4,770 matches
-
afară Chiar un câine, bunăoară. Fericită că, în fine, Câinii nu se vor mai ține S-o alerge ziua toată Ca s-o scuture de coadă, Iese iute la plimbare, Chiar pe bulevardul mare. Nu apucă însă bine Să se scalde în mulțime, C-o și vâră într-o dubă Doi hingheri, ca să o ducă Și s-o pună la păstrare, Lângă alte lătrătoare. Spuse-atunci, oftînd, pisica: - N-am vrut să-mi ascult bunica, Ce-mi spunea să bag de seamă
MAŞINA DE VISE de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348949_a_350278]
-
Plutind fără temeri înspre desăvârșit, creează viziuni de o frumusețe răvășitoare. Se oglindesc tărâmuri dumnezeiești în cântecele sale și se dezlănțuie cerul într-un spectacol de culori fără asemănare. Frământările poetului își găsesc tihna în razele de credință care-i scaldă sufletul și care-l înconjoară în mister. Străbătând drumeagul către fericire, ochii săi sorb minunile care i se înfățișează și lasă lacrimi de rouă să picure pe mătasea timpului. Dar timpul său capătă alte valori. Nu cunoaște decât sferele înalte
TRAIAN VASILCĂU, CĂLĂTORUL NEMĂRGINIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348946_a_350275]
-
care probabil că doar acasă și-a dat seama de ce neghiobie a fost în stare, i s-a făcut și lui frică. Și atunci și-a trimis oamenii să cerceteze „diplomatic” (am accentuat ca să înțeleagă ghilimelele), în ce ape se scaldă tatăl, dacă solicită sau nu vreo despăgubire. Cu alte cuvinte: ce dorești ca să nu mă reclami? O misiune de informare. Și pentru că se teme cu adevărat, o să primească și bani să-și cumpere alt măgar. - Asta e părerea dumneavoastră? Vă
ACTELE, VĂ ROG. de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348953_a_350282]
-
șterg praful de pe sandalele veacului, de pe surâsul vostru Imbecilizat de trufia că m-ați fi putut dobori cu un gest, cu un cuvânt, cu un rânjet pe care eu l-am prefăcut într-un halou așezându-mi-l pe fruntea scăldată-n sudori, pește coroană de ghimpi de atâta vreme purtată... CEZARINĂ ADAMESCU 21 februarie 2012 Referință Bibliografica: MĂ LEPĂD DE UMBRE - POEM DE IUBIRE - CEZARINĂ ADAMESCU / Cezarină Adamescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 417, Anul ÎI, 21 februarie 2012
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346801_a_348130]
-
rădăcini din care își extrage seva, lumina ce îi va călăuzi pașii și îi va da forță să lupte cu vicisitudinile vieții. Locul din care își pornește drumul vieții, împodobit cu cele mai minunate flori, copaci înalți, iarbă ca mătasea scăldată în picături de rouă cristalină, pictată în acel verde sublim pe care nu îl vei regăsi niciodată mai frumos ca cel din locul nașterii tale. Locul în care vrei să regăsești cu gândul fiecare pietricică ce-ți mângâia tălpile de
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
aparent... la starea de angoasă, măcinare lăuntrică, neliniște, înfrângere , singurătare apăsătoare... acestea căpătând valențe grave, profunde - străbătute de intensitatea fiorului liric. „ Vai ,mie!, // cerșesc azur // și mistuit de sete, // mușc brazda caldă... pe țărmul unde iele - // în seva mea se scaldă!”// O, sfânt giuvaier // ți-e ruga în zadar... // și-azurul stins, // în ochi viclean de cer” ( Cerșesc azur). Din „culorile luminii” într-un elan al naivității și încrederii în orizonturi ondulatorii... împletește versuri suave, luminoase pentru a fi „Cu un
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
de emoție , din valoarea poetică. „Și totuși, cum arată „gloria”? // „Nu știi!” // mi s-a părut că-mi șoptește la ureche / ceva... // venit ca dintr-un vis.// „Ascultă cu atenție!”// Mai întâi și se va arăta sub forma unui chip...// Scăldat într-o lumină pură, binevoitoare. Ochii vor fi numai zâmbete, ascunzând cu grijă // Marea Trădare” ( Clipa de glorie). Poezia este o stare, o flacără ce izbucnește din adâncurile sufletești, nu cunoaște reguli... revărsându-se în albia imaginarului fără opreliști... Poetul
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
din adâncurile sufletești, nu cunoaște reguli... revărsându-se în albia imaginarului fără opreliști... Poetul intervine, îngrădește, îndiguiește doar atât cât expresia poetică să capete limpezime și profunzime. Poeta Valentina Becart, neobosită căutătoare de expresii inedite... contemplă în zilele însorite „zorii scăldându-se ca pruncii // în lacrimi de fericire; Alte expresii ca; „pe buzele tale aprinse surâde abisul”; „ de sângele uitării zace-acum pătată” „rogojină împletită din doine strămoșești” ; „toamnă bănuți de aur pentru clipe de nostalgie” ; „viața-mi sângera peste tot”.... produc
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
regăsite în stihuri expresive încărcate de semnificații . „să curățăm pământul de ruine... // și să'nălțăm altare // de „rugăciune pline”. În fiecare clipă trecătoare // să'nnobilăm al vremilor noroi. // În pulberi să aprindem stele, // și-n fiecare zi // slăvi-vom dimineți, // scăldate-n auritul soare”. ( Să'nălțăm altare). Titlul volumului “Două lacrimi de cer” ( adevărată metaforă) ... deschide căi spre inima cititorului care poate descoperi aici ( în volum) poezii cu o paletă variată de stări având o încărcătură emoțională vulcanică, incandescent ă ... Vă
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
și dumnezeiască, care nu este numai pregătirea, ci însăși luarea în stăpânire de pe acum a realității Învierii lui Iisus Hristos, este introdusă, de fapt, într-o formă a Împărăției lui Dumnezeu. În înaintarea progresivă spre starea de desăvârșire, creația este scăldată și răsfățată de incandescența divină, care iradiază dintr-un centru mai presus de ea. Datorită acestei gândiri, Biserica Ortodoxă și-a înțeles menirea și misiunea de a se descoperi pe sine drept organ al Sfântului duh întru împlinirea operei mântuitoare
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346854_a_348183]
-
și dumnezeiască, care nu este numai pregătirea, ci însăși luarea în stăpânire de pe acum a realității Învierii lui Iisus Hristos, este introdusă, de fapt, într-o formă a Împărăției lui Dumnezeu. În înaintarea progresivă spre starea de desăvârșire, creația este scăldată și răsfățată de incandescența divină, care iradiază dintr-un centru mai presus de ea. Datorită acestei gândiri, Biserica Ortodoxă și-a înțeles menirea și misiunea de a se descoperi pe sine drept organ al Sfântului duh întru împlinirea operei mântuitoare
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346854_a_348183]
-
mulți dintre prietenii Domniei Sale, printre care scriitorii Casian Maria SPIRIDON, Nichita DANILOV, Adi CRISTI și alții, rostesc cuvinte impresionante despre carte și autor, căruia i se oferă daruri (albume cu fotografii, CD-uri, medalii jubiliare) și ai cărui ochi sunt scăldați în lacrimi de fericire. De altfel emoția stăpânește fiecare clipă din cele peste trei ore cât a durat dialogul oral, presărat mereu de metafore, dintre sărbătorit și prietenii și invitații săi. Sunt reamintite secvențe din copilăria și adolescența celui care
BURLUI 70 de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346984_a_348313]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > FURTUNA Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 507 din 21 mai 2012 Toate Articolele Autorului Un amalgam de vise, pe punți de întuneric Se scaldă fără vlagă, mugind adânc în valuri Se scutură dorința, se-amestecă feeric Atâta nebunie adulmecând spre maluri. Nimic nu mai contează, doar scâncete se-aud; E tot albastrul-verde misterios, demonic Ascuns tot mai adânc sub nebunescul nud Al cântecului morții
FURTUNA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346973_a_348302]
-
sfințită pentru alungarea ghinioanelor, vrajbei și a bolii. De la 4 ani am avut probleme cu gâtul, așa se face că, în ziua de Florii, înghițeam 3 mâțișori mici și sfințiți. Mâțișorii sfințiți se puneau și în apa în care erau scăldați sugarii, ca să fie apărați de boli. Fetele mari, al căror rând trecea la măritiș, fierbeau, la miezul nopții dinspre Florii, apă cu salcie și busuioc, iar ziua se spălau cu ea pe cap, zicând: „ Cumu-i părul înflorit, așa și păru-mpletit
FLORIILE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347009_a_348338]
-
de noapte, stăteam la pândă, pentru a urmări mersul stelelor. Într-o noapte, când pleoapele mi se închideau a somn, am zărit o stea care a căzut chiar în grădina noastră. Am coborât încetișor de pe prispă și, desculță prin iarba scăldată-n rouă, am alergat în grădină. Am privit cu atenție în toate ungherele grădinii dar n-am zărit nici urmă de stea. Somnoroasă cum eram, era cât pe ce să adorm în grădina învăluită de parfumurile suave ale “reginei” nopții
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347013_a_348342]
-
VĂI DE LUMINĂ, de Cruți Cristian , publicat în Ediția nr. 1064 din 29 noiembrie 2013. De cât timp au dat sânii tăi în pârg... Și de câtă vreme din ochi nu mai curg Picături de rouă, din steaua curată Ce scălda cândva a mea viață toată... De când vreau să curgă flacăra din mine Care chip a luat din cele divine! Zeiță ai fost,insă timpul trece... Azi mă întristează amintirea-ți rece. Te risipești privirii ca fumul de țigară, Ca un
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
am prieten singur numai pe Thanatos, Dracii să-mi vorbească cu milă si patos, ... Citește mai mult De cât timp au dat sânii tăi în pârg...Și de câtă vreme din ochi nu mai curgPicături de rouă, din steaua curatăCe scălda cândva a mea viață toată...De când vreau să curgă flacăra din mineCare chip a luat din cele divine!Zeiță ai fost,insă timpul trece...Azi mă întristează amintirea-ți rece.Te risipești privirii ca fumul de țigară,Ca un soare
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
este sferică, iar binele și răul se rostogolesc printre oameni ca niște mere fatale! -Eva a cunoscut prima...Ea a mușcat prima! -Iar Adam n-a putut rezista: ispita era prea rotundă! Apoi privirile lor au devenit fluvii. S-au scăldat unul în privirea celuilalt. -Scufundarea paradisului? -E o alternativă. Apropo, nu simți, cititorule, paradisul furnicându-ți pielea câteodată? Costel Zăgan 56.57. Referință Bibliografică: DEȘERTUL DE CATIFEA (55-57) / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 891, Anul III, 09
DEŞERTUL DE CATIFEA (55-57) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346281_a_347610]
-
Luminată-n nopțile cu lună Și astăzi nostalgiile-mi adună De pe întinderile sihastre- Îmi cereau părinții să-i ajut Legam joiana cu un lanț Să pască iarba de pe șanț Alături, cei mai mari, jucau barbut Fugeam după amiaza să mă scald Adeseori mă înțepam pe grund Și prelungeam distracția c-un rund Și cât puteam să fur din timpul cald Dereticam prin casă și ogradă Cu aerul de om adult Dar dintre toate, cel mai mult Îmi plăcea să țopăi prin
MI-E DOR de ION UNTARU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346304_a_347633]
-
au năvălit dușmanii să ne fure glia, Pădurile și cerul, ciocârlia Și cântecul și hora și credința Credeau că zace-n noi doar neputința. Dar fulger întâlniră și secure, Bărbați umăr la umăr, în calea lor, pădure În sânge le scăldară gândul lor de furi Stăpânii cei de drept pe glie și păduri. Sub talpă-mi râde iarbă cea străbuna, Biserică cu turla ajunge până-n luna, Azi doarme satul, doar vântul bate-n clopot Prin codri trec osteni cu caii lor
M-ATINGE DORUL ALTOR VREMI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346333_a_347662]
-
octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Dă-ne Doamne multe toamne, Dar nu toamne de urgie Care să ne mai condamne La dureri și pribegie! Dă-ne Doamne toamne calde Și mai lungi decât o iarnă, În nevoi să nu ne scalde, Doliul lung să nu aștearnă... Dă-ne Doamne toamne bune Și la primăveri ne-ndeamnă, Fă-ne încă o minune Să trecem și-această toamnă! Dă-ne Doamne toamne blânde, Cât de-o vară și-ncă-o viață, Nu ca
DĂ-NE DOAMNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346385_a_347714]
-
și desenele lui Dan Hatmanu precum și fotografia artistică și inspirată slujesc cu mare forță sugestivă intenția și sentimentul autorului ce se înfioară și se mângâie de atâta frumusețe, completându-se cu aspecte culturale, ontologice și etnofolclorice. Ancorat în prezent și scăldat în truda Părintelui Arhimandrit Timotei Aioanei, ce ne povățuiește că aspiranții la raiul ceresc trebuie să se îngrijească de raiul pământesc și de fărâma de dumnezeire din propriul suflet, cărțile tezaur răspund problematicii trăitorului mileniului trei. Rădășeni - la curțile dorului
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TIMOTEI AIOANEI – UN SLUJITOR AUTENTIC AL BISERICII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346316_a_347645]
-
oceanul de idei. Receptiv la peisajele pe care le străbate pe diferite meridian, poetul denunță fizionomia dizarmonică, uneori, a lumii, fiind iluminat de extaza metamorfozelor. În”Jocul de-a obrazul “ descoperim un amestec de abstractism diafan și de cinism intelectualizat, scăldat în efluvii lirice. Cele patru cărți ale lui Marian Barbu reprezintă tot atâtea trepte ale esențializării prin despuierea de fenomenal. Poemul are un sunet eliotian, însă viziunile sunt inflamate de mari energii.Poetul nu e doar ingenious și inteligent, original
MARIAN BARBU ÎNTRE VIZIUNEA EXISTENŢEI ŞI A LITERATURII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346426_a_347755]
-
Dor de poezie”, Editura Națiunea, București, 2012 Ninsoarea dorului de casă ori dorul ninsorii de acasă...Cea care cade pe suflet și acoperă tot ce e gri și pământiu și pustiu...O zăpadă, cum altfel decât purificatoare în care-ți scalzi privirea, îți afunzi mâinile și picioarele și poți face din ea, cu brațele și picioarele, îngeri albi și pufoși... Zăpada dorului de mama, nu una rece, dar una fierbinte, care-ți topește sufletul, te frânge. Zăpada cu o mie de
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
îmbrățișătoare, când solitară, când fremătătoare, dar, de cele mai multe ori este tristă. Dar comunicarea dintre om și regnul vegetal e foarte adâncă și, la dovezile petalei de iubire, poeta răspunde pe măsură: „Cu o sfioasă aplecare către tine/ Și cu privirea scăldată în tristețe / Te înalț la soare, / Te sărut, / Te alint.../ Obrazul mi-l răsfăț cu-a ta finețe, / Dulce petală” (Tristă petală). Nici nu e de mirare, pentru că iubirea florilor este apanajul femeii. Petala capătă însușiri antropomorfice, are puterea de
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]