3,720 matches
-
vîrful picioarelor, vorbeau numai strictul necesar și În șoaptă. Juan Lucas propuse s-o ducă În dormitorul ei, dar Țanțoșa zise că aici muncise Întotdeauna și aici trebuia s-o lase să se odihnească. Susan Încuviință din cap și Țanțoșa sfîșie vălul de frică ce-i acoperea pe toți, izbucnind În hohote și plînsul ei Îi molipsi pe ceilalți. Celso plîngea și el și Carlos Își mușca mustăcioara ca să nu-i dea lacrimile. „Trebuie să-i anunțam pe Universo și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
le folosea cînd Îi vorbea la ureche, Santiago i-ar fi făcut vînt de mult, mironosița dracului, fă-i vînt dacă n-o poți iubi și Peggy?, fricosule!, nu-ți dai seama ce bucățică bună pierzi?... Atunci se repezi să sfîșie bikinii aurii, profitînd de momentul cînd ea Îi spunea am un temperament romantic și pasionat, Îi acoperi În cădere gura cu un sărut și cînd se depărta puțin ca să se așeze mai bine și să respire se trezi cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
le-au făcut patru părți, cîte o parte pentru fiecare ostaș. I-au luat și cămașa, care n-avea nici o cusătură, ci era dintr-o singură țesătură de sus pînă jos. 24. Și au zis între ei: Să n-o sfîșiem, ci să tragem la sorți a cui să fie." Aceasta s-a întîmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: "Și-au împărțit hainele Mele între ei, și pentru cămașa Mea au tras la sorți." Iată ce au făcut ostașii. 25
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
ca totul să explodeze. Înainte să mă-ntorc și să surprind un cârd de fete trecând pe role peste pod, am crezut că, în fine, am avut o imagine! Mi-am re-evocat-o-n memorie și am cre zut că voi fi sfâșiat de nostalgie: era o vitrină cu bomboane de ciocolată învelite-n foiță de staniol, foițe roșii sclipitoare, vernil și intens violete, cu mo dele de steluțe și mici dreptunghiuri, era o femeie în fața vitrinei (purta o haină de culoare roz
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
gnomon peste vitrina cofetăriei. Ne-am îndreptat către ușa ei cu clopoțel. În vitrină erau bom boane de ciocolată înfășurate în poleieli colo rate. Mama a intrat „doar pentru o clipă“, lăsân du-mă s-o aștept afară. Norii se sfâșiau de creștetul încoifat al statuii. Tramvaiul nostru trecuse și piața era goală, doar șina sclipea de-a lungul ei. Între fața dele străine liniștea se lăsase desăvârșită. Și mama nu mai ieșea din cofetărie. Mă pierdusem de ea, aveam să
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
printre sarcofage. Mă ajungea, șchio pătând și-nălțând un umăr, mă atingea cu mâinile ei sub țiri. Cum ocoleam câte-un pilastru de granit, mă găseam față-n față cu ea, umedă și viscerală. O lo veam peste obraz, o sfâșiam cu unghiile. O spintecam cu un cuțit apărut cine știe cum în mâna mea. Cădea și se ridica din nou și venea iar după mine. M-am trezit în miez de noapte, tremurând tot, cuprins de o teroare cum n-am mai
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
-o? În ziua de azi, ori pleci pe o funcție foarte mare și faci liniște în jurul tău, oriunde te duci, ori, mai bine, rămâi unde ești. Altfel, colegii, confrații, mă rog, toți cei din jurul tău, s-ar putea să te sfâșie... Z: Aici greșești enorm. Dar, uite, cu funcția mi-ai dat o idee. Aș putea s-o obțin pentru tine, dacă asta te mulțumește. Îți cer doar un lucru mărunt, infim pe care tu îl poți face, dacă vrei, în
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Pentru acest motiv nu puteam rămâne nepermis de mult într-o anume țară, căci mi-aș fi riscat libertatea. În timpul dimineții următoare, îmi venise un gând: dacă mă vor acuza de trădare?... De săptămâni în șir aveam senzația că eram sfâșiat, rupt de propria mea personalitate, de ideile și sentimentele care-mi compueau eul și zăceam parcă în bucăți dispersate, aruncate aiurea prin diverse colțuri de țări și nu stiam cum să asamblez la loc acest puzzel delicat. Atunci m-am
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Oamenii din Ai le-au omorît aproape treizeci și șase de oameni; i-au urmărit de la poartă pînă la Șebarim și i-au bătut la vale. Poporul a rămas încremenit și cu inima moale ca apa. 6. Iosua și-a sfîșiat hainele, și s-a aruncat cu fața la pămînt pînă seara înaintea chivotului Domnului, el și bătrînii lui Israel, și și-au presărat capul cu țărînă. 7. Iosua a zis: "Ah! Doamne Dumnezeule, pentru ce ai trecut pe poporul acesta Iordanul, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
când erau adolescenți și se târau amândoi spre casă, fiecare de la întâlnirea lui, beți. Și tu? Nu te credeam în stare. Începu să-și folosească vocea - gemete înăbușite de tubul de traheotomie, un limbaj secret, fără vocale. Fiecare horcăit o sfâșia pe Karin. Îi bătu la cap pe doctori să facă ceva. Ei îi măsurară țesutul cicatrizat și lichidul cranian și ascultară tot ce se putea, în afară de bolboroseala lui nebunească. Îi shimbară tubul din trahee cu unul fenestrat, cu perforații minuscule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui Weber în orice vehicul, adevărat sau iluzoriu. Conducea ca un nebun. Mingile de foc șocante care apăreau din când în când nu scoteau de la el decât un râs vâscos. Weber își nota mișcările ochilor lui Mark, când un strigăt sfâșie încăperea. Părea să nu fie altceva decât unul dintre efectele sonore cutremurătoare ale filmului. Se întoarse și o văzu pe Karin în prag, cu fața în flăcări. Avea mâinile ridicate, încleștate la ceafă. Își smuci coatele. —Animalelor. Ce faceți aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ar fi avut din nou optsprezece ani și s-ar fi dus la balul de absolvire. Se uita la ceas din două în două minute. A patra oară, țâșni în picioare, speriind-o pe femeia cu jacheta, care, îngrozită, își sfâșie fermoarul până jos. Uitase că-i ceruse lui Karin Schluter să-și sune fratele la ora trei fix, adică peste câteva minute. Începu să se învârtă pe lângă ușa închisă a camerei lui Mark, trăgând fără rușine cu urechea. O auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
stătea el, ținându-se strâns de treptele de beton de la intrare. El o privea fix, căutând pe cineva, pe cea care fusese cândva, dar încetase să mai fie. Singura care ar putea să-l ajute. Nevoia lui de ea o sfâșia în bucăți, mai mult decât propria-i senzație de neajutorare. Femeile îl consolară multă vreme. Îi arătară străzile, casele, arțarul de zahăr singuratic pe care îl plantase el în pustiul peluzei, scobitura din stânga garajului pe care o făcuse în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Weber se uită la mulțimea din sala arhiplină. O femeie atrăgătoare, de vârstă mijlocie, într-o rochie în carouri, țineaîn mână o cameră de filmat miniaturală. Alții aveau reportofoane. Începe să semene un pic cu momentul în care prădătorii își sfâșie prada, glumi el. Își alesese oarecum prost momentul. Publicul tăcu, încurcat. Până la urmă intră într-un ritm, limitând pagubele. Dar coada care se formă pentru autografe fu mai mică decât data trecută când fusese în oraș. Culorile obișnuite ale zilelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dar Mark nu putea fi convins să-și pună uneltele înapoi în cutie mai repede. Se îndreptară spre mașină, printre coloane de apă. Mark fatalist, chicotind ciudat, iar Weber alergând. — Ce te grăbești așa? strigă Mark, pe deasupra șuvoiului bubuitor. Fulgerul sfâșie cerul, urmat de un trosnet atât de puternic, încât Mark căzu la pământ. Rămase acolo, râzând. M-a pus în curul meu literal! Weber ezită între a-l ajuta pe Mark și a-și salva propria piele. Nu făcu nici una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
temerile ei legate de Mark: că ar putea să-și facă singur rău. Că o să se ivească un nou simptom bizar, care o să-l dezumanizeze și mai tare. Că medicamentele or să-l facă și mai greu de recunoscut. —Mă sfâșie, Robert. Îmi făcusem bagajele și eram gata de plecare. Nici măcar asta n-am putut să fac. Mark are mare dreptate în ceea ce mă privește. Sunt o dublură. Uită-te la viața mea. Sunt o glumă. Un om din ăla cameleon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ceva mai mare. Așa că am făcut ceva săpături. Nu mi-a luat mult până am găsit apa. Am mai săpat puțin. Am aflat că o să distrugem râul ăla, indiferent ce scriam eu. Puteam să spun o poveste care să-i sfâșie pe oameni și să-i facă să tânjească după o schimbare în viața lor și totuna ar fi fost. Apa e deja dusă. Kearney apare, o cupolă portocalie de lumină la orizont. El o așteaptă să termine. Abia când ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mort, conducând pe drumurile astea pustii de țară și totuși încă n-are stare să doarmă. Dacă ar mai putea rezista măcar câteva ore, măcar până în zori, apoi iar păsările... Până și vechea polifonie care iese din boxele mașinii o sfâșie. O oprește, cu degete frenetice. Dar în noaptea asta înghețată și neagră de februarie, tăcerea e și mai rea. O suportă doar treizeci de secunde, după care dă iar drumul la radio. Trage de buton în sus și-n jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
această masă a nțelepciunii vârstei de aur! 1996 Criminala psihopolitică Fierul e tare, dar are și el un ac de cojoc: prinde-l în clește, ține-l în foc și-i vei da și forme bizare. Leul în junglă-nfioară, urlă, sfâșie, mușcă; prinde leul, bagă-l în cușcă, ține-l flămând și se face mioară. Ia-i omului soarele minții, ce mai rămâne și cât?!. Smulge-i șarpelui dinții și fetele pot să-l poarte la gât. Toate aceste rele mă
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
limba-aceleiași chemări să fim iarăși la o masă, în preasfântă unitate, în care frate cu frate să se simtă ca acasă. Locuind aceeași glie, să rămânem mai puternici noi, cu-a noastră veșnicie peste haita de nemernici care astăzi o sfâșie... Aiud, 1957 Drumul robilor te sperii cât de lung e și de lat spre adâncu-ntunecatelor Siberii cu oase moldovene presărat... Smulși de la vetre-n miez de noapte, grămadă în vagoane pentru vite, părinții fără apă, copiii fără lapte, repartizați spre
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
pot da. Da, alăptez, cred că am reușit și transmiterea prețiosului colostru, stai liniștit, Herr Doktor. Aștept să ne cunoaștem mai bine, eu și ea. Sunt fericită că nicio durere n-a însoțit prima noastră întâlnire, că nu mi-a sfâșiat corpul, că nu am țipat, că am fost tăcute amândouă, iar eu am zâmbit mereu. Vechea și nevindecata mea angoasă pare să fi luat o pauză. Frica de moarte e cam rușinată și retrasă în bârlog, nu doar că n-
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
minte, e doar un izvor uriaș de la care se adapă cei flămânzi și cei însetați, laptele e pentru copil, iar lacrimile pentru tată, pentru tatăl care în timpul ăsta privește la televizor, e un documentar extrem de interesant pe Discovery, două antilope sfâșiate de colții unui leu înfometat, avioane prăbușindu-se în apa mării, ucigași în serie plănuindu-și crimele, oameni de știință inventând vaccinuri, celule multiplicându-se, așa cum și tu ai fost la început, un mănunchi de celule micuțe pe care un
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
atins de ele. Nu mai cumpăr nimic de mărimea unui cap de nou-născut. Mă apucă amețeala și îmi vine să vomit. Nu mai cumpăr nimic tare și rotund care ar putea să se rostogolească la vale și să rupă, să sfâșie. Nici nu mă mai pot uita le verze. Știu unde sunt și nu trec prin fața lor. Ocolesc prin dreptul raftului cu pătrunjel, coriandru, busuioc. Cu ele m-aș putea căsători și aș fi fericită. — Să trag în verze ? De data
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
bare de fier și-și strivise capul de ele. Pata neagră se prelinsese În jos pe față și pe pămînt, dar rana nu mai sîngera decît puțin, iar În aerul Înghețat sîngele se Închega repede. Cămașa zdrențuită a bărbatului fusese sfîșiată, iar pieptul vînjos i se bomba cuprins de aceeași Încremenire de nepătruns. Nici o mișcare nu arăta că Încă mai respiră: zăcea acolo cioplit parcă În piatră, o ușoară roșeață ștearsă, bolnăvicioasă Îi ardea Încă pe fața mare și butucănoasă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
poposise În locurile obișnuite și cunoscute lor, iar chipul ei strălucise orbitor În aerul cenușiu și murdar, Își măsurase glasul, pasul și măreția cu banalitatea obosită și brutală a zeci de milioane de oameni și, În cele din urmă, le sfîșiase veșmintele, le amuțise glasurile stridente și batjocoritoare și, prin imaginea celui mai umil dintre semenii lor, le arătase calea ce-o vor urma toți, spaima și groaza ce-i vor Învălui pe toți - pentru toate acestea stăteau În fața ei tăcuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]