2,500 matches
-
Julie a căzut imediat de pe sanie, sania continuând coborârea de una singură. Tata i-a zis că se poartă ca un țânc. Acum era rândul meu, iar eu m-am ținut de sanie, hotărâtă să arăt tuturor că sania noastră, sania făcută de tatăl meu, era la fel de bună ca oricare alta. Dar la jumătatea pârtiei, s-a lovit de o margine și a virat mult la dreapta, tăindu-și drum spre o râpă foarte abruptă mărginită de un gard jos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
râpei În timp ce eu fusesem aruncată În spate, la jumătate de metru de margine, Încâlcită În sârmă. Gâfâia atât de tare când a ajuns la mine Încât am crezut că o să moară, În schimb s-a așezat În genunchi pe capătul saniei ca s-o țină pe loc și mi-a desfăcut geaca, mâinile, părul din ghimpii de sârmă. După ce a desfăcut și ultima bucată de sârmă, m-a tras de-acolo, iar sania a țâșnit Înainte. Câteva secunde mai târziu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
schimb s-a așezat În genunchi pe capătul saniei ca s-o țină pe loc și mi-a desfăcut geaca, mâinile, părul din ghimpii de sârmă. După ce a desfăcut și ultima bucată de sârmă, m-a tras de-acolo, iar sania a țâșnit Înainte. Câteva secunde mai târziu am auzit-o zdrobindu-se de șoseaua de dedesubt. Cândva credeam că-mi amintesc ziua aceea atât de bine pentru că atunci mi-a salvat viața. Acum cred că e din cauză că atunci a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
albastre Zugrăvi-vor a lor cale spre imperiile voastre, Fluvii cu de pavezi valuri înspre Roma curgători. "De pe Alpi ce stau de-asupra norilor cu fruntea ninsă, De prin bolți de codru verde, de prin stâncile suspinse, Pe a pavezelor sănii coborî-vor în șivoiu; Cu cenușa pocăinței și-a împlea pământul fruntea, Cu cenușa Romei voastre - moarte legioane, - punte Peste râuri. Și nimica nu se v-alege din voi. Veți ajunge ca-n tâmpire, în sclavie, degradare. Pas cu pas
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
priveau direct și cu mare intensitate pe Va, ceva Între surpriză, invitație și uimire parcă spunând: De ce nu mă săruți, nu vezi că-s fumoasă?! Rămasă făra batic și fără „boanda” lui moș Ianoca, tatăl ei care făcea butoaie și sănii, Rozalița cea zâmbitoare era o noutate pentru Va și purta o flaneluță roșie și mai ales niște pantalonași roz de care se lipise privirea băiatului, culori vii cu care tinerele mame de la sat Își Îmbracă din totdeauna frumoasele lor bucurii
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Înfricoșa la gândul că toți bărbații din casă vor fi „ridicați” noaptea, așa cum au fost ridicați nenea Ion Spătaru și cei din neamul Botez), Ghiorghi a dascălu’ Își aminti și spuse: Hasmațuchi, pentru vesti bune am să-ți fac o sanie! Știi să citești ziaru’ și aista-i mari lucru! Băiatul nu realiza dimensiunea reală a scrisului și cititului cu litere de tipar pe care o dobândise grație inspirației și dăruirii tatălui său decât atunci când gurița mare a Rozaliței, cea cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
să-l scoale dacă simt om străin, dar dulăii erau mai mult călători, nu trăgeau la casă de om gospodar, când îi căuta erau fugiți. Iarna, spre groapă nu-și mai făceau drum decât negustorii sau lăptarii. Aceștia treceau cu săniile peste Cuțarida. Stere își găsea de lucru. Repara butoaiele, le păpurea, nu sta un ceas, Ond se ogoiau viscolele, bătea drumul spre bordeiul lui Grigore. Mai vorbeau să treacă timpul, se amesteca și muierea. - Dar de însurat de ce nu te
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lui. Oacă le umbla prin chimire. Tot au mai scos câte ceva, mărunțiș, acolo. Au tras cu urechea, au privit în dreapta și-n stânga. Oameni cu bani. Numai grânari. Loc de tîlhăreală. Pe șoseaua Alexandriei treceau zi și noapte căruțe și sănii pline cu saci. În zori, se întorceau negustorii de la București, burdușiți de parale. 158 Au mai stat până au început iar niște viscole. Iarnă grea. Toată câmpia Munteniei era acoperită de un omăt gros și șoselele se înfundaseră. Noaptea cădea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
asta cam așa era. Le închidea gura. După trei zile, când s-au potolit viscolele, au ieșit la drumul mare. Gazda avea un ciot de pușcă veche, cu țeava retezată, și o încărcătură de gloanțe. Au pândit într-o pădure săniile negustorilor. Când s-a mai zbicit zăpada și s-a făcut pârtie, au ieșit grânarii cu încărcătura spre București. I-au lăsat să treacă. Să fi fost cinci-șase târlii, pline. Hoții au făcut un foc de vreascuri și au așteptat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
luat o frică pe pungași! Se uita Horea împrejur, se uita Oacă. Nu erau obișnuiți. Parcă tot mai bine era în mahalalele lor, la golitul buzunarelor! Pe cerul lucios și verde răsăriseră stelele. Auziră din depărtare chiotele negustorilor beți. Zurgălăii săniilor sunau ușor în aerul rece. Puseră mâna pe retevei și lăsară focul. S-au apropiat de drum. Se auzeau șinele de fier tăind zăpada. Iute i-au cădulit pe grânari. Florea a ridicat țeava scurtă a puștii și-a tras
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
au apropiat de drum. Se auzeau șinele de fier tăind zăpada. Iute i-au cădulit pe grânari. Florea a ridicat țeava scurtă a puștii și-a tras un foc spre cer. Caii din fată s-au speriat și-au răsturnat săniile. Din mestecăniș, au sărit ceilalți cu pari în mână. - Ho! a strigat Nicu-Piele. Mierliseră negustorii. - Banii! a zis Oacă. Florea le-a descheiat chimirele, le-a deșertat băierile și când le-a strâns sutele în nădragii lui, Sandu-Mînă-mică a lovit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
au sărit ceilalți cu pari în mână. - Ho! a strigat Nicu-Piele. Mierliseră negustorii. - Banii! a zis Oacă. Florea le-a descheiat chimirele, le-a deșertat băierile și când le-a strâns sutele în nădragii lui, Sandu-Mînă-mică a lovit caii, și săniile au luat-o razna pe câmpul întins și nesfârșit. În urmă, hoții râdeau cu munile pe burtă. - V-a plăcut? i-a întrebat Florea. - Măi, ai dracului mai sîntem! se mira singur Oacă. Au stins focul și-au plecat pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
câtă vrea, o ciorbă de roșii la două zile, duminica o tocană și, în rest, ce da Dumnezeu. Mielu nu crâcnea. Era un băiat de la tară, zicea bogdaproste că găsise unde să-și odihnească oasele. Iarna scotea dintr-o magazie sania jupânului, îi ungea tălpicile, le repara, schimba șinele de otel, zbura cu jimbla în cartiere. Vara, iar era bine. Drumurile pline de gropi nu-l înspăimîntau. Mai mare dragul să stai pe capră, să dai bice calului, cu căruța plină
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zbura cu jimbla în cartiere. Vara, iar era bine. Drumurile pline de gropi nu-l înspăimîntau. Mai mare dragul să stai pe capră, să dai bice calului, cu căruța plină. Numai când se topeau zăpezile începea balamucul. Domnul Bică adăpostea sania și scotea droașca de tablă, cu arcuri vechi de otel. O vopsea bine, punea un zugrav să-i scrie numele cu literele cele mai mari, ungea osiile roților și striga la el: - Gata, puturosule? Treci de încarcă pîinea! Mielu aducea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
diseară! zise ginerele. - Nimic! Mergem! Avem și noi treabă, ce credeți dumneavoastră? Ia-ți, Anghele, blestemul și haide! se răstise starostele la buzat, care ar mai fi stat de dragul câștigului. Erau morți de osteneală. Pe la patru au plecat cu o sanie. S-au uitat în sus, cerul aproape negru. Tăcuse totul înjur. Zăpada, vmătă. Peste câmpia pustie a Munteniei se strigau ciorile. Fugeau dinaintea viscolului. Fiecare, în gândurile lui. Neacșu făcea socoteala cam cât le-ar veni de căciulă. I-ar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ție pe drum, bătea cu palma în cutia contrabasului, nepăsător la frigul ascuțit. Nenea Mitică Ciolan, apucat de bătrânețe, moțăia cu capul în piept, dărunat de osteneală. Numai Dumitru ridica pleoapa lui vânătă și îl grăbea pe ăl de mâna sania: - Dă-i bice, că ne-apucă viscolul... Către bariera Bucureștiului, omul a tras de hățuri: - Hooo! Eu aici vă las! Lăutarii s-au scuturat din amorțiri și-au privit norii de deasupra. Caii sforăiau speriați. - Mă duc, m-apucă ninsoarea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
murim noi... - Măcar un kilometru să ne mai fi dus... Ce spui, Mitică? Starostele și-a strâns mai bine șalul de mătase albă care-i înfășură gâtul golaș și slăbit și s-a apropiat de cel care-i cărase cu sania: - Și zici că nu ne mai duci măcar până-n barieră? 335 Omul nu răspunse. Bătu animalele pe crupă și se aruncă în leagănul săniei, ascunzîndu-și picioarele într-o pătură groasă. - De, mârâi în cele din urmă, de ce nu mai stăturăți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i înfășură gâtul golaș și slăbit și s-a apropiat de cel care-i cărase cu sania: - Și zici că nu ne mai duci măcar până-n barieră? 335 Omul nu răspunse. Bătu animalele pe crupă și se aruncă în leagănul săniei, ascunzîndu-și picioarele într-o pătură groasă. - De, mârâi în cele din urmă, de ce nu mai stăturăți și voi măcar până mune de dimineață, ați stricat petrecerea... și dădu bice cailor, dispărând într-un vârtej de zăpadă. - Ce-i facem acu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe ceilalți. Priveau la nebunul din fața lor, care nu-și mai termina cântecul. Anghel râdea încet, și mâna lui dreaptă, rănită de ger, care mișca încă vioi arcușul aproape rupt, nu se opri nici când îl suiră cu grijă în sanie. Avea privirile rătăcite, albe și nu spunea decât atîta: - Ce v-am spus eu, nene Dumitre și nene Mitică, țineți-vă bine, să vă cânt eu un cântec... Ia ascultați... Și în timp ce sania ușoară aluneca sprinten pe zăpada scârțâitoare, vânătorii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nici când îl suiră cu grijă în sanie. Avea privirile rătăcite, albe și nu spunea decât atîta: - Ce v-am spus eu, nene Dumitre și nene Mitică, țineți-vă bine, să vă cânt eu un cântec... Ia ascultați... Și în timp ce sania ușoară aluneca sprinten pe zăpada scârțâitoare, vânătorii îl auziră abia șoptind cu o voce pierdută: Drag mi-a fost pe lumea asta Calul, pușca și nevasta, Calul mă călătorește, Pușca de hoți mă păzește, Nevasta mă primenește... Când termină, chicoti
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cumpere cadoul zilnic care Îmi făcea convalescențele atât de plăcute. Nu puteam ghici În ce va consta de data asta, dar prin cristalul stării mele ciudat de transparente vedeam foarte vie imaginea ei străbătând strada Morskaia spre bulevardul Nevski. Zăream sania ușoară trasă de un armăsar murg. Auzeam fornăitul, clămpănitul ritmic al testiculelor lui și bufnitura produsă de bucățile de zăpadă Înghețată când se loveau de partea din față a saniei. În fața ochilor mei și ai mamei se profila spinarea vizitiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
vie imaginea ei străbătând strada Morskaia spre bulevardul Nevski. Zăream sania ușoară trasă de un armăsar murg. Auzeam fornăitul, clămpănitul ritmic al testiculelor lui și bufnitura produsă de bucățile de zăpadă Înghețată când se loveau de partea din față a saniei. În fața ochilor mei și ai mamei se profila spinarea vizitiului, În pufoaica lui albastră și cu ceasul Îmbrăcat În piele (era două și douăzeci) prins În spate, la centură, pe sub care se rotunjeau ca un dovleac bucile uriașului său șezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În două colțuri, prin niște inele, de cele două mânere laterale ale spătarului scund al banchetei pe care ședea. Și În spatele ei, ținându-se de aceste mânere, stătea În picioare pe un suport Îngust, deasupra extremităților din spate ale tălpilor saniei, un valet cu pălărie cu cocardă. Urmărind În continuare sania, am văzut-o oprindu-se la magazinul Treumann (ustensile de scris, brelocuri de bronz, cărți de joc). Mama a ieșit imediat din magazin, urmată de valetul care ducea obiectul cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
laterale ale spătarului scund al banchetei pe care ședea. Și În spatele ei, ținându-se de aceste mânere, stătea În picioare pe un suport Îngust, deasupra extremităților din spate ale tălpilor saniei, un valet cu pălărie cu cocardă. Urmărind În continuare sania, am văzut-o oprindu-se la magazinul Treumann (ustensile de scris, brelocuri de bronz, cărți de joc). Mama a ieșit imediat din magazin, urmată de valetul care ducea obiectul cumpărat, aparent un creion. M-am mirat că nu ducea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ducea ea singură un obiect atât de mic și această neplăcută problemă dimensională a produs o vagă revenire, din fericire foarte scurtă, a „efectului de dilatare a minții“, care sperasem că dispăruse odată cu febra. În timp ce era din nou instalată În sanie, am văzut cum ieșeau aburi din toți, inclusiv din cal. Am văzut de asemenea grimasa familiară pe care a făcut-o desfăcându-și rețeaua deasă a voalului legat prea strâns peste față și, În timp ce scriu acest lucru, simt din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]