KorAP: Find »[drukola/base=salcie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...90 91 92 ...154 >

3,827 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297

dar când am stat de vorbă cu prietenii mi-am dat seama că mă mai ține o lună, două, și o să-mi dea drumul, că n-au încotro... Și m-a mai ținut vreo două luni. Și-am stat la Salcia, unde erau ultimele rămășițe, ultimii deținuți la care nu le-au dat drumul până atuncea. În perioada asta am lucrat... de vorbă așa. Ne scotea la o fermă zootehnică din apropiere, unde mai mult stăteam lungiți la soare pe grămezi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
bandiți, că așa ne-ați socotit la început și așa rămânem! A făcut o figură... a făcut fețe-fețe, s-a întors pe loc și a plecat. Gata, terminat, terminat! Vă mai amintiți ziua eliberării? Parcă era 19 septembrie... Eram la Salcia și știam că pe data de... mă eliberează. Eliberându-mă mai târziu, după alții care s-au eliberat, nu mi s-a părut o zi de menționat vreodată... Cum a fost întoarcerea acasă? M-am întors acasă, da’ nu m-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Religia: ortodoxă. Studii: Facultatea de Drept. Profesia: avocat. A fost arestat în 28.06.1957 și condamnat inițial la 10 ani închisoare, iar în urma recursului mai primește 5 ani. A executat pedeapsa în închisorile Deva, Aiud, Gherla, Jilava, Galați, Stoenești, Salcia, Grădina. A fost eliberat în 1964. La data interviului locuia în Deva. Interviu realizat de Cosmin Budeancă în 5.07.2007. Transcrierea și tehnoredactarea interviului Andrei Lascu. Editarea Adrian Boagiu. Interviul se află în AIO-IICCR, având cota 172. Înainte să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
a treia zi îți dădea de mâncare... La colonie, deși a fost muncă multă și bătaie pentru normă, moralu’ a fost deosebit de ridicat, că eram toți împreună. Când eram acolo îmi amintesc că am fost internat și în spital la Salcia, unde am suferit și-o intervenție chirurgicală. M-au operat niște medici de excepție care erau și ei arestați, doctorul Antoniu de la spitalul Witting din București. Și tot de acolo îmi amintesc două întâmplări nostime... Într-un an de Paște

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
câte-un ou roșu și-o felie de cozonac... Au riscat atât de mult încât s-au dus noaptea unde munceam noi și au lăsat mâncarea. Altădată, când a fost prima colonie Stoenești, lucram într-o localitate dintre Stoenești și Salcia, numită Grădina, la reabilitarea unui drum... Și o femeie cu-n băiețel trecea cu o căruța încărcată cu lebeniță, și când a ajuns pe la mijlocul cordonului, cum lucram noi cu pază, și toți erau cu puștile pe lângă noi, a dat bici

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
și după aia între pari erau puși snopi din răchită să protejeze, ca să nu rupă apa pământul ăsta care era nisipos și foarte ușor îl putea lua Dunărea. Odată, îmi amintesc că era în ianuarie, și apropiindu-ne de niște sălcii, o fost gheața mai subțire și s-o rupt cu noi. Atunci era să mă înnec, dar am avut noroc că unu’ o luat o creangă și mi-o întins-o, și m-o scos afară. Și de dimineața de la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Profesia: contabil. După 5 ani în care s-a ascuns în munți a fost arestat în 9 martie 1953 și condamnat la 20 de ani de închisoare. A executat pedeapsa în închisorile: Sighet, Satu Mare, Jilava, Oradea, Aiud, Gherla, Lugoj, Galați, Salcia. A fost eliberat în 1964. La data interviului locuia în Sighetu Marmației. Interviu realizat de Alin Mureșan în 22.03.2007. Transcrierea și tehnoredactarea interviului Alin Mureșan. Editarea Adrian Boagiu. Interviul se află în AIO-IICCR, având cotele 22, 23. Ca

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
dus la celulă, că s-o desființat celulele și am fost și după boală, și m-o trimis la secție, în cameră unde eram mai mulți. Și la secție am stat... numa’ că atunci se pregătea lotul de plecare la Salcia, și poate și la alte colonii. Și s-o făcut un lot pentru muncă și am trecut prin Jilava spre Galați. Da’ la Galați n-am stat decât vreo două săptămâni, și cu bacu am fost dus la Salcia, la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
la Salcia, și poate și la alte colonii. Și s-o făcut un lot pentru muncă și am trecut prin Jilava spre Galați. Da’ la Galați n-am stat decât vreo două săptămâni, și cu bacu am fost dus la Salcia, la colonia de muncă. Și acolo am lucrat în ’63-’64 la munci agricole, până la eliberare... Care-a fost cea mai grea închisoare din cele prin care ați trecut? Orice închisoare e grea, depinde de regimul aplicat... Eu propriu-zis bătaie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Eu propriu-zis bătaie n-am luat, în afară de Securitate... Dar mâncarea era o problemă... Cum era și la Oradea... de foame nu știai ce să faci. Foamea... tot timpul era. Nu există închisoare unde să nu fi fost foame. No, la Salcia, la colonie, mai uitam de foame că munceam și era și mâncarea ceva mai bună, bineînțeles. La fabrică în Aiud făceam norma, ș-acol’ mai primeam cartelă și mai cumpăram câte ceva... Altfel n-aș putea spune, că tăte-s grele... A fost

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
vorbesc de greva de la Aiud. Acolo era așa severitate, că se certau rușii cu chinejii, și atunci regimul era mai sever în închisoare. N-aveai voie să stai toată ziua decât pe marginea patului. Cum ați primit vestea eliberării la Salcia? Erau zvonuri, știați de decret? S-a aflat, că o parte au plecat mai în primăvară... A fost un decret cu pedepse mai mici, și se pleca, și mereu scădea numărul, da’ aduceau alții... Da’ am aflat de la cineva de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Marmației, Satu Mare, Cluj, Văcărești, Jilava, Târgșor, Poarta Albă, Peninsula, Coasta Galeș, Capu Midia, Năvodari. A fost eliberat în 13.08.1955. A fost rearestat în 14.11.1958 și condamnat la 22 de ani. Execută pedeapsa în închisorile Satu Mare, Galați, Salcia, Stoienești. A fost eliberat în 1.08.1964. La data interviului locuia în Târgu Mureș. Interviu realizat de Alin Mureșan în 30.05.2007. Transcrierea și tehnoredactarea interviului Alin Mureșan. Editarea Adrian Sandu. Interviul se află în AIO-IICCR, având cotele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
de la Securitatea din Baia Mare am trecut la penitenciarul Securității din Satu Mare. De-acolo ne-o dus pe o parte din noi la Galați... De exemplu Vișovan o plecat în altă parte... Și de la Galați ne-o dus pe Dunăre, până la Salcia... Apoi Stoienești, înapoi la Salcia, și în 1 august, de ziua mea de naștere în 1964, cu decretul... am fost eliberat. Pe parcursul anilor de detenție, ați avut ocazia să trimiteți carte poștală sau să țineți legătura cu cei de-acasă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
trecut la penitenciarul Securității din Satu Mare. De-acolo ne-o dus pe o parte din noi la Galați... De exemplu Vișovan o plecat în altă parte... Și de la Galați ne-o dus pe Dunăre, până la Salcia... Apoi Stoienești, înapoi la Salcia, și în 1 august, de ziua mea de naștere în 1964, cu decretul... am fost eliberat. Pe parcursul anilor de detenție, ați avut ocazia să trimiteți carte poștală sau să țineți legătura cu cei de-acasă? Am avut... În a doua

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
a venit o comisie să facă o verificare și am fost selecționat, împreună cu vreo 20 de inși, ca distrofic... Prin urmare, ne-au scutit de muncă vreo săptămână și apoi ne-au mutat, tot în Balta Brăilei, dar la colonia Salcia, în punctul de muncă numit Strâmba... Acolo era mai bine? Acolo erau alte condiții de locuit... Erau dormitoare mari de trei sute de persoane, cu paturi suprapuse pă trei rânduri. Fuseseră saivane de oi, amenajate apoi ca locuri de dormit... Aveam

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
nici o mișcare. Vă mulțumesc. IOAN ȘT. POPA S-a născut în 1935. Naționalitatea: română. Religie: ortodoxă. Studii: Facultatea de Filosofie, secția ziaristică. Profesia: profesor. A fost arestat în 1959 și condamnat laă3 ani. A executat pedeapsa în închisorile: Uranus, Jilava, Salcia, Grădina, Ostrov, Luciu-Giurgeni. La data interviului locuia în comuna Valea Mare, satul Drăganu, județul Vâlcea. Interviu realizat de Constantin Petre în 11.04.2007. Transcrierea și tehnoredactarea Adrian Sandu, editarea Adrian Boagiu. Interviul se află în AIO-IICCR, având cotele 61

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
care le foloseau ei... Și după proces v-au dus imediat direct la Jilava? Da, asta era în iunie... și ne-a ținut până în toamnă până ne-a comunicat sentința, după care ne-a trimes în colonia de muncă la Salcia. Jilava era doar o închisoare de tranzit. Acolo te selecționa pentru muncă. Singura întrebare la care trebuia să răspunzi era următoarea: Ai oase rupte? Nu! Ești bun de muncă! Și de-ăia șontorogii au scos... Bă, dacă nu avea osu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
bătut ne-a bătut Manea, un nenorocit, un țigan din Jilava, care era plutonier-major. Am stat în celulă la Jilava în condițiile ălea teribile de înfometare, și de teroare, și de nesiguranță... Vă mai amintiți cum ați fost dus la Salcia? Ne-a îmbarcat într-o noapte într-un tren. Mulți spuneau: Domnule, ne duce în Siberia! Alții spuneau că ne duce în Bărăgan... Erau geamurile toate vopsite, n-auzeai nimic în gările ălea prin care treceai. Uneori mergea trenu’, nici

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
și plină cu dejecții pe jos. Ne-a aruncat la 500 de inși... erau numai dejecții pe acolo, și câteva castroane din care să mâncăm. Crăpam de foame! Îți spun: crăpam de foame! Și când am plecat cu bacurile spre Salcia, erau semințele băgate printre scânduri, și luam cu surcelu’ și scoteam câte un bob din ăla și îl molfăiam în gură de foame... așa eram de înfometați. Mâncarea până la urmă o împărțeau brigadierii, care erau oamenii lor, erau informatori... Dacă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
au călcat în picioare, l-au omorât. Ne-a strâns comandantu’: Bă, fi-ra-ți ai dracu’, batem și noi, omorâm și noi, dar nu ca voi, bă. Nu l-au mai putut suporta pentru că era nedrept. Eu în grupa mea de la Salcia, în lagăr din 10 aveam 7 preoți... Mai eram eu, mai era un student de la Arhitectură, și un consilier regal, unu’ Popovici, restul era preoțime care aproape toată a fost arestată... Erau toți bătrâni, niște epave. Înțeleg că foamea era

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
avem? Băi, ai două surse de căldură, bă! Soarele, de la Dumnezeu, și căldura animalică de la tine, băi! Atâta. N-am văzut acolo foc în 3 ani de zile, nimic... Baraca era din chirpici, acoperit cu stuf... Iernile erau cumplite! La Salcia vă scotea la muncă? Da. La un moment dat eram atât de slăbit de efortul ăla, că munceam mult, și venisem slăbit, avem colici, și aveam dureri teribile, și la un moment dat am rupt zeghea de pe mine și-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
de papură împletită, și 400 de inși la un singur hârdău... se pișau ăia pe jos, făceau nevoile... și tot mirosul acela venea acolo sus la noi. Mai făceam și haz, îi spuneam la hârdău „Hârdaul lu’ Petrache”. Numai la Salcia ați fost sau și în altă parte? Am fost și la Grădina, la Ostrov, și am fost și pe Dunăre, într-o colonie, la Luciu-Giurgeni, pe un bac, Gironde, o navă rămasă din primul război mondial, o carapace metalică franceză

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Mi-au luat hainele bune și mi-au lăsat niște rupturi, o manta din aia, nici n-avea o aripă pe aici... Dar ce să spun că vedeai soarele prin ea, iar în loc de nasturi aveam niște surcele din ălea de salcie rupte așa și legate cu sfoară, și le băgam cu niște rosturi pe aici... Iar cizmele erau căscate, niște rupturi... Când mi-au dat drumul acasă aveam în cap un ciorap, că era curent pe Dunăre când am plecat... Dar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
noi două surcele acolo în formă de cruce la căpătâiul lui. Îl îngropau așa ca pe câine acolo, într-un un țarc cu sârmă împletită, sârmă ghimpată. Nici după moarte ăștia nu-s liberi... Așa a fost la colonia din Salcia, care era o colonie de exterminare, o colonie de sacrificiu. Fuseseră și-nainte, muriseră ăia înecați la diguri... i-au înecat acolo cu sacii în valurile Dunării, și i-a luat viitura. A fost lotu’ ăla de la Salcia pe care

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
colonia din Salcia, care era o colonie de exterminare, o colonie de sacrificiu. Fuseseră și-nainte, muriseră ăia înecați la diguri... i-au înecat acolo cu sacii în valurile Dunării, și i-a luat viitura. A fost lotu’ ăla de la Salcia pe care i-a condamnat pentru crime împotriva umanității, da’ de ochii lumii, că după aia i-a pus în posturi mari... Erau și momente în care oamenii erau mai optimiști? Era lumea prăpăstioasă: Fraților, ne omoară! Unii făceau guverne

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]