, iarna după anul nou, se poate ivi. Exact la același ceas cineva de la scara C privește și ea pe fereastră soarele coborând spre apus și vălul roz din urma lui. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
un soi de nimb roz, cum numai într-un oraș poluat din zona temperată, iarna după anul nou, se poate ivi. Exact la același ceas cineva de la scara C privește și ea pe fereastră soarele coborând spre apus și vălul roz din urma lui. Apoi - coincidență - amândouă privitoarele și cititoarele - altă coincidență - își îndreaptă atenția - a treia coincidență - către același articol de la pagina opt din ultimul număr al Magazinului internațional: Luna, femeile și timpul Din cele mai vechi timpuri, oamenii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pe colo. Orice om se naște original și moare o copie, își aduce aminte, și un firicel de tristețe i se strecoară în inimă. Oftează. Bătrânul Goethe! O copie...Pe zi ce trece, desigur, o copie în vestoane mov, cravate roz... Oftează din nou. Pe șoseaua Ștefan cel Mare traficul greu huruie în ambele sensuri. Din tramvaiul 34, călătorii privesc pe geam cum se lasă noaptea, cu fum, cu ceață, cu lumini verzi și roșii. Și tramvaiul face cruce cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vâre femeia în sac. Acum îl cosea la gură cu un ac mare de cojocărie, cu fir roșu, strălucitor. Bărbat de trecere A zărit-o în îmbulzeala de sus, de la laborator. Își ținea borcănelul cu „coprocultură“ învelit într-un șervețel roz. Când dădu șervețelul deoparte, își puse mănușile de ațică. Îl intrigă ce zări în borcănel: câteva bobițe intens negre, ca măslinele de 105, fără sâmburi. Dietetice. „Nasol“, își spuse, urmărind-o cum strângea borcăneleul în căușul palmelor ridicate spre piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
părosului necunoscut, Valentina se îndreptă spre sufragerie. Își aminti că i-ar fi trebuit și o pălărioară.Cotrobăi în rafturile de sus ale șifonierului și o alese, în cele din urmă, pe aceea crem, din ațică, cu o pamblică lată, roz. Și-o potrivi, strângându-și mlădițele din vârf într-un coc înălțat. Nu-i stătea rău, chiar așa, în pielea goală, numai cu pălărioara în creștet. Telefonul zbârnâia insistent. Răspunse în cele din urmă. Rozalia, vara sa. Băuse iarăși. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
înțeleg ce doriți, domnule, clătina Mitch din cap. - Doresc să iau un interviu patronului, atâta tot, insista reporterul pe un ton calm. Era un mulatru cu o tunsoare afro, mare și rotundă, îmbrăcat într-un costum alb și o cămașă roz cu guler larg. Pe umăr ținea o geantă. - De la ce ziar sunteți? - V-am mai spus. - Mai spuneți-mi o dată. - De la „Good Ground“. - N-am auzit de ziarul ăsta. - E nou înființat. - Din ce oraș? - New York. - Ce vreți să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe Fitz. - Unde e? răcni Frank în culmea furiei. Unde e nenorocitul? Fitz nu era nicăieri. În mormanele de cadavre, oricât le răscoliră cei rămași în viață, nu se găsi nici măcar o bucată din costumul său alb sau din cămașa roz. Poate că hainele i se murdăriseră și i se amestecaseră cu cele ale morților, care erau acum de un roșu întunecat. De asemenea, o altă explicație pentru negăsirea trupului său era că fusese sfârtecat în bucăți, iar cum bucăți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
față, mi-am dat cu creme pentru tratarea părului și cu loțiuni depilatoare - practic, exact ce faci când duci mașina la revizie - și, în cele din urmă, cu toți porii respirând liber, cu părul înfășurat într-un prosop și pielea roz și plină de resentimente față de tot ceea ce trebuise să îndure, m-am ghemuit pe canapea și l-am sunat pe impresarul meu, Duggie, să-i spun că poate trece pe la mine să vadă noua serie de mobile. Mi-era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Sam! Care mai e treaba pe acolo pe la voi? Stătea la biroul ei, cu calculatorul pornit și cu o grămadă de hârtii în tăvițele pentru documente care trebuie arhivate - imaginea sănătății și a eficienței, îmbrăcată într-o jachetă de un roz aprins și o bluză în carouri. Ochelarii îi stăteau sprijiniți pe vârful nasului, iar părul, uscat cu foenul și aranjat cu grijă, părea puțin mai scurt decât de obicei. — Te-ai tuns? zisei eu. Duse o mănă spre cap, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu intenția lui de a-mi da papucii, dar atunci de ce mă sunase și de ce insista atât să mă duc la el? Ceva nu se lega. Am zis cu calm: E totul în regulă? Sigur că da, Modesty. Totul e roz. Mai puțin faptul că tu ești supărată pe mine. Așa că vino pe la mine ca să îndreptăm lucrurile. —Bine. Am ceva de terminat întâi aici. O să ajung cam într-o oră. —Cât de repede poți tu, dulceață. Am închis și am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ghețuri Ajun de Crăciun - din streșini potop și sub brad... primii ghiocei După sărbători se spulberă chiciura tulburând tăcerea Încă un an sfârșit în bradul aruncat doar flori de chiciură Iarăși ninsoare - ce verde-i căciula de lână cu flori roz Zarva ciorilor - în colivia din geam canarul tăcut De pe ramuri doar puful alb alunecând - singurul zbor Departe-i vara - în lemnul saunei doar mirosul de brad Ninge și plouă - prin cenușiul zorilor cântec de cocoș Valuri clipocind - cum duce apa
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
timpul spulberă praful - rumoare-n oraș Cuvinte seci sunând a pian dezacordat - iarna iubirii Adormire în poziție fetală - melc pe nisip Concert în luncă - auditoriul atent doi ochi de buhă Rază de soare lasou peste țurțur - cade o lacrimă Dimineață roz - cafea neagră-n ceașcă și gânduri amare Cer în carouri - sub volieră hulub pe tabla de șah Solstițiul verii - toată planeta-i prinsă-n chihlimbar topit Pe țărmul pustiu visul verii eșuat - cioburi de stele Vișini în floare și sâmburi
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
să și-o fi amintit în continuare pe Lola! Era o fată frumoasă. Poate cea mai frumoasă pe care o văzuse vreodată, cu părul ei lung fluturând în vânt și tunica ei albă, transparentă, care îi scotea în evidență mugurul roz al sfârcurilor, ușoara arcuire a pântecelui și părul negru al sexului. Era o viziune care neliniștea spiritul și, cu toate că se străduia să dea pagina, se întorcea mereu la ea, visând acea imposibilă fantasmă de a alerga tot pe plaja aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
coborî scările, străbătu tunelul ce trecea pe sub șine și urcă În gară. În fața ei văzu sedanul albastru-Închis marcat „Carabinieri“, parcat cu aroganță și inutil pe diagonală În fața gării, șoferul fiind ocupat În egală măsură de-o țigară și de paginile roz ale ziarului Gazzettino dello Sport. Brunetti ciocăni În geamul din spate. Șoferul Întoarse apatic capul, Își stinse țigara și se Întinse În spate să descuie portiera. Când o deschise, Brunetti se gândi la cât de diferite erau lucrurile În Nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]