2,895 matches
-
românul e greu de mulțumit : el s-a născut supărat, trăiește cârcotind și nu moare până nu-i indispune și pe alții... Revenind, ce se întâmplă totuși atât de exaltant în cinematograful românesc ? Este vorba numai despre o (nouă) generație sătulă până-n gât de clișee, ce are în comun nu o platformă teoretică (precum Noul Val francez), ci o sete de adevăr ? Oare este doar o revoltă ? “i mai important poate : este această revoltă singulară, o mămăligă care explodează numai pe
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
am auzit, i-a răspuns mama. Poate-o să dăm cote mai mici de-acum, a mormăit tata, scoțîndu-și opincile înghețate. Focul ardea cu putere în sobă, mama i-a pus masa tatii, iar eu m-am băgat sub plapumă, sătul de marmeladă și fericit că a murit perceptorul. Așa gîndeam eu, că a murit perceptorul, de vreme ce zicea tata că poate-o să dăm cote mai mici. Și-mi mai amintesc o dimineață de Crăciun, cu fulgi mari, plutind încet spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
află că tovarășa Roman este foarte apreciată. De ce? întreb eu plictisit. Cum de ce?! se miră inginerul Luchian. Ți-am spus doar că directorului general îi plac oamenii care nu se împiedică în propriile lor picioare. De altfel, cred că este sătul de oameni care să-i aștepte părerea, ca imediat să-l aprobe. Și-atunci, oare nu-i normal să gîndească: "ăștia sînteți, cu ăștia dansez, dar dacă-i bal, bal să fie! Și cum eu îs director general, eu conduc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mă fulgeră un gînd. Ajung în mijlocul cămăruței și mă uit pe raftul amenajat de mine dincolo de bucățica de perete, acolo unde ar trebui să fie bucătăria. Caut cu privirea ceva de mîncare, văd punga cu biscuiți și mă simt deja sătul: un ceai de mentă și biscuiți, nimic mai potrivit pentru stomacul meu acum! Dar nu mă simt în stare să caut menta și nici nici să mă aplec după plita electrică. Întîi mă voi odihni cîteva minute, apoi mă voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
care câinii și maimuțele se regrupează. Mă satur, dau bucățile rămase la câini și niște pâine Chitei și lui Pancho și reușesc din nou să mă așez la masă, de data asta doar cu un pahar cu vin. Toată lumea este sătulă și fericită, Chita cu Pancho se retrag pe acoperiș, câinii rămân întinși lângă masă și eu revin la momentul de calm de dinaintea mesei. Trecând peste ciudățenia faptului că am ditamai ferma pe mâini într-o țară complet străină, nu pot
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
răutăcioasă, știind că la întoarcerea sa de la poienile din pădure , târgoveții vor fi sculați și sunt gata de muncă și cleveteală. El se sculase odată cu răsăritul luceafărului de dimineață iar acum, când soarele se ridicase deasupra copacilor, juncanii lui erau sătui de iarba ce o păscuseră cu mare hărnicie. Costache se ridică de pe buturuga pe care șezuse, își scutură pantalonii cu palma dreaptă, apoi se apropie de juncani ținînd în mână funia cu care îi adusese la păscut. înnoadă cu meșteșug
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
flamura Țării În ajunul plecării merg la vie și stau de vorbă cu tata până către ora unu noaptea. Multe ne-am spus și multe sfaturi mi-a dat pentru viața de ostaș spre care mă îndreptam. El, sărmanul, era sătul de armată pentru că făcuse și războiul în locurile fierbinți de la Turtucaia, Mărășești și Oituz, ca soldat într-o unitate de pionieri. De la Bârlad, cu forme în regulă, plec la Ismail, la regimentul 28. Aici fac cunoștință cu o altă lume
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
am mers la secția de vot din satul vecin. Ni se promite că vom primi documentul respectiv și ne vom exercita dreptul democratic de vot. În situația mea se aflau mulți buni gospodari și am tot așteptat până spre seară. Sătul de așteptarea zadarnică plec spre casă însoțit de cei asemeni mie. La intrarea în sat, întregului grup în care mă aflam ni se face o manifestație, cu huiduieli și injurii de către alți comuniști de duzină! Înghițim și această manifestare dușmănoasă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
planșetiștii odată, eu cu camaradul meu Gheorghe Juverdeanu, un ieșean cu care am rămas prieteni toată viața (Dumnezeu să-l odihnească, a murit acum patru ani). I-am lăsat la post pe telegrafiști. Și cum veneam noi foarte relaxați și sătui, pe la ora trei a unei după-amiezi călduroase, pe aleea dintre popotă și PC auzim semnalul sonor. Zic: "Alarmă! Băi, iar ne freacă ăștia! Ce alarmă, duminica?" Stăm câteva secunde, ascultăm și ne uităm unul la altul. "Asta-i "Radu cel
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
necesară, care mie, ca actriță, mi se pare stupid s-o fac eu. Paradoxal! Oare ce se va întâmpla cu mine pe viitor, bineînțeles dacă voi avea sănătate!!! Voi munci sau voi abandona. S-ar putea, la un moment dat, sătulă de indiferență, să renunț la tot. Și să-mi caut noi drumuri. Mai adevărate. Dar, oare, pentru mine există drumuri mai adevărate? Dar oare, drumul pe care mă aflu e adevărat? Dar oare... Deși, inițial, începând să scriu (azi) simțeam
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Mousen la televizor și ne-am sfiit de el pentru întârziere, ca în fața unui părinte, dar tot ca un părinte, Domnia sa ne-a invitat să mâncam compot (făcut de el de această dată) ceea ce ne-a fost imposibil, deoarece eram sătui. Aceasta a fost povestea unei zile petrecute aici. Nu toate seamănă și sigur, nu toate se vor sfârși așa. Vor fi și altele și astfel, calendarul se va subția, filă cu filă, și noi nu ne vom da seama cum
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
avea vreun model, astfel încât Pablo era sub controlul permanent și - cred eu - drastic al părintelui. Este uimitor, într-adevăr să descoperi măiestria de care putea da dovada „un bot de om” și aproape că-l scuzi pentru mai târziu când, sătul, probabil, de atâta exactitate „a luat-o razna”. Insist în a repeta că părerile acestea nu sunt notate pentru a impune o viziune distructivă față de un mare artist al secolului ci sunt pur personale, necenzurate, născute din observația directă asupra
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
sărută mâna: Doamnă, nu mă uita în rugăciunile tale. Maria se înclină ușor și iese. În urma ei, Ștefan strigă cu o nuanță de poruncă: Și, nu uita! Simplu! Fără podoabe! Pușcile bubuie pe metereze... Bre, Neamțule! se răstește Ștefan. Suntem sătui de bubuială! Ne e dor de liniște! Jawohl! sare Herman un tânăr blond, roșcovan, grăsuliu, luând poziția de drepți. Rogu-te, spune moale Ștefan, zi pușcilor să tacă. Și-apoi, curând-curând, ne va crăpa buza după fiece firicel de iarbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
țâțele, dar te pricepi la farmece de zăpăcit bărbații! Viperă, ai mușcat mâna ce te-a ocrotit! Asta ți-a fost recunoștința?! Nu! Nu!... strigă Voichița. Ba da! Ba da! Îți vei primi răsplata, curând-curând!... Ștefan e nestatornic în dragoste! Sătul de farmecele tinereții tale, te va lepăda ca pe-o treanță. Îl cunosc eu! N-ai fi nici prima, nici ultima ibovnică din viața lui. Voichița se îndreaptă cu mândrie, strigând: Nu! Nu-i adevărat! Nu-i sunt ibovnică! Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
chip... "Ferește-mă Doamne de prieten, că de dușman mă feresc singur", zicerea asta o avem și la greci, spune Țamblac. Acu înțeleg urzeala vicleniei, îngână Ștefan înăbușindu-și mânia. Ne-au dat la lei", făcându-și socoteala că fiara sătulă nu-și cată altă pradă... Și după ce fiara ne va mistui pe noi și va rage după altă pradă? întreabă Vlaicu. Vine și rândul lor, n-ai grijă... Și-acuma, acuma ce facem? Singuri-singurei... Și ajutor de nici o parte. Ni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să ucidă sau să prindă o altă făptură lipsită de puteri” (245). Există însă și făpturi care înving moartea, nu altfel, fiindcă nu poate altfel, decât acceptând-o cu curaj. Din păcate, sunt capabili s-o facă mai ales cei sătui de viață. Așa moare mama soției: „Fără pic de teamă, impetuoasă, trântind ușa acestei lumi în urma ei” (119). O vreme, cele două femei protectoare coexistă în viața autorului, oferindu-i împreună clipe „de grație, de apropiere de Dumnezeu, de fericire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
blestemat, că suferința e una și indivizibilă. Că prețul, valoarea ei sunt aceleași, la oameni și animale. Că în vastul ei domeniu nu există trepte, ierarhii. Hecuba e superioară numai prin exprimare îndoliatelor sale surori necuvântătoare. În numele cărora vorbește poetul, sătul s-ar zice de suferința prea guralivă a oamenilor. În comparație cu vaietele acestora, care au asurzit istoria și literatura, ce nobilă pare decrepita vacă așteptându-și cu blândă resemnare cruntul sfârșit, ce demnă în singurătatea ei aristocratică - vulpea împușcată în picior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fi găzduiți pelerinii români care vor veni să viziteze Sfintele Locuri. Până acum ne găzduiau grecii și ei se bucurau, ca aveau venit de la ai noștri. Acum s-a ivit o ocazie. O măicuța pe nume Nicodima din județul Botoșani, sătul Vlădeni, a avut o moștenire la Ierihon, o grădină. Ea a donat-o Bisericii noastre Ortodoxe din Ierusalim. Părintele arhim. Ieronim Cretu care este reprezentantul Bisericii noastre la Sfintele Locuri a primit cu mare bucurie grădină, a mai cumpărat câteva
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
-i fumurile boierești și contrariindu-i grija de a-și compune un fason de dandy imperturbabil ; îl va fi făcut să și pluseze în această poză. Dar nu se poate să nu-l fi și amuzat în aceeași măsură. „Cam sătul de la un timp de savantlicuri, simțeam nevoia să petrec, să râd. Și așa cum m-a făcut atunci, de la amiezi până seara târziu, Gorică, l-a răscumpărat față de mine de toate păcatele”, concede la un moment dat naratorul. Nu e nevoie
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
când toți ai casei erau la muncile câmpului, era făcută o spărtură în peretele chilerului, dinspre curte, îngrădită ca o plasă cu ochiuri atât cât să poată intra puii ca să mănânce, dar să nu poată intra găinile. Când puii erau sătui, umblau cu cloșca prin iarbă după muște, gândaci, dar se delectau și se luptau când găseau și câte o râmă. Într-o zi, copiii cu care se juca tata au prins un pui de uliu care abia începea să zboare
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
satisfacție pentru țăranii nemulțumiți de felul cum erau plătiți pentru muncile grele pe care le făceau. An de an rămânea porumbul necules pe câmp. Se dădea dispoziție să-l taie și să-l ia acasă, dar tot nu voiau. Erau sătui și de furat. Coșerele lor erau pline cu porumb, care se făcea din belșug. Miliția lua măsuri doar cu aceia care nu-i serveau când aveau nevoie de ceva. În rest, tot ce era al C.A.P.-ului, era al tuturor
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în doar o săptămână am fost primul locatar din bloc deținător de telefon! Taxele nu erau mari, bucuria de a avea un telefon fiind însă foarte mare, "dispozitivul" funcționa "într-o veselie", nu atât în ceea ce mă privește, eu fiind sătul de el la serviciu, ci din partea soției, prinsă în convorbiri interminabile cu neamurile, prietenele, colegele de școală și facultate... De la invenția lui Graham Bell, benefică întregii lumi de altfel, avea să mi se tragă și lunga și statornica relație de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
tot mai grea, mai nesigură. Majoritatea românilor aveau moralul foarte scăzut din cauza celor trăite și în plus propaganda sovietică transmisă la radio, ziare și chiar prin armata sovietică existentă prin orașele țării, inclusiv Botoșani. Și la Hlipiceni oamenii erau dezorientați, sătui de lipsuri și greutăți. Unii sperau că vor veni americanii și ne vor ajuta, dar au rămas cu speranța. La terminarea războiului, după lăsarea la vatră, întorși la casele lor, toți acei ce au făcut parte din Diviziile „Tudor Vladimirescu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
ținând cont că România este o țară eminamente agrară cu o ramură agricolă foarte puternică în economia țării, hotărăște a transforma agricultura în una nouă, prin colectivizarea ei. Toate aceste măsuri au putut fi realizate mai ales că românii erau sătui de toate greutățile petrecute și existența a multor unități militare sovietice în toate orașele mari din România. Cu alte cuvinte spuse pe șleau, am scăpat de-o dictatură și-am dat peste alta. Dar...asta ne-a fost soarta și
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
tot mai grea, mai nesigură. Majoritatea românilor aveau moralul foarte scăzut din cauza celor trăite și în plus propaganda sovietică transmisă la radio, ziare și chiar prin armata sovietică existentă prin orașele țării, inclusiv Botoșani. Și la Hlipiceni oamenii erau dezorientați, sătui de lipsuri și greutăți. Unii sperau că vor veni americanii și ne vor ajuta, dar au rămas cu speranța. La terminarea războiului, după lăsarea la vatră, întorși la casele lor, toți acei ce au făcut parte din Diviziile „Tudor Vladimirescu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]