22,145 matches
-
ca un "împărat-poet": "O, Pegasul meu, asin al visătorilor,/ și tu vei fi atins de bici dumnezeiesc,/ Gândea Attila". Modul în care autorul își reprezintă existența are - nu se poate nega - noblețe. El greșește însă tonul, care în literatură poate salva sau arunca în neant orice text. Foarte evidentă este această eroare în versurile de dragoste care apar din când în când, pe neașteptate, în cuprinsul cărții. Poetul îi face iubitei declarații emfatice. Dacă ea ar avea simțul umorului, ar izbucni
Tichia de margaritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8809_a_10134]
-
Personal, am câteva dubii teoretice legate de capacitatea criticii literare de a se plia pe un demers artistic de genul celui avangardist. Întâi, pentru că, blocate în parti-pris-uri estetice, metodele analitice tradiționale nu prea izbutesc să domine câmpul receptării. Ceea ce se salvează, la o lectură valorizantă, din bogatul inventar de texte, e doar ceea ce intră - cumva - în contact punctual cu lirismul. Adică destul de puțin. Sau cu absurdul militant. Adică și mai puțin. Dintr-o perspectivă a comunicării de masă, putem vedea procesul
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
la care se poate face apel. E important, însă, ca excizia începută o dată cu plecarea lui Roșca Stănescu să nu se oprească la mijlocul drumului. Vor exista, desigur, destui care vor apela la binecunoscuta formulă "Dictatorul a fugit!" doar pentru a-și salva pielea. Nu cred că un ziar cu problemele de imagine și economice avute de "Ziua" se poate mulțumi cu jumătăți de măsură. Dacă actualii manageri se vor lăsa îmbrobodiți de alde Roncea, probabil că și zilele lor în fruntea ziarului
O mătură pentru vrăjitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8804_a_10129]
-
evada în lumea liberă, discuții se poartă între el și gazdă, modestul, dar onestul Bențea, sanitarul încrezător în promisiunile comunismului. Dispus la compromis, Bențea va avea prilejul să cunoască toate amărăciunile deziluziei, Lucian va izbuti, prin întâmplătoare cunoștințe, să se salveze. Romancierul, care a ales exilul în anul 1975 n-a avut inima să-și sacrifice alter-ego-ul. Tragic este finalul nuvelei Fuga în paradis, unde se moare în cala vasului în care se ascunseseră fugarii, iar supraviețuitorul, la capătul puterilor, leșină
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
strămoșilor mei" (II, 214-215). Tot de la ai săi va fi moștenit Cioran sentimentul neantului. Nu-i vorbă, încearcă să i se sustragă, dar finalmente plonjează cu o anume voluptate în el, voluptatea negării de sine prin care încearcă să se salveze. Cum am văzut, își renegă strămoșii; nu are importanță că face același lucru cu propriul trecut. Iată: "Cît de adevărat este că nu poți scăpa de propriul destin! / M-am născut în cutare neam. Ei bine, neamul ăsta mă urmărește
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
a-și construi propria prezență. E fatalist, asemenea neamului său, pentru că se retrage, din teamă, din fața istoriei și a faptei. Doar că, dincolo de orice altceva, această mistificare - șiretlic, cum îi spune Cioran, care nu și-a pierdut simțul umorului - îl salvează. În alt loc, cam aceeași idee: "De ce sînt un ratat? Fiindcă am aspirat la fericire, la o fericire supraomenească, și fiindcă, neputînd s-ajung la ea, m-am înfundat în contrariul ei, într-o tristețe sub-umană, animală, mai rău, într-
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
de onoruri cîștigate greu și refuzate altora, care stau, famelici, la rînd, lumea asta care se straduiește să înflorească după război, încrederea în rostul fiecăruia, în stele care țin, vorba lui Barth, mai mult decît oamenii și poveștile, o va salva. Mai ales gîndindu-ne la lumea care o să-i urmeze. Sînt anii '30: "iubeam o blondă (Herta), o stradă de pe vremea lui Paracelsius, țigara." Și drumul, la capătul căruia, vezi bine, pîndește succesul. Spre el te-mpinge foamea, din el te
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
ce "se oprește cu scrîșnet de iad vlăguit", are, în economia psihică a producției în chestiune, un rol salutar. Poetul se confesează astfel: "Doamne cît de trist am fost aseară / literele mele au luat-o razna prin ploaie /m-a salvat în cele din urmă credeți-mă / amintirea unei vieți trăite de mult" (Șambelan la curtea coniacului). Obsedat de cîștigul umil ce l-ar putea dobîndi la "roata norocului", ne informează că se întoarce acasă "cu pușculița de ghips - / în ea
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
Când, însă, înfrângân-du-mi sfiala, încep să turui și pomenesc în treacăt de Jung și Adler, mă fulgeră o privire de brici. A dispărut orice toleranță și blândețe. Am vorbit de eretici în prezența Papei, nu se face. Anna Freud mă salvează propunând o întâlnire prin pădure la Meierei. Îmi îmbunătățesc nițel situația cu citații care dovedesc că am citit cu atenție principalele cărți ale învățatului, care își reia figura de om de lume și drumeț vesel."21 Nu ne putem da
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
G. Ibrăileanu numea proletar intelectual, n-a fost meșter la dat "tunuri", cînd a încercat să facă afaceri (cum Arghezi cu cireșe și vișine, sau Rebreanu cu cartofi și Ion Creangă cu tutun), a dat repede faliment, l-a mai salvat, uneori, cîte o căsătorie "cu zestre"; cel mai adesea, a fost un "chiriaș grăbit", cum zicea G. Topîrceanu, luînd în chirie și casa dar și viața. Sînt, totuși, și printre scriitori cîțiva "oligarhi", ca să folosesc un termen la modă azi
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
un zvon neconfirmat, el i-ar fi solicitat un loc în brigada Alsacia Lorena, unde s-ar fi putut reabilita; ar fi fost una din soluții în situația dificilă în care l-a dus colaboraționismul. Malraux a vrut să-l salveze pe Drieu. L-a căutat pretutindeni, vrând să intervină pentru eliberarea lui în caz că era făcut prizonier undeva. A aflat însă că, după o încercare nereușită de sinucidere, și-a pus în aplicarea voința de a sfârși cu viața. L-a
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
Nu a reacționat când André Gide, cel mai în etate, uimind prin energia pe care o depunea, a fost atacat în mod perfid pentru cartea de dezvăluiri asupra Rusiei. Apoi a survenit războiul, necesitatea pe care o vedea de a salva Franța, exemplul lui De Gaulle, situația l-a îndemnat să iasă din espectativă, răfuiala cu Stalin a devenit ținta demersului lui în dispozitivul angajării. Nu a mai fost însă în stare să scrie literatură și s-a îndreptat spre teoria
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
intuită o traiectorie a secolului, de la utopie la realitate, de la iluzie la grava prăbușire. De observat și faptul că ele nu-și propun să indice perpectiva viitorului, în ce privește ziua de mâine, totul e tulbure, vag, neprecis. Această deplasare în minus salvează operele de reprezentarea idilică a unei lumi mai bune cerută de canon.
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
smochine, din casa de unt, ne gîndim melancolic la tinerețe. Pe atunci prindeam muște, acum, nu mai reușim. Și nu doar atît! Vorbim despre vremea rămasă-n urmă s-a făcut mare fiindcă a trecut și acum ar trebui adunată, salvată din timp. Poate știu oasele: Sărăcia noastră, aiureala asta după cine știe ce nemurire, gîdiliciul, un rîs deșirat o viață întreagă orientat spre sfîrșit un rîs deșirat, ridicol. Drept mulțumire pentru lapte pisica ne aduce doi pui morți de rîndunică. Șlițuri albe
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
punct de articulație al discuției de efect dramatic. Și pentru că aceasta nu este de ajuns, apar cei doi studenți care, ca argument suprem al aplicației lor de seminar, se înrolează în armată pentru a lua parte la război, și a salva lumea (sau cel puțin America). De fapt, discuția tinde către o aplicație seminarială, către o demonstrație și acest fapt decurge nu tocmai fericit și din prezentarea episodului similar cu cei doi studenți la catedră explicîn-du-le colegilor ce reprezintă pentru ei
O fabulă americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8918_a_10243]
-
același care semnează scenariul pentru The Kingdom (Regatul, 2007) al lui Peter Berg, film mai echilibrat chiar dacă mai factice decît cel al lui Robert Redford, scăpînd de teze și antiteze prin concretul acțiunii și a logicii sale monovalente. Regizorul se salvează printr-un final care suspendă rezolvarea situației. Nu știm nici ce decizie va lua tînărul, îl putem vedea doar preocupat, bulversat de întîlnire, nu știm nici dacă campania de presă a reflectat întrutotul inițiativa senatorului Jasper în termenii formulați de
O fabulă americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8918_a_10243]
-
agentul XX/7 se defectează și trece în tabăra "inamicului", fără măcar ca inamicul să-și cunoască acest aliat neașteptat. Astfel, Wiesler joacă rolul unui spion dublu, fiind nevoit să anticipeze mișcările ambelor tabere și reușind, in extremis, să-l salveze pe poet care ascunsese în casă o mică mașină de scris neînregistrată de Stasi cu care scrie un text extrem de dur la adresa regimului, scos clandestin din țară și publicat în Der Spiegel (Oglinda) pentru a provoca un scandal imens. Incapabilă să
Sonată pentru oameni buni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9779_a_11104]
-
și publicat în Der Spiegel (Oglinda) pentru a provoca un scandal imens. Incapabilă să reziste presiunilor, soția sa cedează și dezvăluie locul unde era ascunsă ma-șina de scris, dar Wiesler reușește să o sustragă înainte de percheziție, fără a o putea salva pe actriță, care se si-nucide ca un act de autopedepsire. Agentul este destituit din funcție pentru ineficiență și abia după căderea zidului Berlinului, cînd scriitorul Georg Dreyman își consultă dosarul de urmărire, rolul său pozitiv este descoperit. Autorul îi de-di-că
Sonată pentru oameni buni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9779_a_11104]
-
răului, aparatul represiv, securitatea statului, poliția politică. Această conversiune nu deschide nicidecum calea reabilitării regimului, ci dovedește, încă o dată, failibilitatea lui care stă în propria noastră conștiință, indiferent de religie, meserie sau funcție. Nu întîmplător, cartea romancierului care a fost salvat îi este dedicată acestui erou necunoscut, HGW XX/ 7. Scena din final devine revelatoare: intrat într-o librărie, Wiesler cumpără cartea Sonată pentru oameni buni și citește dedicația; tînărul de la casă îl întreabă: "S-o împachetez?", iar fostul agent răspunde
Sonată pentru oameni buni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9779_a_11104]
-
nu scrie, "de-a nu se exprima" i se înfățișa cu neputință: "îmi era indiferent cum. Tot ce voiam era să rămîn lipit de mine. Mai precis Ťsă pun în afarăť ceea ce se afla Ťînăuntrul meuť". Altfel spus să-și salveze "suflețelul" prin extrovertire scriptică. Rezerva față de rostirea prin mijlocirea literaturii să-i fi venit d-lui Liiceanu dinspre disprețul suveran al lui Noica față de tot ce nu putea fi inclus în "ideea pură"? Să fie un reziduu noician care capătă
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
luptă, dragoste și moarte. Să ne gândim o clipă: cenotaful e monumentul ridicat în amintirea războinicilor al căror trup nu e de găsit. Sau al căror mormânt se află altundeva. Dispăruți fără urme, dar dispăruți în sens propriu, ei se salvează într-o aureolă de neatins, de cu totul alt calibru decât li se întâmplă eroilor necunoscuți. Iată-i, glorioși și înnobilați, reușind să-și păstreze intactă discreția, pe cei care au murit mai departe de noi. Măcar un pic mai
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
situații, un suflet nobil înseamnă o reputație proastă. Pentru anumiți indivizi, o Ťreputațieť (chiar proastă) face mai mult decît toate academiile din lume". De asemenea reliefează cu sarcasm rolul "pozitiv" al cinismului în valorizarea modernă: "Numai prin cinism mai poți salva ceva în fața oamenilor din jurul tău. Un om cinstit, corect, cu simțul măsurii și al ridicolului, un om cumsecade, într-un cuvînt, este considerat un mediocru. Ca să atragi atenția asupra ta, chit că ești o nulitate, un ratat sau un cabotin
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
imaginăm orice, doar că le suntem egali nu, și atunci, obligați să ne recunoaștem precaritatea și lipsa de mijloace de același fel, am fost puși în situația de a inventa altfel de mijloace pentru a ne apăra, pentru a ne salva și chiar pentru a putea învinge, în măsura în care supraviețuirea poate fi - și poate fi! - considerată o victorie. Așezați într-un loc unde se bat munții în capete, nu ne-am pus decât rareori problema să dărâmăm munții, dar am găsit mereu
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
alții de vârsta sa sunt liberi nu numai să dispună de averea părinților, ci chiar și să nu dispună de ea, pur și simplu liber de a nu se insera în șirul unor generații supuse nenorocului, nici pentru a le salva, nici pentru a le înțelege. Iar analizarea malformațiilor produse de istorie pe un suflet și un destin pe care - indiferent dacă vreau sau nu - îl continui, îmi trezește în egală măsură spiritul critic, revolta și o sfâșietoare milă. Analiză ontologică
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
istoriei noastre, își schimbă modul de întrebuințare de la o epocă la alta. în timp ce în epocile negre se poate transforma într-o alunecoasă manta de vreme rea care ne ajută să ne strecurăm sub lovituri, ne apără și poate chiar ne salvează, reflexele pe care ni le-a lăsat, ne pot împiedica să funcționăm în condiții de libertate, așa cum un anestezic te poate ajuta să treci pe sub arcurile suferinței, dar poate să te și împiedice să te mai trezești vreodată după operație
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]