KorAP: Find »[drukola/base=servi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...90 91 92 ...1641 >

41,020 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

O să-i pregătească un prânz pe cinste. Avea în frigider carne - carne pe care, mai devreme, plănuise s-o ia acasă cu ea, dar pe care acum o va frige pentru el împreună cu vreo două cepe și i-o va servi cu o porție zdravănă de cartofi piure. Prânzul nu era tocmai gata când domnul J.L.B. Matekoni sosi acasă. Auzi camioneta și zgomotul porții trântite, apoi ușa deschizându-se. Când venea acasă, de obicei el striga doar „am ajuns“, să o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
se duce acasă în week-end. Mma Makutsi aruncă o privire spre ceainic. Era o zi sufocantă și se întrebă dacă-i vor oferi și ei o cană de ceai. Din fericire, servitoarea mai în vârstă îi surprinse privirea și o servi. — Și vă mai spun ceva, zise tânăra în timp ce aprindea sobița cu parafină pentru ceainic. I-aș scrie o scrisoare soției și i-aș povesti despre cealaltă femeie dacă nu mi-ar fi teamă că-mi pierd slujba. — Ne-a amenințat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
pentru modelele lor originale. E talentată, constată domnul J.L.B. Matekoni; dacă i se va oferi o șansă, fata asta va fi capabilă să facă orice. Îl salutară politicoși și încuviințară dând din cap când îi întrebă dacă menajera le-a servit micul-dejun. O rugase să vină devreme, ca să aibă grijă de copii când e plecat la garaj și fusese ușor surprins că îi acceptase rugămintea. Din bucătărie se auzeau niște zgomote - loviturile și hârșâiturile care se auzeau când era în toane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

să filmeze, l-au înșfăcat gorilele de la pază, i-au cărat pumni și picioare, „bă, nu-i moșia lu’ tac-tu să filmezi tu! Dispari, în morții mă-tii...”. Era evident că, din partea lor, putea să mănânce și inima chelneriței servită pe tavă de smarald, să stea agățat de lustră și să declame din Marx în nemțește, să se autoflageleze ca penitenții în vremea ciumei, să-și înfigă bețe de bambus în limbă și-n urechi, tot nu i-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Se tolănește pe pat, aruncă pantofii, își masează picioarele. Urmăresc curburile, până la bata din dantelă neagră. Nu-mi dă atenție. - Acum vreo două sute de ani, tot îți puneau creștinii adevărați cărbuni sub tălpi, îți băteau ace sub unghii și te serveau cu niște oțet... - Cucută nu mi-ar fi dat, nu? îi sclipesc ochii. - Nici un strop pe bot! Meritai? - Ar fi suflat în jar, ar fi făcut vânt credincioșii cu cetina de brad? Ar fi dănțuit de bucurie cumetrele că aia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
poate a căzut în apropiere vreo bucată din MIR... - Cum să cadă, dom’le... a intervenit chelnerul venit să golească scrumiera. Da’ ce, ăia n-a calculat traiectoria, nu știe unde va ajunge bucățile? Adică e prost rusu’ să ne servească nouă pe tavă informații, acum când ne dăm pe lângă americani. Adică el șpionează și românu’ culege? Ce motiv are să ne dea bacșis? - Lasă, mă, nu despre asta e vorba... - Da’ despre ce? se oțărăște chelnerul peste umărul meu, cu scrumiera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
urce dealul, cu Șarik alături... - A murit și Petrache? întreb într-un târziu. - Nu, de ce să moară? E paznic la brutărie. Aurica ne-a umplut iar paharele, iar Mardare, cătrănit nu știu de ce, s-a dus în sfârșit să-i servească pe ceilalți doi clienți. - Și ce legătură are capul de cal cu muflonul? încep eu să-mi pierd răbdarea. - N-are, s-a mirat femeia de întrebarea mea, da’ asta a văzut Iacob când a ieșit în fața dughenei lui. *** Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

care se așezase În fața lui și care contempla absent marea ce se Întindea, negrăit de liniștită, plumburie, ca o oglindă lustruită, lipsită de cea mai mică pată, pînă cînd se pierdea din vedere, În larg. - Nici nu mi-ar fi servit la ceva să știu să citesc, comentă Oberlus după o bună bucată de vreme. La nimic... Chiar dacă asta m-ar fi transformat În cel mai Înțelept om de pe lume, tot aș fi avut chipul ăsta și toți m-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
tîrziu, cînd, la ora prînzului, fiind adîncit ca Întotdeauna În lectura silabisită a Ingeniosului hidalgo castilian și captivat de peripețiile acestuia, Își slăbise vigilența la care Îl supusese În permanență pe Georges, bucătarul, care, chiar În clipa În care Îi servea o strachină cu ouă de broască-țestoasă, Încercase să-l Înjunghie printr-o feroce lovitură de cuțit În inimă. Pesemne că tremuratul mîinii care ținea castronul i-a atras atenția lui Oberlus În clipa În care a apărut În colțul ochiului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Îmbrăca Însemna a se transforma din nou În Niña Carmen, cea mai frumoasă membră a unei ilustre și vechi familii scăpătate din Quito. Veșmintele ei gri pal elegante ar fi contrastat, În chip absurd, cu interiorul acelei grote murdare care servise drept cuib, vreme de secole, la milioane de păsări marine și diforma prezență a bărbatului, și el pe jumătate gol, ar fi ieșit Într-atît evidență, Încît ar fi devenit de-a dreptul grotescă. - Pune-ți-o! - Nu. - Vreau să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
pe o piatră de pe o insulă solitară, contemplînd neputincios ruinele „imperiului” pe care știuse să-l ridice. Trebuia s-o ia de la Început, fără rezerve de apă, fără pămînt cultivat, fără pomi fructiferi și aproape fără broaște-țestoase care să-i servească drept hrană. Trebuia s-o ia de la Început, cu o femeie Închisă Într-o peșteră, care aștepta să-i vină sorocul să nască un copil, trei prizonieri care deveniseră periculoși pentru siguranța lui și amenințarea constantă că vor mai veni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
măruntaiele, calde Încă. Scotoci, fără silă, dînd la o parte mațele, și extrase ficatul, pe care-l smulse din două mișcări de cuțit. - Asta le place cel mai mult să mănînce, lămuri el. Și nu face mutra asta. La ce servește ficatul unui mort? Ceea ce trebuie să faci este să te rogi să muște momeala, fiindcă altfel o să te oblig să-ți mănînci un braț... Am să te duc pe mal În viață, m-auzi? Vom supraviețui, orice-ar Însemna asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
nu putea să evite să-l admire pe omul pe care-l detesta cel mai mult pe lume, la fel cum Îl și dorea și Îl respingea, În acea inexplicabilă ambivalență care părea să guverneze toate faptele sale sau să servească drept motor fiecăruia dintre sentimentele ei. Oricare ar fi fost aspectul lui fizic sau răutatea de neconceput a acțiunilor sale, era limpede că niciodată, nicăieri, nu cunoscuse și nici nu credea că va mai cunoaște o asemenea ființă, care să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

să fie o oglindă, e-o fotografie în prim-plan cu Brandy Alexander zâmbind și arătând extraordinar. — Sunt Vicodine, dragă, zice. Școala de medicină Marilyn Monroe, unde o doză suficientă din orice medicament vindecă orice boală. Zice: — Șo pe ele. Servește-te singură. Zeița subțire și eternă care e poza lui Brandy îmi zâmbește peste o mare de analgezice. Așa am întâlnit-o pe Brandy Alexander. Așa am găsit forța de-a nu merge mai departe cu fosta mea viață. Așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
tigru. Wilma aspiră cu un pui de elefant și umflă pernele de piatră. Și-a numit copilul „Pebbles“ Iată aici viitorul nostru: mâncare pe bază de brânză și propulsoare cu aerosol, polistiren și Club Med pe Lună, friptură de vită servită într-un tub de pastă de dinți. — Zbang, zice Seth, știți, mic dejun cu astronauții. Iar acum oamenii vin aici purtând sandale pe care și le-au făcut singuri din piele. Își numesc copiii Zilpa și Zebulon din Vechiul Testament. Lintea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Reincarnare a Martorilor. Mâna mare a lui Parker înghite mâna mea mică, pește mare și pește mic, toată. Cămașa albă apretată a lui Parker te duce cu gândul la o față de masă curată, așa întinsă și rigidă că ai putea servi băuturi de pe pieptul său umflat. — Acesta, Brandy înclină capul spre Seth, este Ellis Island, fratele vitreg al domnișoarei Scotia. Peștele mare al lui Parker înghite peștele mic al lui Ellis. Brandy zice: — Mie și domnișoarei Scotia ne-ar plăcea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

inși omorîse. O veselie ciudată și lipsită de orice responsabilitate se năștea în cercuri din ce în ce mai largi de cititori ai ziarelor, ieșiseră glume, cîțiva comersanți vindeau pălării "Cocoș" ori tabachere care pocneau ca un pistol, la restaurantele înșirate pe Moșilor se servea "plachie Cocoș" ori "mititei ca la Cocoș" în care se vîra usturoi din belșug, asta numai pentru că un reporter mai isteț inventase ori simțise de-a dreptul că banditul fotogenic duhnea a usturoi de la zece pași, "usturoiul fiind secretul vitalității

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
și două cești cu cafea marghiloman. "M-am gîndit că dacă viața ta nu face cît două cafele și două coniace înăuntru s-ar putea să facă atîta, dar afară, în stradă." Și sigur pe sine l-a poftit să servească de pe tava care nu tremura în brațele chelnerului absent, cu privirea aruncată peste cupola Ateneului Român. Abia în trenul de Constanța, după ce trecuse Dunărea, și-a dat seama că Lică Făinaru îi făcuse un serviciu mai mare decît își închipuise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
înjure, cum adică, dacă murea era paguba lui. Ali Mehmet era binevoitor, dar parcă vorbea în glumă. ,,Și ce să facă un domn ca dumneavoastră la Sarichiojd? La hotelul lui Mehmet Ali nu-i bine? Mehmet Ali poate să-i servească cu orice doresc pe clienții săi. Înghețată? Aducem înghețată! Imam Baialdî? Facem Imam Baialdî! Tătărușci? Aducem și tătărușci, una, două, cîte dorește clientul. Meterhanea! Dacă vreți vă chem îndată meterhaneaua de-o să vuiască Medgidia. Facem bairam. Ce să căutați, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
situații, în bucătărie, în vreme ce toți ceilalți îl credeau beat mort, străduindu-se să vomeze în baia servitorilor, în gura pivniței, cînd se oferea să aducă singur murături, spre dimineață, la aceeași masă se afla și prințul și Sofie, K.F. îl servea cu încetineală peste umăr și el asculta cum îi șoptea cît de rău se simțea Pangratty, cum umblă prin cameră și geme ca un neputincios, ea îl aude din camera ei, care se află pe același coridor cu aceea a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
plină primăvară verdele lor era destul de palid. Erau acoperite cu scaieți și scaieții niciodată nu se înverzesc îndeajuns. Culoarea către care năzuiesc este vînătul, iar unii ajung să fie chiar albaștri. Acolo, sus, în salon, domnișoara K. F. l-a servit cu ceai și fursecuri, i-ar fi căzut mai bine un pahar de vin ori măcar unul de tescovină, toată ziua se abținea cît putea de mult să nu bea nimic, dar după ora șase seara își îngăduia. În salon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
întotdeauna la Vladia cînd discutaseră despre orice, politică, vreme, femei, praful de pe uliță. "Ați reușit, prințe?" Și a ridicat din sprîncene întrebător și complice. Șerban Pangratty întinse mîna după un pahar, era îndeajuns gestul, tava plină apărea ca din pămînt, "Servește, domnule Leonard, e Martell adevărat, Cantacuzino își ține rangul". Bîlbîie a luat și el un pahar, nu prea avea chef, de fapt nici nu se omora după coniac, era băutor de vinuri, șampanii, nu se despărțea cu una cu două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
ei știu ce culoare au ochii morții." De data aceasta, cînd inginerul Corvino termină de tradus nimeni nu aplaudă, nimeni nu mai scoase un sunet. În acele cîteva zecimi de secundă se auzeau clar scîrțîiturile parchetului sub pașii celor ce serveau, Leonard Bîlbîie constată cu uimire că toți invitații se îngrămădiseră în ușa salonului și fiecare, în felul său și cu motivele sale, asculta discursul aviatorului italian. Abia atunci își dădu seama că invitații nu fuseseră chemați la întîmplare ori după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
cale ceva, nu știu încă, iar Mihai Mihail a și pus laba pe ei. Era ca și cum ai stîrpi cocoșeii alegînd ouăle înainte de a le pune sub cloșcă. Îi plăcu comparația, se gîndi să o țină minte și să i-o servească șefului cînd va prezenta raportul, îl știa amator de formulări aforistice, zicea că marea politică se vede după cît de expresivă este susținerea verbală, citea discursurile de la Cameră sau de la Senat cu creionul verde în mînă și sublinia cîte o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
cu care aștepta ca Radul Popianu să-și explice îndrăzneala de a urca pînă acolo. "Ați primit oaspeți, domnișoară. E un fapt cu totul nou și care poate avea consecințe incalculabile asupra așezării, nu?" K.F. i-a făcut semn să servească, avea totul la îndemînă și nu avea motive să se grăbească. A gustat din dulceață, a băut apă rece, de cafea nu s-a atins. De cînd se mutase în Vladia, și erau destui ani, n-a mai băut cafea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]