2,957 matches
-
mai înalt dintre toate peșterile din zona carstică Șuncuiuș și din nordul Masivului Pădurea Craiului . În anul 1989 s-a descoperit al doilea depozit de bronzuri tot în gura peșterii Lesiana, la 3 metri sud de intrarea în peșteră. În urma săpăturilor arheologice au ieșit la iveală alte 19 piese de bronz și un vas-cuptor portativ care îndreptățește presupunerea că în acest loc exista o turnătorie de bronzuri deci, un loc cu o activitate metalurgică intensă . Cercetătorii dr.Sever Dumitrașcu și dr.
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
Bătrână deoarece cu un secol mai devreme, respectiv în secolul al XVIII - lea d.H. în documente este menționată o moară pe apă. Revenind la locul cetății dacice trebuie să spunem că, până în prezent nu s-au făcut cercetări sistematice sau săpături arheologice, locul fiind proprietate privată. Poate că nu este lipsit de interes să povestim o întâmplare spusă de bunici petrecută cu un secol în urmă, când proprietarul poreclit Dămnenea și-a săpat fundatia la casă, la câțiva metri de locul
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
lipsit de interes să povestim o întâmplare spusă de bunici petrecută cu un secol în urmă, când proprietarul poreclit Dămnenea și-a săpat fundatia la casă, la câțiva metri de locul cetății dacice sau poate chiar în incinta acesteia. În timpul săpăturilor a ieșit la iveală un craniu uman de dimensiuni foarte mari încât unul dintre săpători și l-a tras pe propriul cap iar craniul a încăput lejer. Gândul ne duce la legenda care spune că în aceste locuri trăia un
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
au descoperit vestigii aparținând culturii musteriene (vârfuri triunghiulare, piese foliacee bifaciale, răzuitoare etc., confecționate în special din așchii de cremene și cuarțit) aparținând omului de Neanderthal ("Homo primigenius").. Datarea corespunde paleoliticului mijlociu (120.000 - 30.000 î.Hr.). În cursul unor săpături arheologice din anul 1997, într-un tumul la Ripiceni s-a descoperit un complex cu schelete de cai din epoca bronzului (2.000 - 1.200 î.Hr.) . Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Ripiceni se ridică la locuitori, în scădere
Comuna Ripiceni, Botoșani () [Corola-website/Science/300921_a_302250]
-
Colecția Școlii nr. 1 Corni cuprinde, în cadrul secției de arheologie, următoarele obiecte : resturi de faună fosilă pleistocenă (corn, defensă, omoplat), găsite în aluviunile Siretului; un corn fosilizat de bovid (găsit se pare, în punctul „Toloacă“ din apropierea vetrei satului, cu prilejul săpăturilor de modernizare a șoselei); piese de silex (nuclee, răzuitor, lame, burine, burin-gratoar, vârf retușat, gratoare, găsite în punctele „În Văiugi“, „Lipoveni“ și „Țărnuica“; un vârf de săgeată de silex de formă triunghiular prelungă, cu baza dreaptă și cu retușe subparalele
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
au răspânditu toate acele semne...". După părerea noastră această „Cetățuie“ este o horodiște prefeudală care a servit ca loc de refugiu și de apărare împotriva popoarelor migratoare a populației din zonă. Această horodiște a fost distrusă prin incendiere. Organizarea unor săpături arheologice de către personal de specialitate ar întregi cele câteva considerații ale noastre. În marginea râpoasă a terasei de 100 m din stânga Siretului, la circa 3-4 km sud, sud-vest, la aproximativ 0,3 km vest de punctul geodezic, pe versantul vestic
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
Ungureni este o comună în județul Botoșani, Moldova, România, formată din satele Borzești, Călugărenii Noi, Călugărenii Vechi, Durnești, Mândrești, Mihai Viteazu, Plopenii Mari, Plopenii Mici, Tăutești, Ungureni (reședința) și Vicoleni. Săpăturile arheologice efectuate pe raza comunei au dat la iveală așezări neolitice în apropierea satului Mândrești, în locul numit ”Podul lui Anton”, dar mai ales în partea de sud-vest a satului Mihai Viteazu. Din cercetările prof. dr. Eugen D. Nicolau s-a
Comuna Ungureni, Botoșani () [Corola-website/Science/300929_a_302258]
-
sub numele de "Castrum Sancte Maria". Evolutia asezării, atestată de documente, este următoarea: 1370 "Castrum Mariee", apoi "Villa" (1378), "oppidum nostrum" (regis) 1392, "civitas nostra" (regis) 1413 civitas, din nou "oppidum" 1427, 1808 "Cetatea de pământ" și, din 1854, "Feldioara". Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului au scos la iveală un inventar bogat din epoca neolitică, cu preponderență ceramică pictată de tip Ariușd. Pe teritoriul comunei au fost găsite 109 morminte, datând din secolul XII, așadar dinainte de așezarea sașilor pe
Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/300942_a_302271]
-
posibilitățile de alimentare cu apă, cu existența unor resurse (lemn, piatră, loc de cultivat și de pășunat), a unor microclimate de adăpostire, a terenurilor prielnice pentru extinderea vetrelor, etc. Dovezile identificate pe teritoriul comunei Todireni atestă vechimea acestei așezări. În urma săpăturilor arheologice efectuate pe teritoriul comunei s-au descoperit urme ale culturii materiale din cele mai vechi timpuri, adică din perioada preistorică: de pildă, în punctul "LA POD" - situat în apropierea podului de pe Sitna, lângă mira de nivel au fost scoase
Comuna Todireni, Botoșani () [Corola-website/Science/300927_a_302256]
-
epoci a fierului și fragmente ce aparțin începutului migrațiunii popoarelor - secolul III-IV e.n. În punctul "MALUL NEGRU" la 0,7 km față de satul Todireni, în albia majoră a râului Jijia s-a descoperit o necropolă din secolul IV e.n. În urma săpăturilor arheologice efectuate de I. Ioniță în anii 1967 și 1968 s-au scos la iveală cinci morminte (4 de inhumație și 1 de incinerație) și s-au găsit obiecte de ceramică, pahare de sticlă și un pieptene de os. În
Comuna Todireni, Botoșani () [Corola-website/Science/300927_a_302256]
-
și militar lega, în vremea ocupației romane, localitățile Cumidava (Râșnov) de Jidava (Poenari de Muscel), iar în evul mediu era principalul drum de legătură dintre Transilvania și orașele muntene de la Dunărea de Jos. Pe teritoriul comunei Moieciu, în satul Peștera, săpăturile arheologice au scos la iveală urme de locuire din perioada paleolitică, mai precis din paleoliticul superior. Tot în raza comunei Moieciu, în satul Drumul Carului, săpăturile arheologice efectuate cu câțiva ani în urmă de către profesorul Stelian Coșuleț, au scos la
Comuna Moieciu, Brașov () [Corola-website/Science/300955_a_302284]
-
și orașele muntene de la Dunărea de Jos. Pe teritoriul comunei Moieciu, în satul Peștera, săpăturile arheologice au scos la iveală urme de locuire din perioada paleolitică, mai precis din paleoliticul superior. Tot în raza comunei Moieciu, în satul Drumul Carului, săpăturile arheologice efectuate cu câțiva ani în urmă de către profesorul Stelian Coșuleț, au scos la iveală urmele unui castru roman care se pare că întregea sistemul de fortificații romane din Dacia, cunoscute sub numele de limesul transalutan. Tocmai datorită importanței sale
Comuna Moieciu, Brașov () [Corola-website/Science/300955_a_302284]
-
scurt, gura trompetiformă. Era prevăzut cu toartă bandată prinsă sub buză și pe umăr. Partea superioară era acoperită cu firnis negru. Piese similare ale acestuia s-au găsit la Histria și Zimnicea și sunt datate în secolul III î.d.H. Săpătură este fortuită. Mormintele aparțin culturii geto-dace, sec. IV-III î.d.H.. Pentru o perioadă de timp, nu se dispun de dovezi materiale ale continuității de locuire. Locuitorii din sat nu pot preciza exact asupra momentului constituirii satului. În lucrarea sa de
Dudescu, Brăila () [Corola-website/Science/300960_a_302289]
-
18 km. de orașul Brașov și la 4 km. de Predeal. Din punct de vedere geografic, localitatea se află la o altitudine de 800-850 m. între Masivul Postăvarul la nord, Masivul Piatra Craiului la est și Platforma Predealului la sud-vest. Săpăturile arheologice aduc dovezi ale unei locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel în anul 2007, la 200 m. de DN1, în pădure la o altitudine de 800 m, s-a descoperit o cetate cu șanț, bermă, zid și bastion
Timișu de Sus, Brașov () [Corola-website/Science/300973_a_302302]
-
pitorești și - în pofida dimensiunilor nu prea mari - monumentale cetăți țărănești săsești, ce cuprinde între zidurile sale una dintre puținele biserici-sală romanice ale secolului XIII. Particularitățile monumentului au preocupat pe mulți cercetători iar enigmele lui au putut fi dezlegate abia prin săpăturile întreprinse în 1970-1971 de către arheologul Mariana Dumitrache, care prezintă rezultatele lor într-un studiu amplu "Cercetări arheologice și ale istoriei arhitecturii în zona Rupei", apărut în Forschungen zur Volks- und Landeskunde, vol. 21, nr. 2, 1978. În prezentarea monumentului preluăm
Viscri, Brașov () [Corola-website/Science/300982_a_302311]
-
iar în iernile geroase (precum un baraj natural) împiedică formarea curenților de aer rece care se formează pe Valea Almașului și Valea Agrijului. Aceasta face ca temperaturile iernii să fie mai ridicate cu 4-6 °C, comparativ cu cele două văi. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului pe teritoriul acestei așezări au adus dovezi materiale ale unei locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel, în locul cunoscut de localnici sub denumirea de "Pustă", s-a descoperit o monedă dacică, din argint
Gălpâia, Sălaj () [Corola-website/Science/301796_a_303125]
-
pe platoul dealului Pomet (cota 502 m), la granița satelor Jac și Moigrad, ceea mai mare parte a complexului arheologic găsindu-se pe teritoriul actual al satului Jac. După cum se menționează și în “Cronica cercetărilor arheologice din România”, în raportul săpăturilor arheologice făcut de către cercetători ai muzeului județean de Istorie și Artă Zalău, cât și de prof. dr. Nicolae Gudea de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, în urma cercetărilor făcute de-a lungul anilor asupra castrului roman de la Porolissum au fost identificate o
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]
-
alta a drumului roman care, coborând de pe Pomet, o lua spre castrul Certiae de la Romita. Cercetările arheologice asupra necropolei a început încă de prin anul 1943, continuate mai apoi în 1949 de către cunoscutul cercetător C. Daicoviciu, iar cele mai recente săpături au fost efectuate în anul 2007. Mormintele descoperite pe dealul Ursoieș sunt în totalitate de incinerație. Materialele descoperite aici sunt toate de factură romană, majoritatea fiind vase ceramice, monede și inscripții funerare. La aproximativ 500 m distanță de colțul vestic
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]
-
mai mare. Alte denumiri: 1217 "Cocil", 1341 "Villa olachalis Fulkechel", 1471 "Olahkechel", 1490 "Felkeczel", 1553 "Felsewkeczel", 1604 "Oláh-Keczel", 1733 "Ketzel", 1750 "Olah Kecsely", 1760-1762 "Oláh Ketzel", 1850 "Ketzelu rumunesk", 1854 "Olah-Keczel", "Cățălul Românesc", iar din anul 1964, Meseșenii de Sus. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul vremii pe teritoriul satului aduc dovezi materiale ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri (mult înaintea primei atestări documentare), astfel: în versantul vestic al dealului "Băilor Meseșeni" (în punctul "Osoiul Macăului") s-au
Meseșenii de Sus, Sălaj () [Corola-website/Science/301810_a_303139]
-
lui Traian. În "Tabula pentigeriană" se vede clar cum acest drum venea de la Napoca și mergea prin Largiana (Românași) spre Porolissum. Urme din acest drum, care în totalitate e acoperit, se scot la iveală (blocuri mari de piatră) cu prilejul săpăturilor. În hotarul satului se află un deal pleș care domină zona, numit Tabara unde pe vremuri imemorabile susține legenda că a poposit împaratul Traian. Din discuțiile purtate cu istoricul Grațian Marcus reiese ca a poposit în august 1601 și Mihai
Poarta Sălajului, Sălaj () [Corola-website/Science/301819_a_303148]
-
drumul său spre Cluj pe acest deal. În același loc în august 1849 au fost cantonate pentru un scurt timp armatele țariste. Legenda susține că un ofițer rus a îngropat o comoară, lucru care nu a putut fi dovedit de săpăturile efectuate de-a lungul timpului. Locuitorul Buruian Traian susține că satul de azi a fost întemeiat de circa 200 de ani(in forma în care este acum), iar locuitorii au venit din locul numit Puste din apropierea Văii Agrijului, ca urmare
Poarta Sălajului, Sălaj () [Corola-website/Science/301819_a_303148]
-
60 m diferență față de nivelul luncii) a Oltului. Incinta cetății este de forma ovala, iar sântul a fost săpat pe lațurile de nord și nord-est. Conform cercetătorului Constantin Preda, cetatea datează de la sfârșitul secolului III a. Chr. În urmă săpăturilor arheologice au fost descoperite materiale ceramice, o brățară de bronz cu globule, ceramică elenistica de import, câteva fragmente de amfore elenistice, dintre care șase purtând ștampile. C. Preda consideră că așezarea întărită de la Pleașov a fost folosită atât ca loc
Pleașov, Teleorman () [Corola-website/Science/301822_a_303151]
-
bronzului. Tot lângă sat, dar în partea dinspre sud, s-au identificat la suprafață urmele unei așezări din Epoca Fierului, cu decor specific dacilor (brâu răsucit), fragmente de chirpici, fragmente ceramice, fusaiole. Nu s-au efectuat cercetări arheologice (sondaje sau săpături), descoperirile fiind în fază de semnalare. Pe de altă parte, vestigiile la suprafață sunt puține, cele două așezări, aparținând Epocii Bronzului, respectiv, Epocii Fierului, nefiind foarte mari conform constatărilor preliminare. Pe aproape toate dealurile din jur mai apar, din loc
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
la iveală în vara anului 1971, o porțiune din cupola unei cripte. Sătenii au spart pintenul trapezoidal din vârful cupolei și o mică porțiune din zidăria acestuia, deranjând o parte a mormântului din interior. În septembrie 1971 s-au făcut săpături la Niculitel, scoțând la iveală cripta celor patru martiri. Deschiderea criptei s-a făcut în ziua de 29 septembrie 1971. Acest tip de basilica cu trei nave este întâlnit pe teritoriul Dobrogei, gasindu-si analogii la Histria, Tomis, Noviodunum, Tropaeum
Comuna Niculițel, Tulcea () [Corola-website/Science/301853_a_303182]
-
Ostrov purta denumirea Beroe moștenită de la romani, din epoca postaureliană. În secolele I și al II-lea în partea vestică, pe malul Dunării a existat Castrul Roman Beroe, unde își avea sediul Legiunea a V-a. Dovada existenței lor sunt săpăturile efectuate pe locul numit Lagări, care avea în acea perioadă înțelesul de cetate și care includea populația militară și civilă, biserici, teren arabil, locuri de veci. Obiectivele de importanță arheologică descoperite sunt ruinele bisericii romane baptisteriumul, monezi cu etigiile unor
Comuna Ostrov, Tulcea () [Corola-website/Science/301855_a_303184]