154,308 matches
-
Noica, Mircea Vulcănescu și Constantin Floru. Fraza „Unii recenzenți au făcut o vină editorilor din lipsa referințelor la literatura chestiunii în subsolul textului lecțiilor, care n-ar fi lipsit dacă profesorul și-ar fi publicat singur cursurile“ îl vizează pe secretarul de redacție al revistei Saeculum. Putem presupune că această secțiune a prefeței i-a revenit lui Noica, în calitate de fost colaborator al revistei cu pricina. Întrucât răspunsul a fost ignorat de dezbaterile purtate în jurul acuzației de plagiat, se cuvine a-l
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
proprietarii, persoane fizice sau juridice, deținători ai uneia sau mai multor locuințe, ori spații cu altă destinație din condominiu, care au semnat acordul de asociere), respectiv drepturile și obligațiile acestora; structura organizatorică (adunarea generală, comitetul executiv, comisia de cenzori, președintele, secretarul comitetului executiv, contabilul și casierul), modul de funcționare și managementul asociației de proprietari (adică administratorul); repartizarea cheltuielilor asociației de proprietari; condițiile în care se dizolvă asociația de proprietari; stabilește dispozițiile finale, modalitatea de rezolvare a litigiilor, relații contractuale, penalizări (dacă
GHIDUL CET??EANULUI by Corneliu MORO?ANU, Drago?-Paul IONI??, Romeo ZAMISNICU, Valentina BI??, Bogdan SERBINA [Corola-publishinghouse/Administrative/84372_a_85697]
-
fi condus de un președinte, desemnat în persoana celui care întrunește cel mai mare număr de voturi la alegerea respectivului comitet. Președintele asociației de proprietari va fi și președintele comitetului executiv. Comitetul executiv mai alege din-tre membrii acestuia, vicepreședintele și secretarul. Comitetul executiv adoptă decizii privind angajarea administratorului și contabilului, precum și a altor persoane fizice necesare asociației, pe bază de contract individual de muncă sau de convenție civilă, pe perioadă determinată. Comitetul executiv pregătește și supune spre aprobare adunării generale bugetul
GHIDUL CET??EANULUI by Corneliu MORO?ANU, Drago?-Paul IONI??, Romeo ZAMISNICU, Valentina BI??, Bogdan SERBINA [Corola-publishinghouse/Administrative/84372_a_85697]
-
adunările generale), efectuează controlul preventiv pentru plățile cu numerar, verifică îndeplinirea condițiilor de legalitate a registrelor asociației de proprietari etc. De asemenea, acesta are obligația de a prezenta în fața adunării generale, o dată pe an, raportul asupra activității sale. 3.5. SECRETARUL COMITETULUI EXECUTIV Secretarul comitetului executiv este cel care va păstra și va întocmi procesele-verbale ale ședințelor comitetului executiv și ale tuturor adunărilor generale ale asociației de proprietari. Acesta poate păstra registrele și celelalte acte ale asociației, potrivit hotărârii comitetului executiv
GHIDUL CET??EANULUI by Corneliu MORO?ANU, Drago?-Paul IONI??, Romeo ZAMISNICU, Valentina BI??, Bogdan SERBINA [Corola-publishinghouse/Administrative/84372_a_85697]
-
controlul preventiv pentru plățile cu numerar, verifică îndeplinirea condițiilor de legalitate a registrelor asociației de proprietari etc. De asemenea, acesta are obligația de a prezenta în fața adunării generale, o dată pe an, raportul asupra activității sale. 3.5. SECRETARUL COMITETULUI EXECUTIV Secretarul comitetului executiv este cel care va păstra și va întocmi procesele-verbale ale ședințelor comitetului executiv și ale tuturor adunărilor generale ale asociației de proprietari. Acesta poate păstra registrele și celelalte acte ale asociației, potrivit hotărârii comitetului executiv. Capitolul 4 MANAGEMENTUL
GHIDUL CET??EANULUI by Corneliu MORO?ANU, Drago?-Paul IONI??, Romeo ZAMISNICU, Valentina BI??, Bogdan SERBINA [Corola-publishinghouse/Administrative/84372_a_85697]
-
văzul celor ce veniseră să ia măsuri. Baba își făcea ritualul bolborosind ceva din gură, numai de ea știut. Imediat ce baba s-a întors cu spatele către ei și a pornit la vale către centrul satului, autoritățile, anume primarul și secretarul însoțiți de milițieni, au pornit după babă tăcuți și liniștiți de parcă se întorceau de la o înmormântare. Astfel strănepoata babei a rămas să-și facă casă pe acel teren, pe care l-a cumpărat cu acte notariale. După câțiva ani, baba
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cea mai crâncenă manifestare umană din câte am citit. Nu-i interesează pe Marx și pe Engels decât distrugerea legică a burgheziei în istorie, nimicirea unei clase, chiar dacă în burghezie un muncitor calificat de la uzinele Ford are salariu cât un secretar de stat sovietic. Da’ n-are importanță. Să piară burghezia! Ăsta e tot conținutul Manifestului. MIHAI I Regele Mihai I de Hohenzollern a izbit neamul nemțesc de la Baltica la Creta într-o noapte și a salvat poporul român de la dezastru
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
am gândit-o în România! Îmi spunea un ministru: Sunteți cinic, domnule director. I-am răspuns: Nu. Sunt excesiv de patriot, domnule ministru. Eu gândeam ca naționalist, bineînțeles. N-am avut încotro. Sunt un imperialist... Eu am făcut un haz ca secretar al Comisiei economice, spunându-le: Domnilor, eu aș vrea să crească populația României până-ntr-acolo încât la Athénée Palace să poată să mănânce toți mămăligă cu fasole! Eu aveam niște planuri pentru poporul român: cucerirea Bulgariei și a Ucrainei
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
-a, precum și Ticu, un prichindel pistruiat din clasa a III-a, căruia toți îi spuneau Bărzăunul. În cealaltă tabără intrau cei care nu credeau în comoară, adică restul. Ce mai, tot satul, inclusiv profesorii, învățătorii și, mai ales, domnul Nicanor, secretarul primăriei, care le-a spus odată, la căminul cultural, celor care tot ziceau că este, să nu cumva să-i mai prindă săpînd pe islazul comunal, că le rupe picioarele. Comoară vă trebuie vouă? Mormolocilor! Și de învățat cine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și pornit spre ei cu pași mari și cu sprîncenele încruntate. Unde-ați fost, mă, motanilor? întrebă el cu glasul tăvălit bine prin oțet și piper. Îîîî.... Aăăă... Păii... Noi... Am fost... Unde, mă, nu s-aude? Bu-bună ziua, do-domnule secretar, îndrăzni să ia cuvîntul Ilinca, nu pentru că ar fi fost cea mai curajoasă, ci pentru că o cunoștea oarecum domnul Nicanor. Doar ea era cea mai bună recitatoare din comună și fusese clasată pe locul întîi la un mare concurs. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
oarecum domnul Nicanor. Doar ea era cea mai bună recitatoare din comună și fusese clasată pe locul întîi la un mare concurs. Tu nu ești cumva ești Ilinca, fata brigadierului Iliuț? întrebă domnul Nicanor în loc de răspuns la bună ziua. Da, domnule secretar, eu sînt. Aha ! Și-acum spune-mi repede unde-ați fost cu lopeți și cazmale! Dar să-mi spui drept, auzi? Păi... Fără nici un "păi"! Am fost și noi... aici, în pădure... Să săpăm un izvor, răsună cutezător glasul Bărzăunu-lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
izvor? Pentru cine să săpați voi un izvor? N-aveți destulă apă-n sat? Situația în care se afla întregul grup ar fi devenit extrem de grea, dacă străinul cu aparatul de fotografiat nu s-ar fi grăbit. Să mergem, domnule secretar, spuse acesta, că ne-apucă noaptea pe coclauri! Mergem, mergem, domnule președinte, răspunse politicos Nicanor. Dar, cu toate că a zis "mergem, mergem", nu se porni cu nici un chip din fața copiilor. Parcă l-ar fi plantat cineva acolo. Se uită țintă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Oooo... O... ce, mă? Ia dă-o-ncoace! Și numaidecît îi smulse tăblița din mînă, se uită la ea pe toate părțile, de parcă ar fi vrut s-o mănînce, apoi tună: Unde-ai găsit tu asta, mă? Eu? Am... Domnule secretar, nu plecăm odată? strigă iar cel cu aparatul la gît. Vin, vin, dom' președinte! Apoi se întoarse iar spre copii: Lasă că-mi spuneți voi, n-aveți grijă! Acum plecați mai repede acasă, că vă rup picioarele, faraonilor, s-aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
știu. Sssst!... Ai făcut ceva? întrebă Potîngă cu glas scăzut, închizînd dintr-un ochi. N-am făcut nimic. Nu se poate! Pe cuvînt de... Mă!... și Potîngă deveni autoritar: eu zic că nu se poate să te fi chemat dom' secretar degeaba, ne-am înțeles? Vă știu eu pe voi! Ehe, mie-mi spui?! Virgil ridică din umeri și dădu din nou să intre. Potîngă îl prinse de guler și-l țintui locului. Unde intri, mă orătanie, fără să-ți dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și peste toți cei care nu mai încăpeau din cauza lor. Virgil nu observă nici cînd pe scările primăriei a urcat în fuga mare mama Ilincăi. Timpul trecea mai greu ca un compresor... Veniți sus, mă, odată, că vă cheamă dom' secretar! răsună plin de importanță glasul lui Potîngă. Urcară scările încet, de parcă în ușa primăriei ar fi stat cu paloșul în mînă Zmeul-Zmeilor, gata să le taie capul. Înainte de a intra în primărie, auziră glasul mamei Ilincăi: Așa-i vorba? Iacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să-i comunice cele auzite despre peșteră, s-a și luat hotărîrea de a se face o vizită organizată acolo, adică o adevărată expediție științifică pe plan superior, cît mai curînd posibil. Tot atunci a fost anunțat și domnul Nicanor, secretarul primăriei, care, după ce s-a angajat să meargă și el cu orice preț, a declarat foarte furios: Eu nu mă las pînă nu rup picioarele la cîțiva popîndăi de ăștia, care umblă pe toate coclaurile și aduc numai ponoase! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mare a stîrnit Nuțu cu flecăreala sa. Și n-ar fi fost nimic dacă lucrurile s-ar fi înmormîntat aici. Dar ți-ai găsit! Cîteva zile mai tîrziu, o echipă formată din: arheologul Iancu Răgălie, doctorul Pompiliu Stănescu, Inocențiu Nicanor, secretarul primăriei, condusă de Nuțu lui Răstoacă, porni să exploreze în mod științific Peștera Liliecilor. Dealtfel, o asemenea hotărîre se impunea luată, fără doar și poate, de niște persoane atît de competente cum erau cele menționate anterior. Numai că, dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ajunge lîngă casa Bărzăunului, Ilinca o zări pe mama acestuia trebăluind prin curte. Se apropie cît mai mult de gard și-i strigă: Tanti Simina, Ticu e-acasă? E-acasă, drăguță... Doarme. De ce-l cauți? Păi... îl cheamă urgent domnul secretar Nicanor, domnul profesor Răgălie și... și noi. Trebuie să-i comunic ceva. Chiar în clipa aceea Bărzăunul scoase capul pe geam, chior de somn și buhos. De cum dădu cu ochii de Ilinca îi spuse să-l aștepte doar o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
turn. Praful s-a ales din toate instalațiile. Culmea e că nimeni nu s-a gândit să cheme poliția. Regele interzisese asistența forțelor de ordine. „Arta nu suportă constrângerea!” - decretase pe un ton solemn chiar dimineață, fixându-l prelung pe secretar, care a înțeles că trebuie să noteze imediat această maximă. Acum însă nimeni nu mai știe unde se află înaltul emițător de maxime. Numai patefonul își face în continuare datoria, hârâind un marș. Cum frecvența turațiilor scade rapid, marșul de
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
și umflată cu aer... Bătrâni ruginiți! Nu-i mai poți învăța să gândească după cum cere „actualitatea stringentă”. „ - Bă, Mircea! De ce nu te faci tu scriitor? Că le vezi ale dracului, ca la carte!” Așa l-a luat într o zi „secretarul unu al regiunii de partid”. „A se reține ideea!” - și-a spus în gând, acoperind datoria răspunsului cu un hohot răgușit. Un râs admirativ, traducând destul de fidel pe „Aveți perfectă dreptate! Ce bine le potriviți dumneavoastră pe toate!” Mai târziu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
unde și locuia, în garsoniera repartizată de președintele sfatului după o vânătoare reușită în pădurea Piciorul Porcului, când a fost primul care a recunoscut cine nimerise cel mai mare mistreț vânat în ziua aceea... Se înțelege, nu putea fi decât „secretarul unu”! A dorit atât de mult deputăția încât a obținut-o. Procedeul a fost simplu: înaintare pe extremă, fără intenții ofensive evidente (ca să adoarmă vigilența adversarului), după care a tras un neașteptat șut în plin și... gol! Cum s-au
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Cum s-au întâmplat lucrurile? Ei, bine, tot zeii sportului i-au fost favorabili!... Că era într-o duminică de campionat. Mergând spre stadion, trece prin „parcul de cultură și odihnă” Pușkin, unde o cunoaște pe Dorica, singura fată a „secretarului unu”. Ea, cu pretenții de cultură (fără odihnă!), aristocrată în gesturi, nemulțumită de actualul soț, profesor de sport al cărui vocabular se reduce la terminologia de specialitate: bec, half, stoper, ofsaid și celelalte. În plus, nu iubește pechinezii, pretextând că
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
necunoscute! Nepermis de multă viață arde și se pierde fără a se bucura de trecerea în pagina tipărită!” (l-am citat aproape „textual” - nota autorului). Este nevoie de un cronicar al timpurilor noi, de un nou Neculce, cum subliniase și „secretarul unu” la o ședință recentă. Tot se mai miră că nu i-a venit ideea mai devreme. Presimte că în biografia sa începe un capitol nou, simte în el o infuzie de energie și talent! Drept care se „racordează la realitate
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Steaua roșie, Lupta noastră, Viața nouă și altele. Se ridică și, fluierând Menuetul lui Boccherini, trage dintr-un sertar al biroului dosarul cu referințe critice. Iată prima recenzie la cartea de debut, apărută în Viața nouă, unde era pe atunci secretar de redacție. Ia rigla dăruită de un prieten tipograf și măsoară cu meticulozitate: zece cuadrați. Se îndreaptă spre bucătărie, ia o oală de un litru, o umple ochi cu apă și o răstoarnă în borcanul etichetat Viața nouă. Măsoară a
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
așa?... Nu pot spune că nu mi-a mers bine, cel puțin până la ora actuală. Casa în care locuiesc de la început am primit-o de la Partid, după ce locatarul, un mare matematician, a rămas în Statele Unite. Un mic serviciu făcut primului secretar (i-am făcut cunoștință cu o dulceață de fată!), și șeful de la Spațiu locativ m-a și chemat să-mi dea cheile. Asta înseamnă să ai fler! Că norocul și-l face omul, cum spun și bătrânii. Când era să
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]