3,323 matches
-
sau a lui Peleu, amândoi s-ar întrista foarte tare). Apoi, după admonestarea și implorarea lui Patrocles, începe să cedeze, chiar dacă nu de tot: îl trimite pe el. În momentul acesta, Ahile este cuprins pentru o clipă, sub forma unei rugi adresate lui Zeus, de o visare intensă și atroce, de viziunea crâncenei apoteoze a unei prietenii: ei doi, Ahile și Patrocles, doar ei singuri, cucerind Troia, după ce restul războinicilor, troieni și ahei deopotrivă, vor fi pierit în luptă. Nici într-
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în luptă. Nici într-o altă parte sufletul excesiv al lui Ahile nu ajunge atât de departe în excesele lui ca în nălucirea aceasta sinistră a unei glorii atotnimicitoare și pustii. Dar clipa trece, Ahile înalță către Zeus o altă rugă, să-l ocrotească pe Patrocles și să-i dea izbândă. Izbânzi a avut destule Patrocles, l-a omorât și pe Sarpedon, fiu al lui Zeus, dar zeii i-au vrut moartea, în plănuitul lor joc fără inimă cu patimile omenești
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
imaginile acustice), ci poartă către altă dimensiune: Piața Navona, noaptea, pe bănci / Stăteam întins tăcerea căutăm / iar ochii mei cu drepte și inele de spirale / uneau luminătorii aceiași ce copil fiind vedeam / întins pe pietrele râului Platani / Silabisind în întuneric rugi (Reîntoarcerile).328 Există numeroase puncte de contact între experiență descrisă de creatorul romantic în Viață solitara și imaginea quasimodiană amintită: Din când în când m-așez pe-un dâmb, la malul / însingurat al unui lac, de frunze / încununat și plante
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lume este de preferat, chiar și în cazul tinerilor: Și tu, din tinerețe încă planșa / și pururi invocată, / frumoasă Moarte, singura ce-n lume / ne mântui de dureri și-amărăciune / de te-am slăvit vreodată (...) nu zăbovi: te-nchină / acestor rugi necunoscute ție / și văduvește-mi ochii plânși de-a zilei / lumină, o, pământului regina (Dragoste și moarte, vv. 96-103).504 În poezia leopardiană dragostea este una dintre iluziile tinereții: odată spulberata, lasă să se întrezărească silueta morții: Bucuria / e cea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
această condiție prin abordarea unei motivații apăsat confesive va fi sortită eșecului, capacitatea sa de a transfigura trăirea nostalgică a rememorării fiind destul de redusă. În vechea limbă românească, „plângerea” semnifică și tânguirea, iar aceasta la rândul ei presupune bocetul, invocarea, ruga, cu un cuvânt, ritmul esențial al reintegrării în sacru. De aceea, poate, neconcordanța pe care Nicu Caranica o descoperea între titlurile acestor poeme și perspectiva de învingător în plan moral și în plan social a lui C. Poetul experimentează o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286608_a_287937]
-
erosul având o semnificație mitică: femeia este taină în taina naturii, stăpână a marelui stăpân - Dorul, „lumină stinsă în lumină”. Misterul cosmic se strecoară în ritul nupțial, amplificând dimensiunile trăirii și traducându-l în acorduri de imn, madrigal, cantilenă și rugă. V. este un poet prin excelență al mamei și al maternității, unul dintre cei mai importanți în contextul literaturii române. Mama poetului, concretă, reală, veghetoare și însuflețitoare a spațiului copilăriei, devine Mama Naturii și a Cosmosului, Muma generică. Identitatea ontologică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
fost redactor la „Viața românească” (1948-1954) și redactor-șef la secția de scenarii a Centrului Cinematografic București (1956-1968). A făcut parte din conducerea Uniunii Scriitorilor. Versurile adolescentine din Gânduri prăfuite sunt ale unui romantic sentimental de desuetudine asumată. În schimb, Rugă de ateu arată opțiunea pentru poezia socială, contestatară, fiind mai reprezentative pentru spiritul tânărului D., care e un insurgent boem, sensibil la mutațiile pe care generația sa poetică le pregătește. Profilul i se precizează însă în Înger condeier (1939) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
România literară”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Săptămâna” ș.a. Poezia din volumele Sunete arse (1972), Cântarea verbului a fi (1979), Cetățile de rouă (1985), Și punctum... (1989) se înscrie în registrul retoric al unei convorbiri evlavioase cu Dumnezeu, în care sunt folosite atât ruga și implorația, cât și blestemul și invectiva împotriva uitării și înstrăinării. Tema iubirii Basarabiei și României este predominantă. Proza din volumul Să vii acasă pe un nor (1989), oralizantă, biografică, de sorginte populară, este structurată în episoade parabolice, având în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286831_a_288160]
-
formațiilor artistice de amatori. O carte de memorialistică îi apărea în 1996. SCRIERI: Sunete arse, București, 1972; Cântarea verbului a fi, București, 1979; Cetățile de rouă, București, 1985; Și punctum..., București, 1989; Să vii acasă pe un nor, București, 1989; Rugi basarabene, București, 1994; Carré de ași (în colaborare cu Elis Râpeanu, Ioan Tecșa, Geo Călugăru), București, 1996; Aduceri aminte de pe Nistru și Dâmbovița, București, 1996; Tablete antistres și vorbe spuse la priveghi, București, 1998; Rugi, București, 1999. Repere bibliografice: Miron
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286831_a_288160]
-
viață: „Tot ce sunt sau ce sper să devin îi datorez îngerului care a fost mama”, se confesa Abraham Lincoln. Mereu în rugăciune, mama pioasă este temelia care nu se va zdruncina pentru copil niciodată, scriitorul rus N. Gogol remarca: „Ruga mamei apără de orice primejdie pe apă și pe uscat.” Mama rămâne o mare enigmă, un mister: „Multe minuni sunt în univers, dar capodopera creațiunii este tot inima unei mame” (E. Bersot). Inima mamei este un microcosmos în sine, căci
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
fi dat de mine, Ce bătaie!” Și în lirica lui Octavian Goga întâlnim imaginea unei mame îndurerate, la vârsta senectuții, pioasă, plângând aceeași înstrăinare, aceeași îndepărtare a urmașilor de spațiul protector al satului străvechi: „Așa... vă treceți, bieți bătrâni, Cu rugi la Preacurata, Și plânge mama pe ceaslov, Și-n barbă plânge tata...” („Bătrâni”) Duioșia cântecelor de leagăn, îngânate lângă pătuțul pruncilor, alungă orice durere și orice lacrimă deoarece numai mama este capabilă de a-și ocroti copiii și de a
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
VIAȚA SOCIALĂ, publicație apărută la București, lunar, din februarie 1910 până în iunie 1911. Director: N. D. Cocea. Revistă democratică având profil social și literar, V.s. nu deschide primul număr cu obișnuitul articol-program, ci cu poezia Rugă de seară a lui Tudor Arghezi. Redacția își va preciza orientarea într-o concisă profesiune de credință abia spre sfârșitul primului an de apariție: „Fără să aparție nici unui partid politic, «Viața socială» a luptat și va lupta pentru marele ideal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290537_a_291866]
-
lui Arghezi ca mare poet al epocii contemporane a început în paginile V.s., unele versuri publicate aici constituind forma inițială a câtorva poeme desăvârșite ulterior, iar altele fiind incluse în volumul Cuvinte potrivite (1927) întocmai sau cu foarte mici modificări (Rugă de seară, Drum în iarnă, Lumină lină, Inscripție pe un pahar, Mânăstire, Seara, Stihuri, Tu nu ești frumusețea, Absolutio - reintitulată în volum Binecuvântare, Litanii). Printre reușitele revistei se numără și atragerea colaborării lui G. Topîrceanu. Reproducând poezia Noapte de mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290537_a_291866]
-
dealurile Sărmașului, de pe Valea Topliței și Subcetate, din Hodoșa și Călnaci, Îndreptându-se spre Părăul Doamnei unde se afla Mănăstirea din Moglănești. Și aceasta Încă cu trei veacuri În urmă. Ei, țăranii, credincioși din tată-n fiu, veneau aici la rugă și când mănăstirea era a ortodocșilor și când era a greco-catolicilor. Cei care Îi Învrăjbeau erau doar stăpânii vremurilor de atunci. Ei mergeau să se Închine lui Dumnezeu, care este unul singur În trinitatea lui, fie că spunem Sfântul Duh
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
care treceau, pe unde aveau să le fie masul. În două zile ajungeau. Puneau În căruță un sac-doi de grâu și câte ceva din celelalte recolte și le duceau acolo la acei călugări care sunt oamenii lui Dumnezeu și or Înălța rugi și pentru ei. Ajunși acolo, Își descărcau darurile și, după ce participau la Sfânta Slujbă, luau Înapoi drumul spre casă, mulțumiți că și-au făcut datoria. Apoi, caii obosiți de drum n-aveau decât să se odihnească. Mult nu mai era
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
și urlă acolo și stri[gă] mult. Și fac și ei rugă cătră Dumnedzău și dzic așea: "Doamne, tu ne-ai făcut și ne-ai lăsat să nu paștem iarbă, ce ne-ai dat mâncare să mâncăm". Și aude Dumnedzău ruga lor și le trimite hrană./ Așea și tu, ome, roagă pre Dumnedzău pururea și te va păzi Dumnedzău și-ț va da hrană; și pădzeaște la bisearecă și să dzici: "Greșit-am, Doamne, iartă-mă!", că Dumnedzău iartă păcătosul carele
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
să vii la noi în celulă peste zi și să-ți faci aici pravila. Te însoțim și noi în rugăciune. O, fraților, a zis părintele, podidindu-l iarăși lacrimile. A mutat Dumnezeu mânăstirea în pușcărie! Vă fericesc că vă puteți ruga în tihnă și că sfințiți zidurile cu suferința voastră. Afară stăpânește acum satana. Aproape două săptămâni ne-am rugat împreună. Într-o zi am așteptat nedumeriți sosirea părintelui la rugăciune. Târziu după amiază a venit într-un suflet, cu lacrimi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de plutire duhovnicească și făcea, cu un tact pedagogic excepțional, punte de legătură între cele două stadii de viață duhovnicească, a mea și a lui Valeriu, știind să coboare ștacheta la nivelul posibilităților mele de trăire interioară și exterioară. În ruga comună mă simțeam ca un pui căzut din cuib, tremurând din aripile abia pudrate cu puful credinței, iar pe Valeriu îl simțeam ca pe un vultur care plutește în înalt, trăgându-mă și pe mine după el. * Valeriu nu era
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
adia doar atât cât să amăgească, câteva clipe, în aer, în semn de părere de rău, frunzele multicolore ce își luau adio de la copacii care le găzduiseră peste vară. Traficul nu părea nici pe departe dispus să cedeze milioanelor de rugi înălțate spre cer, în toate limbile globului, iar oamenii, preocupați, în primul rând, de ziua de mâine, se arătau la fel de indiferenți și necunoscători, ca întotdeauna, de ceea ce se întâmpla în jurul lor și cu semenii lor, atâta timp cât nu îi privea direct
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
nalță puternic vechii munți, plantația de stîlpi de înaltă tensiune pînă sparge orizontul, cursă de ieșire din cadrele realului, avantaj trenul că iese din propria condiție, la sat cu transcendența naturală, munții din zare, ori imobiliar, sate în jurul navelor de rugă, șase dintr-o privire, cea mai sus pe Măgura cu oasele ostașilor, clădirea haltei Viișoara dezafectată, pereții rămași avizier, cine este curva satului etc., merii gard fructifer ai livezii, față și revers, iarbă-arătură, restul pomilor participări punctuale, lăstăriș, porumb ogoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
bine, trei poduri peste Trotuș părăsind Oneștiul, luciul ținut la ochi era ochiul, progresia geometrică în deschiderile tablierelor, adevăr pe istoria percepției, cînd iepurele a luat gîndul morcovului de la roaderea lui, arăturile peste lunci, butonez pe biserici, picături de dragoste, rugi fierbinți, un hram și pentru largul văii, cimitirul Tîrgu Ocna cîmp demografic sigur, înhumarea în humus după fermentarea în păcat, pieptul marin al gării Saline numele și bătaia de senin matinal, tot așa soarele cu ultima zi de azi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
continuare fundalul social-politic al ultimelor decenii de regim totalitar. SCRIERI: Geometria zăpezii, Timișoara, 1993; Baricada cu îngeri, Timișoara, 1994; Dragoste și alte păsări de pradă, Timișoara, 1996; Ziua tip vagon, Timișoara, 1996; Cavalerul după-amiezii, Timișoara, 1998; Noaptea orgoliilor, Timișoara, 1999; Rugă însângerată, Timișoara, 1999; Biblioteca de zgomote, Iași, 2000; Pădurile celeste, Deva, 2003. Repere bibliografice: Cornel Ungureanu, Generali și soldați, O, 1995, 1; Radu Ciobanu, Ucenic la pasărea cerului, T, 1995, 9; Alexandru Spânu, „Baricada cu îngeri”, LCF, 1995, 16; Lucian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289571_a_290900]
-
de unde ai venit, da ? N-avem nevoie de fasoanele tale de trubadur, lumea s-a schimbat, tăticule. — Ceva rusești nu știi ? îl ia la bani mărunți un ofițeraș, care ședea la o masă cu niște soldați, împărțind câteva vodci. — O rugă pentru Stalin ? zâmbește Cristi. — Știi ? — Știu o poezie, dar o recit numai la baie, ca să mă cac mai ușor, râde el, știind de palma pe care urma s-o primească și care îi și întoarce fața. — Ar trebui să te
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
mai văzusem cândva; numai că toate aceste prefaceri nu păreau datorate șocului sau unei triste bucurii covârșitoare, ci exprimau vinovăție și implorare. În același timp și-a întins inconștient mâinile, dar nu ca pentru o îmbrățișare, ci ca pentru o rugă. Am remarcat toate acestea într-o clipită și m-am simțit rănit, aș fi vrut să-i strig „oprește-te, oprește-te!“. Aș fi dorit să intervin, din milă, ca în cazul unei încleștări între doi combatanți de forțe inegale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am putea ajuta să procedezi într-un mod rațional. Trebuie să-ți dai seama că ai nevoie de ajutor, ai mare nevoie. — Am mare nevoie de un șofer. Și de nimic altceva. — Ai nevoie de sprijin. Eu sunt singura ta rugă. Gilbert și Peregrine îți sunt prieteni apropiați. — Nu-mi sunt. — Titus te consideră drept tatăl lui. — S-ar zice că ați discutat pe îndelete despre mine... — Nu te înfuria, Charles, îmi tăie vorba Peregrine. Nu ne-am așteptat să picăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]