2,533 matches
-
frunze de gorun, strigam, printr-o minune, la pietre și la cer, la zâmbete uitate în muguri de arin, strigam cu glas de apă pătrunsă de mister, impudic și sălbatic, de-a pururi și divin... iar m-am născut din seva unui măr crescut mai singur, parcă, pe Dunăre și Prut, idei tulburătoare pe frunte și-n răspăr mi se-ncurcau în ițe, în iarbă și în lut. Lăsați-mă... Lăsați-mă să cânt pe ascuțișul unui gând să mă fac
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Arhip Art, Sibiu, 2011.Utilizator al site-urilor www.poezii.biz, www.agonia.ro, http://casa-gandului .ning.com și http://nicustancu 48.ning.com. Nu știu Nu știu pe care valuri rătăcești, De a rămas pe țărmuri amintirea; Trăind cu seva vechilor povești La fel de prăfuită-i și iubirea. Că a rămas pe cer doar umbra ta, Nu știu ce orizont te mai ascunde; Eu știu că tu iubești pe cineva Ce împresoară ale mării unde. Iubirea ce s-a stins doar în cuvânt
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
S-o bată toamna ruginie. Să fiu iubirea ce eram în primavara ce-o să vie. îndrăgostește-mă de tine îndrăgostește-mă de tine, Precum Adam de a sa Evă, Când cunoșteau doar ce e bine Și răul nu curgea prin sevă. Fă-mă să țin în palmă cerul Cu nori, cu fulgere, cu astre. învață-mă care-i misterul Ce leagă gândurile noastre. Fă-mă să simt iar fericirea, Să lăcrimez doar bucurie, în zori să-ți intuiesc privirea, Surâsul tău
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Apoi mă prăbușesc și cerurile pier. îmi vine să alerg ca fluxul către țărm Și mă retrag slăbită, când în reflux adorm. Și mă trezesc mai vie ca viața-n care cânt, O rădăcină-adâncă cu ramurile-n vânt. îmi împietrește seva ce adapă-nmuguriri, Se veștejesc și frunze și roșii trandafiri. De ce nu mă culegi, din starea mea de chin? Nu vezi că astăzi plec și mâine iarăși vin? Nu îmi găsesc un loc unde să nu mai știu Că sunt sau
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
alte apusuri. Azi, îmi strig îngerii aproape și demonii mi-i prigonesc în șoapte. Lumina asfințitului La poalele asfințitului am zidit altar timpului cerșindu-i lumină întru hotar de vindecare. în tihnă, mi am mușcat ferestrele la colțuri să simt seva miruirii curgând peste candela ochilor mei niciodată aprinși. Am sfâșiat tablouri cu pasta încă umedă de teamă să nu fiu înghițit de putregaiul flăcării proiectat ca o rană în pântecul-dojană. Și-am rătăcit pe căi ascunse mimând renașteri asfințite din
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pe la colțuri că inginerii sînt proști, că n-au viziune și așa mai departe. Trebuia să le dau cumva peste bot. La început m-am mulțumit cu scenariile, ți-o spun ca să-ți dai mai bine seama de unde-mi trag seva, îl țintește cu privirea, apoi cu operarea cîtorva filmări speciale și numai după aceea mi-am permis să intru cu adevărat la creație. Tot nu-mi dau seama unde vreți să bateți, face pe neștiutorul Santinelă, afișînd figura unui imbecil
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
rămâne unul dintre cele mai importante texte medicale scrise vreodată în China. Conține 113 rețete care folosesc 100 de varietăți de medicamente vegetale, animale și minerale, printre care și remediul său celebru și încă foarte popular împotriva febrei „supă de sevă cu scorțișoară”, preparată din scorțișoară, ghimbir, lemn dulce, bujor și jujuba. Dr. Chang a elaborat și un sistem detaliat de diagnosticare pe baza principiilor taoiste yin și yang, a celor Cinci Activități Elementare ale Pământului, Apei, Focului, Metalului și Lemnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
mai este cultivată În grădina din Uppsala, În cinstea marelui om care a dat numele speciei. De undeva din afară, mult deasupra, pe vârful Longford Tor, aud vocile unor oameni. Pe urmă se așterne din nou tăcerea. Codrul așteaptă, ca și cum seva lui cea mai de preț ar fi liniștea. Mă Întreb de ce tocmai eu, aparținând unei specii atât de incapabile de liniște, mă aflu aici. Îmi vine În minte o după-amiază recentă pe care am petrecut-o stând de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
DĂ-MI TOTUL... Deplinătatea clipei în mine s-o cuprind Alăturea de tine, în trup și-n dăruire Și zilei care vine lumina să-i aprind, În goana fără preget, spre vis și fericire... Hipnotice pătrundă a sevelor puteri, Urcând către coroana stejarilor de mâine Cu șoaptele de frunze, căzute în tăceri, Pădurea-n urma noastră, nu știu cui va rămâne... Dă-mi brațul tău de zână, dă-mi calea către rai, Dă-mi gura ta pe lună, în unduiri
D?-MI TOTUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83769_a_85094]
-
mâine Cu șoaptele de frunze, căzute în tăceri, Pădurea-n urma noastră, nu știu cui va rămâne... Dă-mi brațul tău de zână, dă-mi calea către rai, Dă-mi gura ta pe lună, în unduiri de valuri Și toarnă-n mine seva din plantele de mai, Să te cuprind întreagă, în matca dintre maluri...
D?-MI TOTUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83769_a_85094]
-
văzut pe Hingherul mângâind câinele care ridicase iarăși botul în direcția sălciilor și mârâia; adulmecase ceva bestia. Mi s-a părut că a trecut un secol până ce m-am putut strecura de-acolo, înapoi, prin bălării. Vântul mirosea puternic a sevă înfierbântată de soare. 12 Uneori, Călugărul întrecea măsura. Odată, de pildă, a susținut că fiecare iubire e o răstignire. Suferință, moarte și reînviere. Dodo s-a înfiorat auzindu-l. I se părea, și pe bună dreptate, un sacrilegiu afirmația Călugărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dată de faptul că am acționat responsabil, cel mai strălucitor bec de pe firmamentul maternității. De atunci Însă becul s-a ars. Sau asta, sau m-am Împiedicat de fir și l-am deconectat de la rețeaua de electricitate: nici un fel de sevă, de influx de energie și cu siguranță nici un fel de legătură. Mi-am verificat inbox-ul de cinci ori deja să văd dacă mi-a răspuns. Haide, Kate, maturizează-te, Încetează cu comportamentul ăsta de adolescentă bolnavă de dragoste. În abnegația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
al pânzei din vis sau introdus abil Într-o parte ornamentală a tabloului. Uneori Însă apare suspendat la jumătate distanță, un pic cam baroc și totuși În armonie cu frumoșii copaci, cu brazii Întunecați și cu mestecenii strălucitori, a căror sevă curgea cândva prin lemnul lor. Romburi de vitraliu rubinii, verzi sau albastre conferă o atmosferă de capelă zăbrelelor de la ferestrele cu canaturi. Este exact așa cum era În adolescența mea, o structură veche și solidă din lemn, deasupra unei vâlcele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Încă vinete de frig și diverse umbre lungi se turteau treptat În acea manieră degajată În care tânăra zi ia locul nopții Într-un oraș bine Îngrijit, bine stropit, unde mirosul tare de asfalt al caldarâmului scoate În evidență mireasma sevei copacilor ce Îl umbresc; dar pentru mine partea optică a chestiunii părea foarte nouă, ca un mod ciudat de a pune masa, pentru că nu văzusem niciodată acea stradă În zori, deși, pe de altă parte, trecusem deseori pe acolo, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
închipuirea. Știam că nu mai sunt asemenea cuvinte. Am luat o măslină și mi-am trecut-o pe buze, ca și cum aș fi sărutat bobul acela uleios, ca și cum i-aș fi mușcat ei sfârcul țâței, ca și cum mi-aș fi uns cu seva ei uscăciunile. — Evreii, i-am arătat femeii de lângă mine măslina, cred că destinul lor e ca al măslinei. Abia strivită, măslina dă tot ce are mai bun în ea, uleiul ăsta nemaipomenit după care umblă toată lumea. Un ulei sfânt, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
parcă mă simt solidar cu mine. Scrisul îmi dă o putere interioară ținând, cred, de puterea mistică. Așa cum m-am simțit întărit, în dese rânduri, de bunătatea Dumnezeirii, așa simt acum că scrisul îmi întărește zilele. E un fel de sevă care se revarsă în mine din aceste cuvinte așternute. Tăria lor, unul lângă altul, solidaritatea lor în tâlcul pe care pare că eu li-l dau, dar nu de la mine vine îmi dă această tărie de acum. Simt cum vasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pricepe că rostul meu pe Lume, totuși, nu e întâmplător. Înfrățit mă simțeam cu lumea acelei grădini, cu buruienile, cu aerul, cu pala luminii, cu aburul pământului, cu roua, cu tot ce se afla în deschiderea privirii mele. Simțeam cum sevele Lumii cu sevele mele se contopeau, revărsându-se într-o matcă uriașă, cosmică, în care însuși Pământul era un bob de rouă, rostogolindu-se pe cine știe ce șuvoi revărsat, ducându-se în neștire. Mă simțeam atunci contopit, parcă mistuit în bătăile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
meu pe Lume, totuși, nu e întâmplător. Înfrățit mă simțeam cu lumea acelei grădini, cu buruienile, cu aerul, cu pala luminii, cu aburul pământului, cu roua, cu tot ce se afla în deschiderea privirii mele. Simțeam cum sevele Lumii cu sevele mele se contopeau, revărsându-se într-o matcă uriașă, cosmică, în care însuși Pământul era un bob de rouă, rostogolindu-se pe cine știe ce șuvoi revărsat, ducându-se în neștire. Mă simțeam atunci contopit, parcă mistuit în bătăile unei inimi enorme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se discuta și vreo chestiune politică. Nu prea ne interesa politica, decât așa, ca prilej de bancuri sau contrarietăți. Eram plini de tinerețe, eram mustoși de viață, dornici de toate bucuriile pe care le puteam aduce spre noi, avizi de sevele clipei și nepăsători la durerile reale ale Lumii. Nu aveam istorie. Nu aveam bani. Aveam doar imensa plăcere a timpului care numai și numai pentru noi parcă fusese născocit și dat nouă spre risipire. Îmi părea rău să-l fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
simțeam fermecat cum viețile se pot ordona în poveste, cum există un cineva care le apropie, le unește, le adună din toată risipirea lor, dându-le lumini noi, făcându-le parcă mai adevărate decât au fost atunci când se trăiau, când seva lor încă era vie, curgătoare. Acum, trecând prin aceste locuri, văzând cum viața mea atât de mult s-a legat de ele, cum o casă, o bancă, un boschet, un copac, o poartă îmi pot vorbi atât de mult despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Arta nu are nimic de-a face cu omul acesta, cu frunza aceasta, una din noianul împrăștiat de furia vântului, dusă alandala, în plutire de viață. Arta îl preia doar și-l duce în lumea fără de contururi, fără de umbre, fără de seve și fără de magmă. Dintr-un nimic creatorul zămislește un alt nimic, care pare că este viață, care pare adevărat, care pare că liniștește și alină. Viața doar se trăiește. O știu abia acum, când îi văd capătul, când coborând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acestea, moi, toropite de zăpușeala miezului de zi. Căldură sufocantă, anihilantă. Gândurile moi, lichefiate, vâscoase se preling în mătci coșcovite, vaduri secate. Încinse urme ale unor elanuri rămase de demult în aceste urme scorojite. Curg vorbele celor din jur fără sevă, uscate și ele în arșița acestui fără de gânduri timp. Vorbim în virtutea marii inerții care ne mai duce. Cuvinte albicioase, tocite de îndelunga lor rostogolire, fără duh, fără mireasmă, fără abur. Cei bătrâni parcă au uitat temeiul cuvintelor, iar cei tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
frunte. Mă strângea, îndemnându-mă parcă să-i sărut locul acela umed. Nu mai făcusem așa ceva niciodată. Mă împingea cu mâna. Icnea. „Hai, curajosule! Soldățoi fricos!“ Mă umilea. Mă înfuria semeția ei. Mă amețea în același timp freamătul sexului ei. Seva prelingându-se. Tremurul sfârcului întărit. Am pătruns-o cu limba, hulpav, de parcă aș fi mușcat dintr-o nemaipomenită poamă mustoasă, zemoasă. Îmi dispăruse scârba. Mă aprinsesem. Am vrut să mă retrag, să o trag peste mine, să intru cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ce trebuie să năzuiești. Nimic nu va egala vreodată privirea umedă a cârnățăresei care te-a văzut la televizor.“ Baudrillard. * Groaza de sărăcie face cultura marilor metropole. „Nevroza fundamentală“ a individului, cum ar fi zis Freud, nu își mai suge sevele din obsesia morții. Sărăcia este de departe factorul existențial care declanșează bolile psihice ale mulțimilor puternic urbanizate. Reprezentarea sărăciei poartă asprimile acuzației: săracul este fie neputincios, ceea ce îl învinovățește de ignoranță și de rea voință, de lene și de abominabilul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
fete pe după talie, grupulețe cocoțate pe canapelele micuțe care fuseseră aduse pentru acea ocazie și perechi tolănite pe taburete imense din blană, care fuseseră Împrăștiate pe acolo. Pe sub perii Înfloriți, ale căror flori erau atât de atrăgător de pline de sevă, se schimbau deja sărutări. —Cine e aia? Lângă mine stătea proțăpită pe un scaun de bar o tipă cu trăsături foarte exotice, care săruta de zor un bărbat oacheș. Ea Îl Împingea din ce În ce mai mult În muchia blatului de la bar. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]