4,482 matches
-
puterilor... Octav: (ironic) Te înțeleg, iubito..., traversezi și tu, ca tot omul, o perioadă de greutăți... incertitudini... dezorientări... Încotro tranzitezi tu, iubito...? Mona: (iritată) Iubitule, tranzitez spre o viață normală... dacă nu te superi... și-mi dai voie...! M-am săturat de sarcasmul ăsta al tău de profesie..., de vînzoleala asta continuă în care te zbați și în care mă împingi și pe mine! Octav: Îmi pare rău. Sincer. Mona: Ba nu-ți pare rău deloc. Dacă ție îți place să
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
este cea care aureolează și dă sens celei pe care o căpătăm În școală. Nu numai de la alții Învățăm, ci - la un moment dat - și prin noi Înșine, printr-o neîncetată proiecție, autoconstrucție, edificare. Vine un moment când te cam saturi de ideile vehiculate de alții, căutându-le, În schimb, pe ale tale. După ce ai citit „tone” de cărți, Începi să le dai deoparte, să „uiți” ceea ce spun ele, să adopți un anumit stadiu de „nuditate” intelectuală, să vezi lucrurile „ca
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
rece ori este un profesor aerian, decuplat de la realitate, care nu-și dă seama În ce a intrat și care este rolul lui. De cele mai multe ori, foștii Învățăcei nu vor să mai audă de sfaturile lor. Faptul că s-au săturat de ei, că nu mai au nevoie de ei, arată autenticitatea formării lor. Cu cât aceștia se distanțează mai mult de dascăli, cu atât Înseamnă că exercițiul didactic a fost Într-adevăr real, și-a atins ținta. Căci scopul actului
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăția cerurilor. Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul. Fericiți cei ce flămânzesc și Însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui. (Matei, 5, 3-7). CITAT RETRAS!!! Precaritatea poate germina forță și lumină. „În lume, lucrurile slabe le domină pe cele puternice”, spune Lao-Tze. Raportându-ne la interioritatea umană, ar fi demn să reținem
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Între o cifră și un zero. O dată cu Revoluția Însă, toată această garderobă inventată de paisprezece secole s-a trezit transformată În bani de hârtie, abătând asupra națiunii una dintre cele mai mari nenorociri care se pot Închipui. Oamenii ocupați se săturară să muncească numai ei; le intrase În cap ideea să Împartă osteneala și câștigul, În părți egale, cu nefericiții de bogați care nu știau să facă nimic, doar să se desfete În trândăvia lor!... Și lumea Întreagă, spectatoare a acestei
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cheia îmbunătățirii performanțelor angajaților dumneavoastră, a productivității și a gradului de satisfacție. 3. Mai tare, mai mult, mai rău Ar fi foarte bine dacă ai actualiza permanent fișierul acesta. De câte ori trebuie să-ți spun să actualizezi acest fișier? M-am săturat să-ți tot spun despre acest fișier! Este pentru ultima oară când îți mai spun. Actualizează acest fișier sau ești concediat! În cele mai multe organizații, încercăm să atingem performanța spunându-le oamenilor ce să facă. Le spunem să muncească mai mult
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
Prin urmare, este mereu la regim, însă nu se prea știe cum să îl țină. Cum în ultimele două zile s-a înfometat, azi, e iritabilă și supărată, aceasta fiind starea de început a cercului vicios. Acum, va mânca pe săturate ca să se liniștească. În decurs de 2 ore, Sara va mânca o plăcintă cu brânză, un sandviș cu cașcaval, o porție mare de cartofi prăjiți, o cutie de bomboane de ciocolată și un sfert de kilogram de înghețată. După cele
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
unsprezece ani. Viața ei nu a cunoscut nici o ruptură. Doar că ultimele ei cuvinte („Nu uita de șoareci!”) îi păreau, cu timpul, din ce în ce mai stupide, mai copilărești. Ar fi trebuit să tacă și să scruteze chipul de la fereastra vagonului, să-și sature privirea cu trăsăturile lui. Treceau luni, ani de zile și ultima replică avea mereu aceeași rezonanță de fericire neghioabă. Așteptarea devenea unicul timp din viața Charlottei. Timpul acela (“în timpul războiului”, scriau ziarele) semăna cu o după-amiază cenușie, o duminică pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Théophile Gautier, purtată la premiera piesei Hernani, bastoanele lui Balzac, narghileaua lui George Sand și scena trădării în brațele medicului menit să-l îngrijească pe Musset. Admiram eleganța cu care îi oferea iubitului ei subiectul piesei Lorenzaccio. Nu mă mai săturam să revăd secvențele pline de imagini pe care le înregistra, e drept, în mare dezordine, memoria mea. De pildă, cea în care Victor Hugo, patriarh încărunțit și melancolic, îl întâlnea, sub bolta de verdeață a unui parc, pe Leonte de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
toate istorisirile acelea, în fiecare vară, cedând voinței noastre de a asculta din nou povestea preferată. Da, exact, nu erau nimic altceva decât niște povești care ne încântau anii copilăriei, de care, așa cum se întâmplă cu orice poveste, nu ne săturam niciodată. Aveam paisprezece ani în vara aceea. Vremea poveștilor, înțelegeam clar, nu avea să se mai întoarcă. Învățasem prea multe ca să mă mai las îmbătat de sarabanda lor colorată. Curios, în loc să mă bucur de semnul evident al maturizării mele, în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dintre râurile discrete, pierdute în imensitatea stepei, și cărora li se cunoaște existența numai pentru că se varsă în marele fluviu. Am rămas la umbra sălciilor până seara... Abia pe drumul de întoarcere și-a terminat Charlotte povestea. - Autoritățile s-au săturat în cele din urmă de toți schilozii din piață, de strigătele lor, de încăierările lor. Dar, mai presus de toate, ei ofereau o imagine urâtă despre marea Victorie. Știi, soldatul e preferat foarte viteaz și zâmbitor sau... mort pe câmpul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de necrezut. Cum pe vremea aceea nu erau microfoane, cei ce vorbeau mulțimii adunate se mutau de la o tribună la alta. Pe fețele tuturora se citea fericirea. Era ceva ce te făcea să uiți totul și să nu te mai saturi privind marea de capete ce sorbeau vorbele oratorilor. Seara, În timp ce ne Întorceam spre casă, am trecut pe lângă cimitirul unde tata Își dormea somnul. Frate, dacă ar ști tata ce s-a Întâmplat! zic eu, Întorcând capul spre cimitir. Întunericul se
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
sânt un înțelept! ROMAN Hai, intră în cămara lui Dragoș, dormi în patu-i, Te razimă de umăr... [ȘTEFAN] El unde-i? [ROMAN] La vînatu-i. ȘTEFAN 2254 Lui îi place s-aducă la vânaturi, Eu să( - - -] fripte, ca inima * să-ți saturi. Lui... lui îi place-n codru, iar mie lângă cepuri, Eu îmblu după fete, el... îmblă după iepuri Nu fete mari cinstite... nu ai nici un câștig, Se spală-n două ape, nu-ți țin nici cald nici frig Și dragostea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
recea lui sudoare mi-e mâna încă udă... O, sufletul îmi arde... E groaza, este setea... Ei! să vedem odată coroana și pecetea. Scrinul închis? Cu spada să dau lacata-n laturi... Tu numai, cerc de aur, privirea mea o saturi. (Popa urmează. El sparge scrinul. Dibuie) Nu-i, nu-i coroana, pecetea, spada, tot, Dar cui le-a-ncredințat el să [î]nțeleg nu pot... (se-ntoarce... vede tronul acoperit) Dar cine oare tronul cu negru coperi? (tună) Ce tunet! (din sala
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e?... Astăzi sânt om întreg Și-apoi trecut-a vremea când mă duceați de mână Voi, sfetnicii cei veștezi... oștirea cea bătrână A lui Stefan cel Mare... Astăzi mă încongior Cu tineri ca și mine, voioși și zâmbitori; M-am săturat de fețe triste, posomorâte, Eu voi amici... nu sfetnici! Voi zile aurite, Iar nu-ngropări pustie și cugete-amărîte Cari-n trecut mă-ngroapă și iarăși în trecut! ARB[ORE] Trecu Ștefan cel Mare... o dată l-am avut, S-a dus
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în pungă Mie. Sclavul sunt eu însumi. PSAMIS Cum? Tu chiar? BOMILKAR Destul! Ajungă Gluma asta. ARIOBARSANES Ba chiar eu sunt. LAIS Dară te-ar fi cunoscut. PSAMIS Nu. Mi-l, cumpără vatavul fără ca să-l fi văzut... ARIOBARSANES (învîrtindu-se) Satură-te dar, stăpâne, și privește-mă mereu. (pauză de tăcere generală, apoi LAIS și BOMILKAR încep a râde tare) {EminescuOpVIII 452} PSAMIS (aparte) Mă fripsei amar. Ce naiba am făcut cu aurul meu? BOMILKAR (cătră PSAMIS) De acuma ți se-nfundă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a subjuga pe ceilalți români, împăratul plecă la orașul și castelul Kypsella, strânse acolo o oaste numeroasă și dispuse toate cele trebuincioase pentr-o campanie cu izbândă; dar, după o pregătire numai de două luni, i se și urî, se sătură de toate gândurile războinice și se-ntoarse fără nici o ispravă în capitală, după care se risipi și oastea adunată degeaba. Necredința conjugală și neapărata condamnare a soției sale Eufrosina, îi părea împăratului un lucru mult mai important și mai urgent
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
soțului ei Tzakas, rămăsese văduvă. Romfort fu numaidecât gata să primească și alianța și încuscrirea. Dar pentru că nu ajunseră să se realizeze toate speranțele în privirea noului legământ și fiindcă într-o asemenea îmbulzeală de popoare cineva trebuia să se sature de război la urma urmelor, Sfentislav era însetat după pace, dar totodată tindea necurmat, ca și înainte, să se încuscrească cu familia împăratului și pentru ajungerea acestui scop trimise cătră Andronic împărat, ca mijlocitor și purtător al propunerii sale, pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ideei) conceptului filozofic. Prin asta abia artistul simte puterea sforțătoare a dezvoltărei, deși nu cunoaște lucrătoria unde a fost gătită schelea pentru această agitațiune pacifică. Însă pentru ca știința unei arte să poată lucra cu succes, trebuie mai întîi să se sature (îndoape, ghiftuiască) cu toată avuția materiei ce o supune (cugetărei, ideei) meditărei sale. Cine ar vrea să se apuce de dezvoltarea artei noastre numai stând în înălțimea inteligenței filozofice, fără ca să aibă esperiențe artistice și copiozitate oarecare de Anschauungen artistice
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
al Crăciunului”, care durează 40 de zile. Este o perioadă în care prohibițiile sunt mai multe și mai severe decât cele obișnuite și care, odată încheiată, îndeamnă în mod firesc la excese. „Mâncarea, cam pe sponci, te face să te saturi ca de pădurețe acre”, „în Postul Crăciunului hori și nunți nu se fac prin sate, mai nicăiri” etc. (46, p. 1). în aceste condiții, desfrâul din timpul sărbătorilor de iarnă este general și total. Întregul sistem de interdicții și constrângeri
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Hebrul odrizic”), la poetul Claudianus Claudius (Panegyricus de Tertio Consulatu Honorii Augusti, 147-148) (239). Pseudo-Plutarh relatează următoarele : Lângă fluviul [Hebrus] despre care am vorbit, crește o plantă asemănătoare cu origanul, al cărei vârf îl taie tracii și - după ce s-au săturat cu alimente făcute din cereale - îl pun în foc și, aspirând de multe ori fumul astfel produs, se îmbată și [apoi] cad într-un somn profund (De fluviorum et montium nominibus, III, 3). Se regăsesc în acest pasaj principalele elemente
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de Suzanne Amigues (251). într-un manuscris românesc de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Pomenirea sfântului Macarie, la intrarea în Paradis protagoniștii mănâncă dintr-„un feliu de buruiană ca laptele și ca stredia [= mierea] de dulce”. „Și mâncăm de ne săturăm, și ni s-au schimbat fața și virtutia ni s-au ad[a]us” (222). Într-o altă versiune a legendei hagiografice, aflată într-un manuscris românesc din 1777 descoperit de Moses Gaster, exprimarea este mai limpede. Prin ingerarea plantei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
222). Într-o altă versiune a legendei hagiografice, aflată într-un manuscris românesc din 1777 descoperit de Moses Gaster, exprimarea este mai limpede. Prin ingerarea plantei psihotrope, nu chipul omului se modifică, ci „vârtutea”, care sporește : „Și mâncăm de ne săturăm de dânsa [= de buruiană] și nu ni s-au schimbat fața, și vârtutea ni s- au adaos, și slăvim pre Dumnezău ce ne hrănește și ne-ndreptează pururea la toate” (236). De regulă, la trecerea dintre lumi crește macul, care adoarme
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a - și reîmprospăta popularitatea și alegătorii mai cu seamă, atrăgând în sfera sterpelor lupte politice o clasă numeroasă de cetățeni, pe țărani. Marfa de fraze a ziarelor roșii s-au învechit, au ieșit din modă; lumea orășenească s-a cam săturat de ea. Din zilnica repetare a unei serii de vorbe cu sferă nedeterminată și lipsite de cuprins a rezultat la început o boală obștească a spiritului public în Romînia: găgăuția generală în judecarea cestiunilor de interes public, o periculoasă beție
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
casa e gata, în vremea asta vine proprietar românul, moștenitorul turcului, om cu dare de mână și fecior de bani gata. - Știi ce? zice sir John românului - plătește-mi costul casei și intră în posesiunea ei. Și eu m-am săturat să mai șed în ea, și d-ta ai de unde plăti. Se 'nvoiește românul, prețuiește costul construcției și i-l oferă lui sir John. - Ba nu, zice sir John, nu așa ne-a fost vorba. Numai costul mi-l plătești
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]