4,941 matches
-
dacă a născut un băiat sau o fată, o asemenea consfătuire ar fi necesară. Dar avem un moștenitor potrivit, așa că, ce nevoie mai e de disensiuni sau de discuții? Cred că ar trebui să ne hotărâm imediat, alegându-l pe Seniorul Samboshi. Persista în atitudinea lui, fără a privi măcar spre chipurile celorlalți. Era o obiecție îndreptată în primul rând spre Katsuie. Deși pozițiile celorlalți generali nu erau exprimate prin viu grai, aceștia păreau să fie influențați de opiniile Hideyoshi, dându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îi vorbi pe un ton liniștitor: — Nu de supăra, Katsuie. Privindu-l cu o expresie binevoitoare, continuă: — Indiferent de tot ceea ce s-ar putea spune, nu Hideyoshi e cel care i-a plăcut cel mai mult stăpânului nostru? Iar când Seniorul Nobunaga a pierit de moartea sa prematură, Hideyoshi a fost cel care s-a întors din apus pentru a-l ataca pe imoralul de Mitsuhide. Chipul lui Katsuie era însemnat de propria-i amărăciune. Dar n-avea de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
până și prin atitudinea fizică a trupului. Niwa Nagahide continuă: — Pe vremea aceea, tu erai implicat în campania din miazănoapte. Chiar dacă trupele de sub comanda ta nu erau pregătite, dacă ți-ai fi biciuit caii spre capitală imediat ce auzeai despre moartea Seniorului Nobunaga, ai fi putut zdrobi clanul Akechi pe loc - la urma urmei, ai un prestigiu mult mai înalt decât al lui Hideyoshi. Din cauza neglijenței tale, însă, ai întârziat, ceea ce, cu siguranță, a fost regretabil. Aceeași opinie se găsea în sufletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
alb umezit, îl înșfăcă cu mâna lui mare și își șterse gâtul de transpirație. În același timp, Hideyoshi duse mâna stângă la stomac. Strâmbându-se încruntat, se întoarse spre Katsuie și-i spuse: — Va trebui să mă scuzi un moment, Senior Katsuie. Se pare că m-a apucat o indigestie gravă. Și, pe neașteptate, se ridică, pentru a se retrage la câteva camere distanță de sala de conferință. — Mă doare, se plânse el cu glas sonor, spre descumpănirea celor din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Samboshi ca moștenitor al lui Nobunaga. Odată cu reconcilierea lui Katsuie, toți norii amenințători din sala de conferințe se risipiră într-o clipă. Începea să se formeze o atmosferă de pace care-i unea pe toți. — Toată lumea e de acord că Seniorul Samboshi trebuie să fie considerat căpetenia clanului Oda, iar eu nu am nici o obiecție, repetă Katsuie. Văzând că propria lui opinie fusese respinsă de toți, Shibata Katsuie își retractase rapid remarcile anterioare, deși abia putea să suporte dezamăgirea. Totuși, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a luat o pauză, iar la Ora Berbecului, hotărârile le-au fost prezentate tuturor generalilor. Teritoriul distribuit era reprezentat pământurile confiscate de la clanul Akechi, precum și la domeniul personal al lui Nobunaga. Primul de pe lista pentru împărțirea provinciilor clanului Oda era Seniorul Nobuo, care primi toată provincia Owari, urmat de Seniorul Nobutaka, căruia i se dădu provincia Mino. Prima era leagănul clanului Oda; cealaltă, a doua patrie a lui Nobunaga. Existau însă două clauze care adăugau mult mai mult propunerii inițiale: Ikeda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
le-au fost prezentate tuturor generalilor. Teritoriul distribuit era reprezentat pământurile confiscate de la clanul Akechi, precum și la domeniul personal al lui Nobunaga. Primul de pe lista pentru împărțirea provinciilor clanului Oda era Seniorul Nobuo, care primi toată provincia Owari, urmat de Seniorul Nobutaka, căruia i se dădu provincia Mino. Prima era leagănul clanului Oda; cealaltă, a doua patrie a lui Nobunaga. Existau însă două clauze care adăugau mult mai mult propunerii inițiale: Ikeda Shonyu primi Osaka, Amagasaki și Hyogo, care valorau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cadă pe mâna persoanelor potrivite? Nimeni nu înțelegea încă ce avea în minte. AVERTISMENTUL DE LA MIEZUL NOPȚII Consfătuirea stabilise, în sfârșit, ca provincia pentru moștenitorul lui Nobunaga, Samboshi, să fie de trei sute de mii de banițe, în Omi. Protectorii tânărului senior aveau să fie Hasegawa Tamba și Maeda Geni, dar urma Hideyoshi să-i asiste. Azuchi căzuse pradă flăcărilor și, până se putea construi un nou castel, reședința lui Samboshi avea să fie Castelul Gifu. Cei doi unchi ai lui Samboshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
problema structurii administrative. Katsuie, Hideyoshi, Niwa și Shonyu urmau să aibă responsabilitatea de a trimite generali la Kyoto, ca reprezentanți ai clanului Oda. Lucrurile s-au decis rapid. La ceremonia de închidere, au fost semnate angajamente de loialitate față de noul senior și pecetluite, prin jurământ, în fața altarului închinat lui Nobunaga. Era a treia zi din Luna a Șaptea. Ceremonia care marca prima comemorare a morții lui Nobunaga ar fi trebuit să se țină în ajun. Dacă ar fi mers mai ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
calm sub altar, cu micul Samboshi pe genunchi. Cu toții se întrebară ce făcea. Când, însă, stătură să se gândească, își amintiră că, după-amiază, la conferință, se hotărâse, cu majoritate de voturi, ca Hideyoshi să fie recunoscut ca aghiotant al tânărului senior, alături de cei doi tutori ai acestuia. Pe temeiul acestui fapt, nu putea fi acuzat de înfumurare. Și, numai pentru că nu putea găsi nici un motiv de a-l admonesta pe Hideyoshi, Katsuie arăta extrem de nemulțumit. — Vă rog să vă duceți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu avea chipul ciupit de vărsat al unchiului său. Deschis la ten, era totuși robust și se observa, din primul moment, că avea sprâncene de tigru și trup de leopard. Hideyoshi îl servi cu o ceașcă: — E de înțeles că Seniorul Katsuie are tineri atât de reușiți în clanul său. Poftim, ia o ceașcă. Genba, însă, clătină din cap: Dacă tot e vorba să primesc o ceașcă, aș dori-o pe aceea mare. Ceașca respectivă mai conținea puțin sake. Hideyoshi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bea, Genba insistă: — De ce nu bei? — Nu țin la băutură. — Cum! Doar un piculeț. — Beau, dar nu mult. Genba izbucni într-un râs tunător. Apoi spuse, destul de tare ca să audă toată lumea: — Zvonurile pe care le auziți sunt, cu siguranță, adevărate. Seniorul Hideyoshi se pricepe să găsească scuze și este, fără îndoială, modest. Demult - acum peste douăzeci de ani - nu era decât un rândaș care mătura bălegarul cailor și ducea sandalele Seniorului Nobunaga. E admirabil că nu a uitat acele zile. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
toată lumea: — Zvonurile pe care le auziți sunt, cu siguranță, adevărate. Seniorul Hideyoshi se pricepe să găsească scuze și este, fără îndoială, modest. Demult - acum peste douăzeci de ani - nu era decât un rândaș care mătura bălegarul cailor și ducea sandalele Seniorului Nobunaga. E admirabil că nu a uitat acele zile. Și râse de propria lui obrăznicie. Ceilalți, pesemne, rămaseră surprinși. Conversațiile încetară dintr-o dată și toți începură să-și mute privirile de la Hideyoshi, care încă mai stătea așezat în fața lui Genba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un om beat, vorbindu-i aproape cu afecțiune. — Te-ai îmbătat, spuse el. — Ce?! scutură Genba violent din cap, îndreptându-și poziția. Ăsta nu-i un fleac, să-l lepezi dând vina pe beție. Ascultă. Mai adineaori, în capelă, când Seniorul Nobuo și Seniorul Nobutaka și toți ceilalți generali au venit să se închine la sufletul Seniorului Nobunaga, n-ai stat dumneata pe locul de onoare, cu Seniorul Samboshi pe genunchi, făcându-i să se încline în direcția ta, unul după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vorbindu-i aproape cu afecțiune. — Te-ai îmbătat, spuse el. — Ce?! scutură Genba violent din cap, îndreptându-și poziția. Ăsta nu-i un fleac, să-l lepezi dând vina pe beție. Ascultă. Mai adineaori, în capelă, când Seniorul Nobuo și Seniorul Nobutaka și toți ceilalți generali au venit să se închine la sufletul Seniorului Nobunaga, n-ai stat dumneata pe locul de onoare, cu Seniorul Samboshi pe genunchi, făcându-i să se încline în direcția ta, unul după altul? — Auzi, auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
violent din cap, îndreptându-și poziția. Ăsta nu-i un fleac, să-l lepezi dând vina pe beție. Ascultă. Mai adineaori, în capelă, când Seniorul Nobuo și Seniorul Nobutaka și toți ceilalți generali au venit să se închine la sufletul Seniorului Nobunaga, n-ai stat dumneata pe locul de onoare, cu Seniorul Samboshi pe genunchi, făcându-i să se încline în direcția ta, unul după altul? — Auzi, auzi, replică Hideyoshi, râzând. — De ce râzi? Găsești că e comic, Hideyoshi? Nu mă îndoiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să-l lepezi dând vina pe beție. Ascultă. Mai adineaori, în capelă, când Seniorul Nobuo și Seniorul Nobutaka și toți ceilalți generali au venit să se închine la sufletul Seniorului Nobunaga, n-ai stat dumneata pe locul de onoare, cu Seniorul Samboshi pe genunchi, făcându-i să se încline în direcția ta, unul după altul? — Auzi, auzi, replică Hideyoshi, râzând. — De ce râzi? Găsești că e comic, Hideyoshi? Nu mă îndoiesc că ți-ai făcut planul viclean de a-l ține în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
genunchi, făcându-i să se încline în direcția ta, unul după altul? — Auzi, auzi, replică Hideyoshi, râzând. — De ce râzi? Găsești că e comic, Hideyoshi? Nu mă îndoiesc că ți-ai făcut planul viclean de a-l ține în brațe pe Seniorul Samboshi ca pe un decor pentru propria-ți făptură neînsemnată, ca să primești plecăciunile familiei Oda și ale generalilor săi. Da, asta e. Și, dacă aș fi fost prezent, aș fi avut plăcerea să-ți zbor capul de pe umeri. Seniorul Katsuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe Seniorul Samboshi ca pe un decor pentru propria-ți făptură neînsemnată, ca să primești plecăciunile familiei Oda și ale generalilor săi. Da, asta e. Și, dacă aș fi fost prezent, aș fi avut plăcerea să-ți zbor capul de pe umeri. Seniorul Katsuie și distinșii oaspeți aici de față sunt atât de bine crescuți, încât încep să-mi pierd răbdarea și... În acel moment, Katsuie, care stătuse la vreo două locuri distanță de Hideyoshi, își goli ceașca și privi în jur spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bine crescuți, încât încep să-mi pierd răbdarea și... În acel moment, Katsuie, care stătuse la vreo două locuri distanță de Hideyoshi, își goli ceașca și privi în jur spre ceilalți. — Genba, ce înseamnă să vorbești așa despre altcineva? Nu, Senior Hideyoshi, nepotul meu nu vorbește așa din răutate. Fă bine și nu-i da atenție, adăugă el, râzând. Hideyoshi nu-și putea manifesta furia și nu putea nici să râdă. Fusese pus într-o poziție dificilă, în care nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hideyoshi nu-și putea manifesta furia și nu putea nici să râdă. Fusese pus într-o poziție dificilă, în care nu putea decât să-și forțeze un zâmbet subtil, dar propria lui înfățișare aparte era foarte potrivită pentru asemenea situații. — Senior Katsuie, nu te supăra din cauza asta. Nu face nimic, spuse el, ambiguu. Se prefăcea în mod vădit că ar fi fost beat. — Nu te preface. Maimuță! Băi, Maimuțoiule! În seara aceea, Genba se comporta și mai arogant decât de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sentimentele de neîncredere, plutind pe briza ca de cerneală a serii și prin umbrele lămpilor, care pâlpâiau pe culoar. Era miezul verii, dar fiecare oaspete simțea fiori pe șira spinării. Hideyoshi așteptă ca Genba să termine, apoi râse sonor: — Nu, Senior Nepot, mă întreb de unde-ai auzit asta. Mă duci cu gândul la o amintire plăcută. Cu douăzeci de ani în urmă, maimuțoiul ăsta bătrân avea reputația de a se pricepe la masaj și toți cei din clanul Oda mă puneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
auzit asta. Mă duci cu gândul la o amintire plăcută. Cu douăzeci de ani în urmă, maimuțoiul ăsta bătrân avea reputația de a se pricepe la masaj și toți cei din clanul Oda mă puneau să le frec oasele. Picioarele Seniorului Katsuie n-au fost singurele pe care le-am masat. Și apoi, când mi se dădeau ceva dulciuri ca răsplată, ce gustoase erau! Mă apucă nostalgia, nostalgia după gustul acelor dulciuri, râse el din nou. — Ai auzit, Unchiule? întrebă grandios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dulciuri, râse el din nou. — Ai auzit, Unchiule? întrebă grandios Genba. Dă-i ceva bun lui Hideyoshi. Dacă-i ceri să-ți maseze acum picioarele, s-ar putea chiar s-o facă. — Nu întrece măsura cu jocul ăsta, Nepoate. Ascultă, Senior Hideyoshi, îi arde doar de glumă, atâta. — Nu face nimic. Păi, chiar și acum masez ocazional picioarele unei anumite persoane. — Și cine să fie aia? întrebă Genba, cu un rânjet disprețuitor. — Mama mea. Împlinește șaptezeci de ani, anul ăsta, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
deloc de plăcerea asta. Ei, acum îmi iau rămas bun, dar voi rămâneți cât de mult doriți. Hideyoshi fu primul care plecă de la banchet. În timp ce ieșea și pornea pe coridorul lung, nimeni nu se ridică să-l oprească. Dimpotrivă, ceilalți seniori găseau mai înțelept din partea lui că plecase și erau ușurați de senzația de pericol intens pe care o simțiseră. Deodată, din camera de lângă ușă, unde erau postați, ieșiră și-l urmară doi paji. Simțiseră, chiar din odaia lor, atmosfera care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]