2,799 matches
-
nostru și pentru a ne atrage colaborarea lui. I-am aruncat o privire lui Fermín, cerîndu-i ajutorul și rugîndu-mă În sinea mea să dea peste vreo arguție cu care să-l cîștige pe preot de partea noastră. — Știi dumneata că semeni puțin cu Julián, cînd era tînăr? Întrebă pe neașteptate părintele Fernando. Lui Fermín Îi scăpără privirea. Acum e-acum, mi-am zis În sinea mea. O să jucăm totul pe cartea asta. — Aveți un ochi de vultur, sfinția voastră, proclamă Fermín
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de oră de când stai cu mine și toată ura îmi trece și îmi ești drag ca altădată. Mai stai cu mine... Când sunt cu tine, mă crezi, iar când nu sunt, imediat încetezi să mai ai încredere și mă bănuiești. Semeni cu taică-tu! îi răspunse prințul surâzând prietenește și încercând să-și ascundă sentimentul care îl stăpânea. Cred în vocea ta când stau cu tine. Doar pricep și eu că nu suntem deopotrivă, eu și tu... — De ce ai adăugat vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și i se zbătea în piept. — Eram sigură că o să înțelegi, continuă ea cu un aer plin de importanță. Prințul Ș. și Evgheni Pavlovici nu pricep nimic cu privire la aceste două minți. Nici Alexandra; în schimb, imaginează-ți, maman a înțeles. — Semeni foarte bine cu Lizaveta Prokofievna. — Cum asta? Chiar așa? se miră Aglaia. — Zău că-i așa. Îți mulțumesc, spuse ea după o clipă de gândire, mă bucur foarte mult că semăn cu maman. Deci o respecți? adăugă ea, nedându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a te înșela în cadrul absolutului. De aceea, în iubire nu poți fi aproape de Dumnezeu decât prin toate iluziile vieții. Cel ce s-a molipsit de eternitate nu mai poate lua parte la istorie decât prin voința de autodistrugere. Căci, între semeni, nu ești creator decât pe propria ruină. Omul e singura ființă care s-a dezmorțit din beția timpului. Și toată străduința lui este să reintre în el, să redevină timp. Privilegiul izolării în natură derivă din ruptura conștiinței de devenire
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de viață!... Cine-a văzut prin oameni și prin sine însuși, de scârbă ar trebui să-și zidească o întăritură pe fundul mărilor. Nefericirea nu se întîlnește decât la un temperament esențial contradictoriu. Cel obosit de sine însuși obosește pe semeni și este obosit de ei. Decepțiile repetate presupun ambiții inumane. Oamenii cu adevărat triști sânt acei care, neputând răsturna totul, s-au acceptat ca ruină a idealului lor. Timpul este crucea pe care ne răstignește plictiseala. În năpădirea de farmece
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de a muri tradusă-n dimensiune de timp. Noblețea de a nu păcătui niciodată împotriva morții... Universul și-a aprins glasurile-n tine și tu treci pe bulevard... Cerul și-a incendiat umbrele în sângele tău și tu surâzi cu semeni... Când îți vei răsturna mânăstirile inimii pe ei? E atât neașteptat și-atîta indecență în infinitul sufletului - cum de-l îngăduie deșertul oaselor și surmenajul cărnii? Vraja tristeții seamănă undelor invizibile ale apelor moarte. Nevoia de-a-nsemna toate reflexiile amare, din teama
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fascinant în disperare este că ne aruncă dintr-o dată în fața Absolutului; un salt organic, irezistibil, la picioarele Ultimului. După aceea, începi să gândești și să limpezești sau să întuneci prin reflexie situația creată de furia metafizică a deznădejdii. Despărțit de semeni prin soarta insulară a inimii, te agăți de Dumnezeu ca mările nebuniei să nu-și înalțe valurile mai sus de singurătatea ta. În poezie, necrezând în nimic, adaugi un plus de farmec inspirației, căci nihilismul e un supliment de muzică
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o ia la goană de la un bord la altul și, ca un monstru uriaș ce este, riscă să desfunde babordul și tribordul. Un tunar (vai, tocmai cel din neglijența căruia tunul nu fusese asigurat cum trebuie), cu un curaj fără seamăn, cu un lanț În mână, se aruncă sub matahala care-i gata să-l facă chisăliță și-o oprește, o țintuiește În loc, o duce la ieslea ei, salvând corabia, echipajul, misiunea. Cu o pompă sublimă, teribilul Lantenac aliniază oamenii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Ardenti, și asta era totul. Sau: Salon știa ceva despre dispariția lui Ardenti și lucra pentru cei care Îl făcuseră să dispară. Altă ipoteză: Salon era un informator al poliției... Apoi văzurăm alți diabolici și Salon se confundă cu acești semeni ai săi. După câteva zile, Îl primirăm pe Agliè la noi În birou, să dea referiri despre unele manuscrise pe care i le trimisese Belbo. Le judeca cu precizie, cu severitate, cu indulgență. Agliè era șiret, nu-i trebuise mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
A. Uspenski susține că rascolul bisericii ruse care desparte populația în două grupe antagonice, staroveri (adepți ai ritului vechi bisericesc) și novoveri (adepți ai noului rit bisericesc) este, probabil, unul din cele mai tragice evenimente din istoria rusă. Pentru mulți semeni de-ai noștri, trăitori ai vremurilor moderne, aceste modificări impuse cu forța nu mai au aceeași însemnătate pe care au avut-o acum 300 de ani, când, pentru păstrarea nealterată a religiei, oamenii erau pregătiți chiar pentru sacrificiul suprem. Conform
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
la colțul de nord-vest al Trafalgar Square și Începură să Încetinească pasul. Viv Își Întoarse capul, căutînd un ceas. CÎnd se uită din nou spre Fraser, descoperi că o privea lung, cu o expresie ciudată. — Ce? zise ea. ZÎmbi. — Uneori semeni cu fratele tău. Acum aveai aceeași expresie ca el. Semeni teribil de mult cu el, nu crezi? — Ai spus-o și la domnul Mundy. — Nu crezi? Bănuiesc că e unul dintre acele lucruri pe care nu le poți observa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Încetinească pasul. Viv Își Întoarse capul, căutînd un ceas. CÎnd se uită din nou spre Fraser, descoperi că o privea lung, cu o expresie ciudată. — Ce? zise ea. ZÎmbi. — Uneori semeni cu fratele tău. Acum aveai aceeași expresie ca el. Semeni teribil de mult cu el, nu crezi? — Ai spus-o și la domnul Mundy. — Nu crezi? Bănuiesc că e unul dintre acele lucruri pe care nu le poți observa de unul singur. Zări ceasul de la biserica St. Martin: șapte fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
genul ăla. Dar vai, ce minunat era, numai să știe că putea! Puse ceașca jos și Începu să rîdă. RÎse și Fraser. Totuși, zîmbetul lui avea și o undă de Încruntare, și În timp ce o examina, clătină din cap. Nemaipomenit ce semeni cu fratele tău! zise el. CÎnd Helen se Întoarse În seara aceea, casa era goală. Rămase În hol strigînd-o pe Julia, dar, chiar În timp ce o striga, era conștientă de nemișcarea totală dinăuntru. Luminile erau stinse; În bucătărie, soba și ceainicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Avea alt rîs, nu acela pe care Helen Îl auzise Înainte. Era viu, natural, ca apa țîșnind dintr-un izvor de munte, și faptul că Îl evocase, o făcu pe Helen să simtă mulțumirea unui copil. Își zise Pentru Dumnezeu! Semeni cu o fostă premiantă În fața șefului clasei! Trebuia să se miște Într-un fel pentru a-și ascunde sentimentele, să se uite la vasele prăfuite și la formele de budincă aflate pe rafturile din bucătărie, În timp ce Julia Își puse geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu-mi pasă, căci sînt orbită de mînie din cauza tăcerii soțului meu, din cauza refuzului său de a mă apăra de atacurile maică-sii, după cum și tata refuzase să mă apere de atacurile verbale ale mamei, cu ani În urmă. Ce semeni, aia aduni. Și totul se termină ca de obicei. Amîndoi stăm Întinși În pat, fără să vorbim, aproape nemișcați, prefăcîndu-ne că dormim, deși Îmi dau seama după felul În care respiră că e treaz, și știu din experiențele anterioare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
foșni fustele aspre și de a le face să troznească sub șezutul ei când se foiește în scaun. Deși femeie, nu are nimic de floare, cu atât mai puțin de orhidee. Reușește chiar să deranjeze. Nici cu maică-ta nu semeni, zice mătușa privindu-l chiondorâș pe băiatul rămas la ușă. Era plăpândă biata de ea, după cum se vedea din fotografii. — Fotografii? îngaimă Jonathan. — Da. Uite, ești aici. Începe să scotocească prin geanta încăpătoare, scoțând batiste, cutii cu pilule, o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vântului și izvorul luminii. Dar vraja aceasta se rupe, căci se aude glasul răspicat al bunicului: Haide la culcare! E miezul nopții! Oare m-ar crede dacă i-aș spune că am călătorit cu gândul într-o lume minunată, fără seamăn? M-ar crede oare că ochii mei s-au umplut de frumusețea atâtor lucruri neștiute, deosebite, care există doar pentru cei care vor să le privească? Ele există în adâncul sufletului nostru, în aspirația noastră către lumină, spre puritate, spre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
împlinește împreună cu alte etaloane de femei minunate care, alături de bărbați, l-au urmat liber pe Iisus în deplin curaj al credinței. Și prin lucrarea lor a intrat în lume cea mai minunată dintre credințe: aceea a Iubirii față de Dumnezeu, de seamăn și de tine însăți. Știu că unii mă veți socoti o eretică. Eu însă nu mă simt deloc așa. Observator cultural, nr. 35 (292), 27 octombrie, 2005 Despre feministe imaginare și copiile lor „eșuate” Scrisoare deschisă lui Dan Ciachir În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Celibidache și o mărturie... VOI N-AȚI ÎNTREBAT fără zahăr V| R|SPUNDE BOBI Nu contează titlul Mahahahama! Mahahahama! Vai, credeam ca te-am pierdut, mămicuță dragă. Ce mult te iubesc eu pe tine, cât îmi pari de frumoasă, chiar dacă semeni foarte mult cu celelalte doamne. Dar, când plouă și vă băgați tare una în alta, parcă ați fi toate o mamă foarte mahahare! Și eu râd și alerg bucuros prin iarbă, până când vine Boiter să mă fugărească acasă. Dar eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
spusese soțul meu. Dar bănuiesc ca fratele dumitale știa ce-i cu mașina, așa că nu văd de ce-a trebuit să mă minți. Oare am Împins lucrurile prea departe ? Am Încolțit-o Într-o poziție fără ieșire ? Ei bine, ce semeni, aia culegi. Nu eu Îi Întinsesem capcana... Paravanul după care se ascundea nu era cu nimic o piedică mai mare decît o bucată de hîrtie udă. RÎse ușor jenată. — Vorbesc fără să gîndesc... Așa vi se pare, nu? Aceasta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
s-o vezi pe Kong cu Dong, ca și pe King cu Ding“. LICORN(A): „Specie de cal, având pe frunte, un singur corn în formă de torsadă. Făptură foarte îndrăgită de prințese, - de-o mare frumusețe și delicatețe fără seamăn. Nu se lasă-ntrevăzut decât de ele. Pentru a putea să-l întâlnești, se cere o seamă de precauțiuni: se cade să-ți pui cea mai frumoasă rochie, după care te duci într-o pădure; să te așezi pe un trunchi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
slăbesc, și-au pierdut încrederea în ei înșiși. Neavând ideea de a merge la un medic nutriționist (omagii Roxanei, colega de editură care mi-a dat pontul), se tot dau jos de pe cântar cu ochii în lacrimi... Pentru toți acești semeni nefericiți ai mei, încredințez tiparului și difuzării naționale a „Suplimentului de cultură“ Dieta, cu majusculă: Mic dejun (8.00): 3 felii de mușchi filé sau șuncă de pui (50 g); o felie de brânză Mozzarella sau caș (50 g); roșie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
niște atingeri ușoare făcute de un spiriduș care pășește pe diamantele de gheață ale unei nesfârșite întinderi albe. La un moment dat, spiridușul începe să facă salturi și tumbe care încheagă o melodie de o armonie și încărcare emoțională fără seamăn. Fibre intime din Dora tresar atunci când recunoaște melodia : "Al treilea impromptu al lui Schubert ! De unde a știut oare că îl ador pe Schubert ? Și cum reușește Dragoș să coloreze această improvizație de parcă ar încerca să sculpteze în ea clipele unice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu mai este înscris pe nici o hartă și nu mai are nici un nume, dar a fost cândva un loc în care s-au întâmplat multe, un loc al bucuriei și al iubirii, dar și al ororilor, tristeților și suferințelor fără seamăn. Aici mă lasă bunul Dumnezeu să mai trăiesc, înconjurată mai mult de cei plecați decât de cei vii. Da, am plecat într-adevăr pe urmele tatei dar, ca să fiu sinceră, nu amintirea lui este cea care m-a incitat... Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ea începuse deja buchea cărții. Un bărbat străin, bărbos și slab, de care i-a fost frică atunci când a strâns-o cu putere în brațe. Au trebuit ani ca să înțeleagă că sub aparența bărbatului posomorât se ascundea o duioșie fără seamăn. Iar acum... Cu numai o zi în urmă îl condamnase fără nici o rezervă că o trădase pe mama. Dar pe măsură ce o cunoaște pe Teodora sentimentele ei se schimbă. Și-apoi nu poate ignora că ea însăși a trădat și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]