5,506 matches
-
va susține, în articole combative și expresive, creațiile lui Brâncuși, Pascin, Iser, Pallady, Rodica Maniu, Vermont, Dărăscu, Ressu, Luchian ș.a. împotriva rezistențelor oficiale, cronicînd cu aplomb exigent edițiile succesive ale saloanelor „Tinerimii Artistice”; articolele de susținere din Seara (1913-1914) ale sculptorului Brâncuși și ale pictorului J. Pascin, artiști moderni originari din România, afirmați în Franța și respinși acasă, merită mai mult decît o simplă consemnare. Din păcate, după război, activitatea lui Arghezi în domeniu se va diminua considerabil. Alți cronicari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de indicații scenice ironice, detașate, ireverențioase: „E atît de monoton prea tîrziu: în plus broaștele albe au ochelari de bronz pentru cadranul lunei din care au căzut orele” Figura Salomeei a inspirat, de asemenea, creația plastică a numeroși pictori și sculptori ai vremii, de la Gustave Moreau (maestrul lui Pallady!) la Alexandr Archipenko. Procedeele metapoetice apar, în aceeași perioadă, în manuscrisele tînărului Tristan Tzara și, mai puțin la Ion Vinea. Teatralismul ironic este însă trăsătura definitorie a liricii tînărului Maniu, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
stabilesc o punte, descifrează o filiațiune, lămuresc originile revoluției literare mondiale din 1918”. Precursoratul autohton absolut în materie de avangardă va fi invocat de același Vinea și în paginile Cuvîntului liber al lui Eugen Filotti: „Azi, e universal recunoscut că sculptorul Brâncuși a influențat, prin elevii săi Liepschietz și Arhipenko, mult mai celebri decît maestrul însuși, întreaga plastică modernă. În toate cercurile de artă străine se știe rolul jucat de Marcel Iancu în propagarea cubismului încă din 1915, după cum se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Contimporanul vor face apel la un nou sincretism novator, „constructiv”, lipsit de negativismul anarhic al performanțelor dadaiste. Cele cîteva spectacole colective de muzică, poezie, film și teatru au fost realizate cu contribuția unor artiști cunoscuți ai momentului — actori, muzicieni, pictori, sculptori, decoratori. Prin acestea s-a încercat astfel promovarea artei și, mai ales, a poeziei novatorilor europeni, dar și a celor autohtoni. Un prim recital (literar, artistic, muzical) a avut loc pe 14 decembrie 1924, în Sala Sindicatului Artelor, cu prilejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în spiritul „anilor nebuni”, întîlnim și în romanul Patul lui Procust. Naratorul Fred Vasilescu o întîlnește pe doamna T. (amatoare de mobilă și interioare cubiste, familiară a cercurilor avangardiste...) „la vernisajul unei expoziții colective a unui grup de pictori și sculptori de avangardă... O expoziție foarte frecventată, cel puțin la vernisaj, din pricină că era moda de a fi ostentativ, de a fi neapărat îndreptat împotriva cuiva... Ciudat era că această expoziție era îndreptată chiar împotriva artei (Jos arta!), mai curînd însă împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și-au luat sarcina contribuției artistice a tinerei Franțe (...) Publicăm azi cronica lui Hans Richter, unul dintre novatorii artei alături de Eggeling, Arp, Giacometti, Marcel Iancu etc. Avem, din Italia, sprijinul asigurat al lui Marinetti, directorul ziarului oficial Impero, al marelui sculptor și gravor Prampolini, unul dintre cei mai irezistibili și originali animatori ai artei moderne, și al maeștrilor Balla, Carra, Severini, Boccioni, Chirico, Depero, apoi Moscardelli, Alberto Savfinio. Din Franța: Fernand Léer, Braque, Margueritte Crissaz - Olanda: Van Doesburg - Germania: Walden - Ungaria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
despre Brâncuși, în care e situat deasupra lui Arhipenko și Lipschitz, și reproduceri după cîteva din sculpturile sale din cari, bineînțeles, nu lipsește nici vestita «Maică»”. (Nota bene, în Modernism și tradiție, 1924, Vinea scria: „Azi, e universal recunoscut că sculptorul Brâncuși a influențat, prin elevii săi Lipschitz și Arhipenko, mult mai celebri decît maestrul însuși, întreaga plastică modernă”). Iar într-o notiță din numărul 100, umorul literaturii lui Jacques G. Costin din Exerciții pentru mîna dreaptă și Don Quijote e considerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a lui Anton Giulio Bragaglia de grupul futuriștilor extremiști reprezentați prin Marinetti rezidă în pozitivul activității sale luminoase și a futuriștilor disidenți și moderați cari au contribuit enorm la desvoltarea modernă a artei italiene”. Activitatea sa impresionantă de regizor, pictor, sculptor, scenograf, cineast, editor, conferențiar, decorator, fotograf de artă, publicist, animator ș.a.m.d. e listată meticulos. Ca și Beaudouin, Bragaglia este pentru eliminarea decorațiunii scenice „în sensul comun al noțiunii” și pentru înlocuirea cu alți „factori de sugestie”, numeroase tehnici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în pictură). Principalii protagoniști: scriitorii Ion Vinea, Tristan Tzara, Adrian Maniu, Jacques G. Costin, grupul teribilist al adolescenților de la revista ieșeană Fronda (emuli ai lui Tudor Arghezi) și artistul plastic Marcel Iancu (elev al postimpresionistului Iosif Iser). În aceeași perioadă, sculptorul franco-român Constantin Brâncuși amorsează arta abstract-primitivistă, iar Demetru Demetrescu-Buzău își elaborează „paginile bizare”. Primul „val” avangardist autohton cuprinde, apoi, independenți postestetizanți, prinși între spiritul Belle Époque și mentalitatea modernă a „anilor nebuni”. După război, acest val se va îmbogăți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
veșnic recazi. Dăinuie un suflet în adieri, fără azi, fără ieri. Cu zvonuri surde prin arbori se ridică veacuri fierbinți. În somn sângele meu ca un val se trage din mine înapoi în părinți. PASĂREA SFÎNTĂ Întruchipată în aur de sculptorul C. Brâncuși În vântul de nimeni stârnit hieratic Orionul te binecuvântă, lăcrimîndu-și deasupra ta geometria înaltă și sfântă. Ai trăit cândva în funduri de mare și focul solar l-ai ocolit pe de-aproape. În păduri plutitoare-ai strigat prelung
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
arăt oribil ca femeie? De data aceea am decis să fac o excepție de la regula pe care am spus-o adineaori și i-am vorbit cu sinceritatea îmblânzită a curtezanului: - Nu, regina mea, arăți ca o piatră aleasă înainte ca sculptorul să-și scoată din ea opera. Ar fi de-ajuns ca mintea și sufletul tău să se desprindă de tot ceea ce le ascunde, și orice bărbat ar putea să te dorească. S-a uitat la mine binevoitoare și amuzată. - Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ea opera. Ar fi de-ajuns ca mintea și sufletul tău să se desprindă de tot ceea ce le ascunde, și orice bărbat ar putea să te dorească. S-a uitat la mine binevoitoare și amuzată. - Vrei să fii tu acel sculptor? Întrebarea ei m-a încremenit și am bombănit ceva despre îndatoririle mele de la Brescia. - Fără scuze, Stiliano, și nu înceta să fii sincer. Uită-te la asta! Mi-a întins un sul cu omiliile episcopului Ambrogio, și apoi altul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care nu-i trădată de clanță?! Să încerce. A contemplat toată încăperea cu luare-aminte, după care a împins peretele respectiv. S-a urnit, și-o oglindă vălurită inundă fundalul. O cameră în stilul neorenașterii germane, care reflectă gusturile unor mari sculptori. Șemineu din aur, ceas-pendulă din aur, comodă din aur, birou cu cilindru din aur, măsuță de toaletă din aur, birou-pupitru din aur, sabie... ehe!, din aur bătut cu calcedonie, charoit și fluorit. A mai pășit și a ajuns într-o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
era talentul meu. Iar piatra, era nesiguranța de a-mi recunoaște talentul. Ca un miner sârguincios am spart piatra, am aruncat-o și am păstrat ce era cu adevărat important: talentul. Fiecare artist, indiferent că este pictor, muzician, poet sau sculptor are cel mai puternic instrument: imaginația. Ea se regăsește la pictor în pensule și culori, la muzicieni, în instrumentele sale muzicale sau în voce, la poet în condei și la sculptor în dalta sa iscusită. Imaginația este cel mai bun
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Fiecare artist, indiferent că este pictor, muzician, poet sau sculptor are cel mai puternic instrument: imaginația. Ea se regăsește la pictor în pensule și culori, la muzicieni, în instrumentele sale muzicale sau în voce, la poet în condei și la sculptor în dalta sa iscusită. Imaginația este cel mai bun și mai puternic medicament. Ea iți dă încredere în tine și prin exprimarea ideilor mai amuzante, măiestrit construite și apoi împărtășite, poate naște zâmbete și poate alina durerile persoanelor apropiate. În
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de a-l vedea pe Re-mose plecând. Re-nefer a bătut piețele în căutarea celor mai bune coșuri pentru hainele lui, a unor sandale care să reziste și a unei cutii perfecte în care să-și țină instrumentele. A tocmit un sculptor care să-i facă o plăcuță pentru amestecat cernelurile. Nakht-re a plănuit un banchet fastuos în cinstea plecării lui Re-mose și i-a dăruit un set de instrumente foarte prețios. Ochii lui Re-mose se măriseră de bucurie la gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-mă și și-a tras mâinile, de parcă s-ar fi rușinat. - Când m-am născut, mama s-a uitat la mine și a țipat când le-a văzut, a zis Benia. Erau mult prea mari față de corp, chiar de atunci. Sculptor, i-a spus ea tatălui meu, care m-a dat apoi ucenic la cel mai bun pietrar. Dar nu aveam nici un talent la piatră. Alabastrul crăpa numai când mă uitam la el, iar granitul nici nu mă lăsa să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cât am putut, cu mâneca de la cămașă, însă tot degeaba, pentru că simțeam pe mai departe mirosul ăla dezgustător de lavandă. Ca de obicei, în curte era mare dezordine, înainte ca partidul să le dea lor casa, locuise în ea un sculptor care folosea garajul pe post de atelier, mai rămăseseră prin curte câteva sculpturi neterminate și matrițe albe, dezmembrate, unele erau năpădite de rotunjoară, pe astea mereu trebuia să le ocolim, îndreptându-ne spre intrare, în spate, în grădină, a mișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
an antique land Who said: Two vast and trunkless legs of stone Stand in the desert... Near them, on the sand, Half sunk, a shattered visage lies, whose frown, And wrinked lip, and sneer of cold command, Tell that its sculptor well those passions read Which yet survive, shaped on those lifeless things, The hand that mocked them, and the heart that fed: And on the pedestal these words appear: ’My name is Ozymandias, king of kings: Look on my works
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dintr-o țară străveche Care a zis: Două picioare imense, fără trup, de piatră Stau în deșert... Lângă ele, pe nisip, Pe jumătate scufundat, zace un chip crăpat, a cărui căutare, Și buză-ncremenită, și rânjet de poruncă rece, Spun că sculptorul bine i-a citit acele patimi Ce-au supraviețuit, întipărite-n lucrurile fără viață, Și mâinii ce le-a modelat și inimii ce le-a nutrit: Iar pe soclu apar aceste vorbe: „Numele meu e Ozymandias, rege al regilor, Priviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pe soclul rămas intact, iar de jur împrejur pustiul fără capăt. E o lumină ca într-un tablou de Chirico și vântul bate necontenit. Și totuși Ozymandias a trăit și a fost odată, așa cum a trăit și a fost și sculptorul lui. N-o să vă cer, fiți liniștiți, să vă închipuiți viața la curtea regelui regilor și nici n-o să încerc să vă descriu lucrările de care era atât de mândru. Toate astea au importanță când sunt trăite, dar în poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
recunoaște trebuie să tindă arta, dar procesul e întotdeauna anevoios. Ozymandias era într-adevăr cum l-a potrivit artistul din daltă și bazalt? Imposibil de știut. Totuși cuvintele acelea, dacă au fost rostite de tiran, par să-i dea dreptate sculptorului. Iar el, artistul, era într-adevăr inteligent și talentat, sau numai gelos? Căci povestea spune că de la bun început între cei doi, mărețul crai și îndrăznețul arhitect și sculptor, a existat o dorință de nestăvilit de a se întrece unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dacă au fost rostite de tiran, par să-i dea dreptate sculptorului. Iar el, artistul, era într-adevăr inteligent și talentat, sau numai gelos? Căci povestea spune că de la bun început între cei doi, mărețul crai și îndrăznețul arhitect și sculptor, a existat o dorință de nestăvilit de a se întrece unul pe celălalt. Și unul cu celălalt, firește. Pentru supuși, era o patimă folositoare: regele poruncea clădiri și invenții nemaiauzite, arhitectul îi întrecea toate închipuirile născocind și înfăptuind temple, palate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
bea, să vadă, să pipăie, să guste alte și alte priveliști și trupuri și lichide și parfumuri. Și în goana asta după senzații multe și tari, așa cum bănuiți, tocau totul în jur ca lăcustele. Între timp, întrecerea între Ozymandias și sculptorul său urma neabătută. Totuși ceva i-a pus capăt. Iată cum. Regele nu era un om urât. Spun asta pentru că își are importanța sa, dragii mei. Oricât de buni am fi și oricât de sfinți, când vezi un om urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pradă ispitei! Aurora întinde mâna după lichidul gălbui și trage o dușcă zdravănă. Mă rog, eu nu. Sigur, și urâții sunt frumoși, când sunt regi. Ozymandias însă chiar nu era iar sexul opus nu-i era de loc. În schimb sculptorul nu strălucea în privința asta. Bine, dacă te uitai la el atentă, e clar că îl vedeai, inteligența și talentul iluminează orice ungher, numai că în lumea grăbită și superficială pe care el însuși o crease, din atâta genială risipă, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]