3,889 matches
-
Trebuie să te dai cu ăștia că dacă nu, „hârșt”, și duce deștele murdare În dreptul gâtului, În semn de tăiere. Ce-ai făcut? Te Întrebi urcând dealul spre cimitir. Ce-ai făcut? Și bulgării de pământ sună peste podul de scânduri care acoperă sicriul, și pleacă bunica ta de pe lume În loc luminat, În loc cu verdeață, de unde a dispărut toată durerea, suspinarea și Întristarea... Tu ce-ai făcut? Te Întrebi toată ziua, când neamurile Își bagă mâinile În tocana de vițel a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Răsuflare de om peste răsuflare de animal, urlet disperat de iubire. Precum odinioară, Rodrigo de Triana, urcat pe catarg, zărind țărmul, descoperind America. Iepurele, și el un iepure acolo, Într-o țară a Făgăduinței. Iubit de un copil. „La pasarelă scândurile e putrede”. Toate acestea se Întâmplă la Casa Scriitorilor. Unde scriitorii se odihnesc și, după ce se odihnesc, scriu. Unul din ei scrie că: „Moartea-și plimbă iar trăsura / prin turcitul București / care și-a-ntrecut măsura / În fasoane hărăpești /... Visita Interioram Terae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
că și Claudia Planchette are programare pentru naștere la voi și nu cumva a născut și Mia Ferrari tot la voi? Era o poză cu ea În Daily Mailul de azi. Era la o premieră și era slabă ca o scândură. Prietena mea, Fi, tocmai a născut și ardea de gelozie. Oare ce se Întâmplă la spitalul ăsta de toate pacientele ies din spital așa de slabe după atât de puțin timp de la naștere? Fac genuflexiuni când sunt În travaliu sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Ivan tot promitea că va veni să termine de pus gresia, dar zi de zi suna săo roage să mai aștepte pentru că era chemat să facă altă treabă. Chiar dacă pierduse de mult șirul așchiilor care-i intraseră-n picior din scândurile goale pe care le avea acum În bucătărie, mereu spunea că „Da, desigur“. Era foarte Îngrijorată că inima lui ar putea să cedeze și nu vroia să se plângă sau să-l bată la cap. Cu toate astea, În ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
masă cu picioarele în sus și pavimentul strălucea de apă ici și colo. Era mândră de treaba făcută și în privire avea aceeași lucire a pavimentului. Eu, în schimb, eram nemulțumit, stors. — Să scot fierul din priză. Se îndreptă spre scândura de călcat deschisă într-un colț, de pe care atârna o bucată de bumbac albastru, poate un halat. Era deja îmbrăcată de ieșire, dar nu se machiase încă. Ochii ei spălăciți mă mângâiau. După barba lungă, după jacheta șifonată, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Aud apa atinsă de zgomotul mișcărilor ei, în timp ce încearcă să se apropie de barca aceea ancorată pentru puțină vreme încă. Duce o rochie de voal cu flori roșii care flutură atârnată pe un umeraș și un scaun așezat pe o scândură plutitoare, pe care o trage după ea în apa aceea nu prea adâncă. Un scaun gol. Nu este obosită, nici tristă, dimpotrivă, e plină de energie și pare să aibă în păr broaște întunecate. În toiul nopții a intrat cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lui Augusto luă sfârșit, ca într-o acalmie înspăimântătoare, prin hotărârea de a se sinucide. Voia să termine cu el însuși, izvorul propriilor nefericiri. Dar înainte de a-și duce proiectul la bun sfârșit, asemeni naufragiatului care se agață de o scândură fragilă, îi veni ideea de a se consulta cu mine, cu autorul acestei narațiuni. În acea perioadă, Augusto citise un eseu de-al meu în care, deși doar în treacăt, vorbeam despre sinucidere, și se pare că-i făcuse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Fata mea nu credea în aiureli de genul hai să băgăm războiul sub covor și să ne continuăm viețile. I-am amintit că acele schele erau rezultatul distrugerii, pe când acestea erau case în construcție. De îndată ce ne-am făcut loc printre scândurile ce zăceau în noroi și ne-am aflat sub un acoperiș neterminat, deschis spre un cer metalic, singuri în intimitatea celor doi pereți din patru, chiar și ea și-a îndreptat privirea dinspre după-amiaza înnorată spre un viitor mai luminos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
a acestui măgar cu sprâncene stufoase și decolorate mângâind cu mâinile lui grele trupul gol al Yaelei. Gâfâind deasupra ei și frecându-și penisul de sânii ei mici și tari În ritmul greoi și egal al cuiva care taie o scândură cu fierăstrăul, până când ochii Yaelei se umpleau de lacrimi. Deodată și ochii lui Fima se umplură de lacrimi și se grăbi să-și sufle nasul Într-o batistă pătată. Când scoase batista, din buzunar căzu o bancnotă de douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de mobilă“, două modele identice, care, puse alături la perete, făceau odaia încă mai strâmtă și mai îngustă, mai ales că patul de campanie se dovedise un obiect voluminos, din lemn de molid lucrat grosolan. Fusese construit din bare și scânduri legate între ele cu de-a sila, ceea ce mama cataloga drept „primitiv“, în timp ce pupitrele, date cu lac maro și prevăzute cu chei aurite, nici măcar nu meritau vreun comentariu. Ele nu erau decât „tipice“ pentru mizeriile astea ieftine, oferite de ditamai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se duse străbătând atelierul într-o încăpere alăturată, unde era la fel de întuneric și de frig și în diverse compartimente erau rezemate de zid schiuri de diferite lungimi. Am întins mâna în sus, schiurile trebuiau să ajungă sub încheietura mâinii, erau scânduri de frasin, legătura urma să fie montată în șuruburi, cu două „buci“ metalice, care țineau pantoful pe părțile laterale și erau legate printr-o curea de piele. — Nu are voie să fie prea lejer, trebuie să forțezi un pic pantoful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care stârneau respect și încuviințări din cap pline de admirație. Am ieșit în câmpie cu schiurile cele noi, îmi luasem cu mine „lumea în imagini“ din cartea cu eschimoși și, în ciuda vântului tăios, am pornit dinspre grădină, unde îmi prinsesem scândurile de picioare, către pădure, lăsând satul în spate. Împingeam măsurat vârfurile pe suprafața neatinsă, strângând în mâini bețele de bambus. Și, pe de-o parte, eram un băiat care avea schiuri noi cu canturi de oțel, în timp ce băieții din sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care ducea spre o peluză largă, împărțită în două de un răzor de trandafiri. În mijloc se afla un măr. Pe crengile lui aveau să crape mugurii în corale roz și bujorii își înclinau cu greu capul pe gardul din scânduri încrucișate care separa grădina de un drum peste câmp. În spatele acestuia creștea o lume rurală, vacile pășteau printre pomii fructiferi, se întindeau tarlale, câmpuri semănate, fumul se ridica din clădirile fermei coloniștilor - și dinspre orizont dă năvală, neagră și amenințătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și își petreceau timpul cu jocuri pe străduța din fața intrării sau jos, în șanțul de la copacul Ginkgo, am dat la noii mei prieteni din S. peste un eșafodaj format din cuvinte și probleme, care mă ducea cu gândul la acele scânduri și grinzi ce susțineau acoperișul, care delimitau răzoarele în grădina de legume și se foloseau la construcția pereților despărțitori. Acolo existau ascunzători secrete, unde cei mai mari se întâlneau cu fetele ca să se „giugiulească“ - un fel inofensiv de a sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pentru industria amenajării locuințelor. Într-o după-amiază, când îl însoțisem, a oprit brusc mașina - mi-a spus să cobor și m-a luat de mână - ceea ce nu făcuse până atunci niciodată. M-a tras după el pe un podeț din scânduri, a urcat o scară până la o locuință încă nefinisată. Nu mi-a dat drumul la mână nici când ne aflam deja lângă plafonul de beton proaspăt turnat și privea benzile transportoare care purtau nisip și pietriș sus, și-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lui, străbătând șantierul pe care-l vizitase; tocmai voia să deschidă ușa, când îl izbi un râs tineresc. Își trase pălăria ceva mai mult pe frunte și ieși în calea unui bărbat care mergea de-a lungul unui perete din scânduri; în fața lui își dădu brusc pălăria pe ceafă, își ridică sprâncenele și exclamă: —Hans! iar bărbatul, într-un costum de culoare deschisă, care purta pe cap un chipiu cu cozoroc, luat prin surprindere, scoase un „ha“, și pe urmă veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
zicea cu un zâmbet parșiv, „cu spuma bine temperată“ - în timp ce la noi încă era „zi de spălat“ la fiecare două săptămâni; o femeie din satul vecin venea, încălzea cazanul de aramă, înmuia cu făcălețul rufele în leșie, le freca pe scândura de spălat, le clătea... și eu încă mai aveam o bicicletă cu „frână de picior“. Atunci, pe aerodrom, acolo unde se înălța o casă lângă Shopping-Centre, se afla un Piper pe care tata spunea că îl cumpărase - nu atât pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
crestele munților și în jos spre o cuvertură de ceață sub care se ascundea cotidianul ăla cenușiu, știut de toți. Coapsele și șoldurile mă dureau de „încordarea și elanul“ pe care eram obligat să le repet în fiecare dimineață cu scânduri de frasin la școala de schi și obrajii mă ardeau, fiindcă sus, pe platformă, unde urcasem cu telefericul împreună cu vărul meu, privisem prea multă vreme peretele de nord despre care circulau fel de fel de zvonuri: acolo se putea vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
meu răsuflat, de care m-am scuturat de mult, ca de o grea povară de monete false. Cu gestul ridicol al gasconului îngâmfat și-a împlântat, printr-o singură și puternică lovitură, frigarea neagră, cu vârful ascuțit, în dușumeaua de scânduri, presărată cu mucuri de țigări. Abia atunci l-am recunoscut, deși în noaptea crimei purta o pălărie de pâslă neagră cu borul tras dinadins peste ochi, niște pantaloni ce-i cădeau ca două burlane negre, groase și crețe și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Firește că ai mai auzit, vorbindu-se, continuă dânsul netulburat, despre dibăcia cu care mânuiesc frigarea la scoaterea caielelor desprinse din potcoavele cailor și înfipte în asfalt. Uite așa! Și scoțându-și cu mișcări de scamator de bâlci frigarea din scândură, mimă cu ea, în mișcări repezite, operația. - Introduc la iuțeală vârful frigării în caiaua îndoită, înfiptă în asfalt, făcu el mai departe, o prind de zbor cu ușurință, mi-o pun apoi în sân și alerg după altele, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Și Hilda nici nu se gândi se nege. Nu voi putea să mi-o iert niciodată, că l-am ascultat pe Egon, deși Hilda m-a privit în chip fermecător, în mica încăpere despărțită de atelier printr-un perete de scânduri acoperit cu un panou decorativ. Conștient că săvârșesc o faptă de nemernic, o posedai automat, trecând cu grabă și decență, peste puntea unui trup de moartă. - Rămâi, zise Hilda neliniștită, când o lăsai ca o zdreanță fără preț pe locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
străini plata în dolariă Evitați singurătatea. Obosit să mai privesc zadarnic alunecarea cenușie a clipelor singurătății mele, intrai în grămada oamenilor din bâlci. Ca să-i văd mai bine și să mă fac văzut de ei, urcai cele patru trepte de scândură, oprindu-mă la rampa cortului. Surâdeam spre grămadă fără să-mi dau seama că m-am sprijinit cu spinarea de pieptul omului cu capul de cauciuc, pe care l-am acoperit pe de-a-ntregul. Cu toate că fălcile mele nu sunt umflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-ntregul. Cu toate că fălcile mele nu sunt umflate și ochii nu-mi sunt bulbucați ca cei ai manechinului, care primește câte două palme pentru fiecare gologan, laba unei calfe de cizmar repezită cu sete, mă dărâmase, trântindu-mă cu tâmpla de scândură. Cred că cizmarul a făcut-o dinadins. S-a constatat însă apoi că omul avea un bilet valabil pentru două palme. Așa că, laba de a doua a repezit-o în manechinul descoperit odată cu prăbușirea mea. Omul de cauciuc a primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu ochii scăpărători de cumplită mânie. - Zitta! Șuierai din spatele ei. Graiul tău îmi îngheață azi măduva și mă izbește între umeri ca un târnăcop. - Nu ai dreptate, interveni piticul împăciuitor, trecând fățiș de partea ei. - Te-am îmbrățișat ca pe scândura corăbiei mele, sfărâmată de destin. - Nu o meriți, ticălosule! guiță încă o dată mica pocitanie, repezindu-și piciorușul ce-l ținea pe inimă, spre laringe, cu intenția de a-mi înăbuși cuvintele. - Fiindcă ocna la care m-ai îndrumat era pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
îndrumat era pustie, continuai cu vorba sugrumată, te-am prefăcut în pat și scaun, în taler și ciomag. Pentru că nu m-am priceput niciodată să mânuiesc rindeaua, așchiile tale mi-au zdrelit carnea. Cuie nu am știut să bat și scândurile patului, descumpănite de povara ciolanelor mele, s-au ridicat de pe caprele tale aspre și groase ca să se întoarcă împotriva mea și să-mi surpe trupul ostenit. - Ostenit de lenevie fără leac, adăugă în diapazon avortonul monstruos , bătând enervat cu pumnișorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]