4,646 matches
-
lăsându-ne imediat acceptați de ascultători, știind să folosim bine disponibilitatea atenției care e încă întreagă, sforțându-ne să scrutăm pe fețele ascultătorilor, ajutându-ne să alegem între ei câteva puncte constante de referință, știind să-i atragem la ascultare, schițând trasee ale discursului care să suscite uimirea și așteptarea de răspunsuri. - Mai mult este necesar să știi să administrezi momentele de mijloc, cu o propunere calmă a Cuvântului, inteligibilă, vie, apropiată vieții, știind să activezi, fără exagerare și cu un
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
dau, într-adevăr, dreptate, părând mai curând niște zbateri nerealiste, dacă nu chiar alibiuri morale. Asemenea obiecții directe, pragmatice, sunt pentru Traian Vuia prilejul unor generalizări care vizează diferitele feluri de români. În rânduri puține, prin crochiuri esențiale, autorul epistolei schițează o tipologie a oamenilor politici ardeleni și din Vechiul Regat, distingând între naivitatea morală și lipsa de experiență a primilor, și îndrăzneala și inteligența ofensivă, debarasată de scrupule, a celorlalți. Portretul făcut elitei ardelenești nu este deloc flatant, iar cel
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
morală și lipsa de experiență a primilor, și îndrăzneala și inteligența ofensivă, debarasată de scrupule, a celorlalți. Portretul făcut elitei ardelenești nu este deloc flatant, iar cel al politicienilor regățeni este de-a dreptul antipatic. Dar în privința aceasta, Vuia mai schițase și anterior judecăți de valoare. Într-o scrisoare către Iosif Popovici, docent la Universitățile din Viena și Budapesta, iar mai apoi profesor la Universitatea clujeană, trimisă de la Paris la 3 ianuarie 1910 (și publicată tot de H. Medeleanu, ca anexă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
astăzi credem că au de a face doar cu medicina sau știința, pentru acești strămoși ai noștri erau inseparabil legate de religie. Izvoarele cele mai importante care ilustrează cum era considerat omul în religia ebraică antică sunt insuficiente pentru a schița o imagine completă și sistematică a antropologiei religioase din Israel; aceste izvoare, de fapt, se limitează la câteva descoperiri funerare (morminte, obiecte) și câteva inscripții sporadice. Voi fi obligat așadar să pun împreună aceste câteva date arheologice atât cu izvoarele
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cu admiterile a uitat probabil să... Se opri din nou, părând să realizeze cât de puțin, probabil era ca ofițerul de la admitere să fi uitat una ca asta. Ochii i se bulbucară. Falca i se desprinse nițel. Mâna sa grasă schiță un gest iute spre suflorul de la șold. Gosseyn lovi, o dată, în falcă, îl prinse pe om în brațe și-l purtă, leșinat, până la o canapea. Îl scotoci rapid, dar nu găsi decât suflorul în teacă. Se îndreptă și se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Iarăși Crang! Eldred Crang, care știa cum să se cultive creier ele secunde, care transmitea mesajele acestuia înainte de moartea acestui vechi înveliș al lui Gosseyn - problema lui Crang revenea în prim plan, mai complexă ca oricând. Pe scurt, cu obiectivitate, schiță cazul lui Crang în fața grupului. Când termină, doctorul Kair clătina din cap. - Crang a venit să-l examinez, cu puțin timp înainte de a pleca de pe Venus. Se întreba dacă tensiunea pe care o suportă în permanență nu-l afecta cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
mîinile în șold, iar cînd Sludden se opri, zise în gura mare: — Ăsta-i misteriosu’! Ni s-a alăturat misteriosu’! își bombă stomacul și adăugă: Ce zici de burta mea, misteriosule? — Probabil că își face treaba, îi răspunse Lanark. Sludden schiță un zîmbet vag, iar ceilalți părură amuzați. — O! Dar face și glumițe! spuse Frankie. Asta-i bine. O să stau lîngă el și o să-l fac gelos pe McPake. Se așeză lîngă Lanark și-și sprijini mîna de șoldul lui. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
groază încă nu s-a întîmplat. își închise geamantanul și se ridică: — Am o sănătate șubredă. Vă inoportunez și mă pun și pe mine într-o situație jenantă. Domnul să vă binecuvînteze, copiii mei. Cu arătătorul și degetul mare împreunate schiță gestul unei cruci în aer, deasupra capetelor lor, și ieși în grabă, cu gesturi de evadat, astfel încît ar fi grosolan să-i strige mulțumesc sau la revedere. Crezi că e nebun? întrebă Rima. — Nu. A fost mult prea cumsecade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trebui să vii. Poate că ai ceva de spus. Thaw o luă la fugă cu pași mari pe terenul de joacă. în fața ușii de la clasa de matematică se opri, își șterse zîmbetul pînă la urechi de pe față, își încruntă sprîncenele, schiță un zîmbet, deschise ușa și se duse la locul lui, urmărit de privirile colegilor de clasă. Kate Caldwell, care stătea pe rîndul celălalt, îi zîmbi și clipi întrebătoare. El se aplecă peste o pagină de axiome prefăcîndu-se că se concentrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ținutul mlăștinos luminat de soare și de pata aceea albă care-l chema și se întrebă dacă toate acestea ar putea fi folosite într-o poveste și dacă Kate Caldwell ar fi impresionată citind-o. Luînd un creion, începu să schițeze pe ascuns un munte abrupt pe coperta unei cărți. — Ce este un punct? își ridică privirea și clipi. — Ridică-te, Thaw! Spune-mi ce este un punct. întrebarea părea lipsită de sens. — Punctul este acel ceva fără dimensiuni. Nu știai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vreme și pe ea răspunzîndu-i convențional. De ce nu-și întorcea capul, de ce nu-i zîmbea sau îi făcea un semn? Mai mult ca sigur că știa că vine în urma ei. Dacă i-ar fi făcut cu mîna, el ar fi schițat un zîmbet și s-ar fi apropiat cu sprîncele ridicate interogativ. Ea i-ar fi spus: „Nu-ți place compania mea?“ sau „Mă bucur c-ai venit pe-aici, drumurile astea de dimineață sînt cam plicticoase“ sau „Mi-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fată și mi-a zis: „La ce te holbezi?“. I-am arătat ușa și i-am spus: „Uită-te la asta, arată de milioane“. Soarele strălucea în hol, iar ramele aurii sclipeau pe pereți. Chiar arăta de milioane. Domnul Coulter schiță un zîmbet. Coulter intră și zise: — Salut, Duncan. Salut, Forbes. Forbes, ți s-a stins țigara. Vrei să ți-o aprind? Poți s-o aprinzi dacă vrei. Coulter luă un chibrit și aprinse țigara, apoi se duse la chiuvetă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
merge peste sau pe lîngă un trup. Asta nu însemna că picioarele lui atingeau pămîntul cu mai puțină fermitate, dar ceva se strîngea în el în timp ce pășea. Nu putea să se odihnească decît atunci cînd lucra ca lumea. După ce au schițat becuri și cutii, studenților li s-au dat plante, fosile și mici păsări tropicale împăiate. Ochii lui Thaw explorau ca o insectă arhitectura spiralată a vreunei scoici, în timp ce vîrful creionului însemna hîrtia cu descoperirile ochiului. Profesoara încerca să-l corecteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pat. La școală și-a urmat ca un somnambul rutina zilnică. La prînz, se duse la cantină și bău o ceașcă de cafea neagră la o masă aglomerată. O fată din apropiere îl strigă: — Salut, Thaw! El abia dacă putu schița un zîmbet. — Te distrezi, Thaw? — Suficient. — îți place viața de-aici, Thaw? — Suficient. Un băiat se aplecă spre ea rîzînd și-i șopti ceva în ureche. — Thaw, tipul ăsta spune chestii murdare despre tine, zise ea. Băiatul replică repede: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Catastrofele Vechiului Testament, care face bine lucrurile dar le chinuie și le distruge la fel de bine. Sau mi-ar plăcea să pictez o serie de peisaje urbane prin care trece canalul. Sau Stiloul i se opri deasupra paginii, apoi coborî și schiță copacul din Sauchiehall Lane, mărit și desfrunzit, printre casele de raport și grădinile din spate ale cartierului Riddrie. în jurul lui trei gospodine pitice întindeau frînghii între stîlpii de rufe, și le desenă amintindu-și de cele care se îngrijiseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care Thaw o mîzgăli pe suprafața de plastic. — Am terminat, spuse el, dar nu e formidabil. — Vezi, zise Judy, m-ai desenat de parcă aș fi o ființă rea. Ai scos la suprafață calitățile mele negative. Thaw privi desenul. Credea că schițase doar forma feței ei, și nici n-o făcuse bine măcar. Știu că am mai multe calități negative, continuă ea, decît pozitive... El începu să protesteze, dar ea adăugă: Uită-te la Kenneth! Thaw îi aruncă o privire lui McAlpin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ușă care dădea în balconul sălii de dans, un spațiu îngust în care se depozitau scaune. Acolo era un bărbat prăbușit, cu brațele pe balustradă și capul pe brațe. Era Drummond. Thaw nu-l văzuse niciodată singur sau deprimat. Drummond schiță un zîmbet și îi indică un scaun. — Ce faci, Duncan? De ce nu dansezi? — Nu știu. De acolo, de sus, dansatorii păreau niște carcase oarbe de păr din care ieșeau mîini și picioare ca membrele unor stele de mare. Cuplurile înlănțuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îi plăcea să se vadă în postura de om de lume care putea glumi pe seama faptului că fusese lăsat cu buza umflată de o chelneriță. în vreme ce mîncau, Marjory își ridică privirea îl văzu cum se uită la ea concentrat, și schiță un zîmbet forțat. El își aminti cînd zîmbetul acela i se păruse hidos. Acum i se părea frumos, și era sigur că ridul pe care îl săpa, o să arate și el la fel de frumos. — Duncan, îi spuse Marjory, nu te superi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se gîndea că peretele din fața orgii ar fi locul cel mai nimerit. — Peretele din fața orgii va ilustra lumea în ziua a șaptea, cînd Dumnezeu o contemplă și se declară mulțumit. — Pare rezonabil. — Bun. O să fac schițe. Ideile pe care le schița în caiet se materializau atît de repede, că-i sugeau energia necesară respirației, așa că trebui să se oprească de două ori pentru injecții. Dumnezeu era ușor de surprins. Ieși puternic și omniscient, ca domnul Thaw, dar cu o expresie neașteptată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tu la fel. Plătește regulat, și o să ai cinci lire pe săptămînă după ce vei împlini șaizeci de ani. Dac-o să-ți dai seama imediat, o să primești mai puțin de cincizeci de lire. Depinde de tine. — Mulțumesc, tată, spuse Thaw și schiță un zîmbet. Nu mințise atunci cînd zisese că mai are ceva bani din bursă, dar nu erau decît vreo cîțiva șilingi. Peste o săptămînă, un grup în care se aflau domnul Smail și pastorul intră în biserică. Domnul Smail spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nava laterală, și cînd ochii i se obișnuiră cu lumina mai intensă de pe podea, observă că femeia era Marjory. — Salut, Duncan, zise bărbatul voios, iar Marjory ridică mîna și zîmbi. Thaw răspunse cu „Salut“ și privi în jos, spre ei, schițînd un zîmbet. — Ne vizitam niște prieteni din Lenzie și ne-am adus aminte de zilele de-odinioară, și ne-am zis, de ce să nu dăm o fugă să-l vedem pe Duncan? Așa că, iată-ne. Bărbatul privi atent în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
își zise.) Stăteau între șirurile de scaune și cîntau că timpul, ca un pîrîu care curge la nesfîrșit, și ia toții fiii, și zboară, uitați, cum moare visul în zori de zi. Trecu în grabă pe lîngă ei cu gura schițînd acuze, și se duse la ușiță, alergă pe scara în spirală și apoi merse pe marginea ferestrei, prin podul cu orgă și pe lîngă nișele mansardei. Rima și Alex nu erau în nici una. O apucă spre bucătărie și se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să-l ajut să crească. — Te înțeleg, zise Sludden cu gravitate, dar dacă îți iubești fiul, dacă o iubești pe Rima, vei lucra pentru ei în Provan. — Familia mea nu e în zona de pericol acum. Locuiește cu tine. Sludden schiță un zîmbet îndurerat, se ridică și se plimbă prin dormitor. — îți voi spune ceva ce numai o singură persoană știe. Trebuie să nu vorbești despre asta, pînă ajungi la Provan, dar apoi va trebui să spui întregii lumi. întreaga regiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acum și vedea doar stelele reflectate în adîncuri. în ureche auzea un sunet ca de tunet depărtat sau o boare de vînt. „Este... este... este...“ zicea. „Este... dacă... este...“. își dădea seama că jumătate din stele vedeau cealaltă jumătate și schiță un zîmbet, nefăcînd diferența dintre sus și jos sau nepăsîndu-i care dintre ele erau, de fapt. Apoi, amețit de infinit, nu adormi, ci păru că plutește și intră în el. Data următoare se trezi într-un azuriu palid și rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
este un fenomen nemaiîntâlnit. ― Dar el spune adevărul. Patricia Hardie își coborî picioarele pe covor și-și scoase țigara din gură. Atitudinea ei părea foarte pozitivă. ― Detectorul hotelului a afirmat că el nu-și cunoaște propria identitate. Brațul de plastic schiță un gest protector în direcția ei. În vocea gravă se ghicea o nuanță îngăduitoare: ― Fetița mea, nu punem la îndoială ce-a afirmat. Dar totodată, nu pot trece cu vederea faptul că mașinile sunt coruptibile. Eminentul domn Crang și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]