3,661 matches
-
desăvârșit de către Sfinții Părinți la Calcedon. Noi nu știm mai mult decât cele ce Duhul Sfânt a învățat prin rostul atâtor Părinți”. Deci, teologul cel mare al sinoadelor ecumenice era Duhul Sfânt, a cărui învățătură formulată prin soboarele înțelepciunii și sfințeniei conciliare era redată în hotărârile sinodale. Nestorienii și eutihienii provocau în tot felul intervenții teologice din afară împotriva hotărârilor luate la Calcedon, cerând modificarea sau anularea lor. De aceea, împăratul a organizat o consultare sau plebiscit asupra „Calcedonului”, cerând părerea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
potrivit cu care literatura română ar trebui să-l numească pe cel care se identifică a fi unul dintre cei mai mari teologi daco-romani. Se pare că și-a dorit tot timpul să-și ascundă personalitatea sa aureolată de genialitate și sfințenie, numindu-se „Exiguus”. Mai târziu, teologii moderni, nedisociindu-l de optica occidentală, au redat acest nume prin traduceri de tipul „cel Mic”, „cel Scund”. Pentru un teolog ortodox însetat de trăirea monahală cea mai înaltă, această denumire avea un sens
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Pira, "sfîntul primar" al Florenței, a lui Giuseppe Lazzati, parlamentar DC, șeful Acțiunii Catolice, rectorul universității Sacré-Coeur, fondatorul unui institut laic de viață consacrată, a lui Giuseppe Toniolo și Alcide de Gasperi. Pentru sfîntul Toma, politica era una dintre formele sfințeniei. Majoritatea cadrelor acestor partide s-au format în sînul asociațiilor sau mișcărilor tineretului Bisericilor. Abia între anii 1950 și 1960 au fost culese, cu adevărat, roadele dezvoltării acestor mișcări între cele două războaie mondiale. S-a putut observa importanța Asociației
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ca fiind Duhul adevărului, Care de la Tatăl purcede (In. 15, 26), Așadar, să înțelegi ca există trei (persoane) : Domnul care poruncește, Cuvântul care creează și Duhul care întărește. Iar întărire ce altceva ar putea să însemne, dacă nu desăvârșirea în sfințenie, ne strămutarea și stăruința în bine? Sfințenia nu (se capătă) fără (ajutorul) Duhului”. (Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, cap.16, în PSB, vol. 12, p. 53) „ ... bolta înstelată sau cum i s-a mai spus cele de sus
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
purcede (In. 15, 26), Așadar, să înțelegi ca există trei (persoane) : Domnul care poruncește, Cuvântul care creează și Duhul care întărește. Iar întărire ce altceva ar putea să însemne, dacă nu desăvârșirea în sfințenie, ne strămutarea și stăruința în bine? Sfințenia nu (se capătă) fără (ajutorul) Duhului”. (Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, cap.16, în PSB, vol. 12, p. 53) „ ... bolta înstelată sau cum i s-a mai spus cele de sus, culmea lumii văzute, care nu poate fi
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
conform textului Scripturii: Cel ce face pe îngerii Săi duhuri și pe slugile Sale pară de foc (Lc. 1, 26); de aceea se și află într-un loc și se fac văzute, înfățișându-se celor vrednici cu corpurile proprii, pe când sfințenia este ceva exterior naturii lor și le-o aduce comuniunea cu Duhul”. (Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, cap. 16, în PSB, vol. 12, p. 53) „Căci îngerii, precum s-a scris, sunt duhuri slujitoare trimise spre slujire. Și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
celor nevăzute și spirituale”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omilia I, V, în PSB, vol. 17, p. 76) „Că nimic nu se sfințește decât prin prezența Duhului. Aducerea îngerilor la existență a făcut o Cuvântul, Făcătorul universului; dar sfințenia din ei a adus-o Duhul cel Sfânt. Că îngerii n-au fost creați mai întâi prunci și apoi, prin exercițiu, s-au desăvârșit puțin câte puțin și așa au ajuns vrednici de primirea Duhului, ci de la cea dintâi facere
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
întâi prunci și apoi, prin exercițiu, s-au desăvârșit puțin câte puțin și așa au ajuns vrednici de primirea Duhului, ci de la cea dintâi facere a lor și, ca să spunem așa, de la plămădirea ființei lor, au avut pusă în ei sfințenia. De aceea sunt și greu de întors spre răutate; că au fost dintru început îmbibați în sfințenie, ca într-o vopsea oarecare, și au avut prin darul Sfântului Duh statornicia în virtute.” (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, omilie
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de primirea Duhului, ci de la cea dintâi facere a lor și, ca să spunem așa, de la plămădirea ființei lor, au avut pusă în ei sfințenia. De aceea sunt și greu de întors spre răutate; că au fost dintru început îmbibați în sfințenie, ca într-o vopsea oarecare, și au avut prin darul Sfântului Duh statornicia în virtute.” (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, omilie la Psalmul XXXII, IV, în PSB, vol. 17, p. 252) 22 „Nici unul dintre ei nu este nici
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ca fiind Duhul adevărului, Care de la Tatăl purcede (In. 15, 26), Așadar, să înțelegi că există trei persoane: Domnul Care poruncește, Cuvântul Care creează și Duhul Care întărește. Iar întărire, ce altceva ar putea să însemne, dacă nu desăvârșirea în sfințenie, nestrămutarea și stăruința în bine? Sfințenia nu (se capătă) fără (ajutorul) Duhului”. (Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, cap. 16, în PSB, vol. 12, p. 53) „... la Dumnezeu cuvântul e în același timp lucrare și faptă. Pentru că tot ce
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Tatăl purcede (In. 15, 26), Așadar, să înțelegi că există trei persoane: Domnul Care poruncește, Cuvântul Care creează și Duhul Care întărește. Iar întărire, ce altceva ar putea să însemne, dacă nu desăvârșirea în sfințenie, nestrămutarea și stăruința în bine? Sfințenia nu (se capătă) fără (ajutorul) Duhului”. (Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, cap. 16, în PSB, vol. 12, p. 53) „... la Dumnezeu cuvântul e în același timp lucrare și faptă. Pentru că tot ce s-a făcut cu socoteală și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 26) „Se naște, dar, astăzi din Fecioara, biruind firea și depășind căsătoria. Se cuvine Cârmuitorului sfințeniei să Se nască dintr-o naștere curată și sfântă. Căci El este Cel ce odinioară a plăsmuit pe Adam din pământul feciorelnic, făcând din Adam pe femeie, fără de femeie. După cum Adam a adus pe lume pe femeie, fără de femeie, tot
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Tatăl și Fiul) în textele: Duh este Dumnezeu (In. 4, 24), și Hristos, Domnul, este Duhul vieții noastre (Plângerile lui Ieremia IV, 20). Este numit Sfânt și este sfânt, după cum sfânt este Tatăl și sfânt este Fiul. Dacă pentru creație sfințenia este ceva adăugat din afară, pentru Duhul sfințenia este un apanaj al firii Sale. El nu este sfințit, ci sfințitor. Este numit bun, pentru că bun fiind Tatăl, bun este Cel născut din El. Bunătatea este esența Sa. Este denumit Cel
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
In. 4, 24), și Hristos, Domnul, este Duhul vieții noastre (Plângerile lui Ieremia IV, 20). Este numit Sfânt și este sfânt, după cum sfânt este Tatăl și sfânt este Fiul. Dacă pentru creație sfințenia este ceva adăugat din afară, pentru Duhul sfințenia este un apanaj al firii Sale. El nu este sfințit, ci sfințitor. Este numit bun, pentru că bun fiind Tatăl, bun este Cel născut din El. Bunătatea este esența Sa. Este denumit Cel fără ocolișuri, ca și Domnul Dumnezeu (Ps. 140
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ca suflare a gurii Sale. Desigur, gura (nu trebuie înțeleasă) ca mădular (al lui Dumnezeu), nici Duhul, ca o suflare ce se risipește, ci gura (trebuie înțeleasă) într-un chip vrednic de Dumnezeu și Duhul ca ființă vie, dătătoare de sfințenie. În felul acesta se exprimă intimitatea (cu celelalte persoane) și se păstrează insondabil modul provenienței (Sale). (Duhul) se mai zice și Duh al lui Hristos, pentru că este legat ființial de El”. (Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, cap. XVIII
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
din Dodona, pe zeul Apollon din Claros al Branchizilor, pe templul din Amon și pe mai știu eu care prezicător mincinos, dimpotrivă, admirăm proorociile făcute de proorocii iudeilor, întrucât vedem că viața lor lină de tărie, de statornicie și de sfințenie era vrednică de Duhul lui Dumnezeu, care proorocește într-un chip nou și care n-are nimic comun cu ghicitorile demonilor”. (Origen, Contra lui Celsus, cartea a VII-a, cap. VII, în PSB, vol. 9, p. 448) „... Și alți contemporani
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
94) 97 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Unde este iubire este unitate. Din Hristos izvorăște iubirea, căci e Unul din Treimea supremei comuniuni. Deci din Hristos izvorăște puterea unificării noastre în El. (n. s. 339, p. 165) 104 „... sfântă ... Biserică ...” „Dacă prin sfințenie se înțelege și Dumnezeu Însuși și se înțelege și clădirea înălțată în cinstea Lui, cum să nu numim în chip propriu sfințenia Biserica lui Dumnezeu, care este sfântă și-i ridicată spre cinstirea lui Dumnezeu pe temeiul cunoașterii Lui, care
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
din Hristos izvorăște puterea unificării noastre în El. (n. s. 339, p. 165) 104 „... sfântă ... Biserică ...” „Dacă prin sfințenie se înțelege și Dumnezeu Însuși și se înțelege și clădirea înălțată în cinstea Lui, cum să nu numim în chip propriu sfințenia Biserica lui Dumnezeu, care este sfântă și-i ridicată spre cinstirea lui Dumnezeu pe temeiul cunoașterii Lui, care nu-i zidită cu o tehnică obișnuită, nici împodobită de mâna unui șarlatan, ci-i făcută templu prin voința lui Dumnezeu? Eu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
primește în el măreața vrednicie a lui Dumnezeu. În Biserică este consacrată o ființă vrednică de mult preț; este consacrată Celui Care e vrednic de totul, dar mai bine spus, Celui de Care nimic nu e vrednic, din pricina covârșitoarei Lui sfințenii”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a VII-a, cap. V, 29.3.-29.4., în PSB, vol. 5, p. 492-493) „Sfânt e cortul (mărturiei - n.n.), dar în chip desăvârșit se bucură de sfințire altarul, nu ca unul ce participă la cele
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
înțelegerea celor ce caută spre ea cu 98 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Altarul nu e sfânt nici-cum pot fi sfinte prin efortul lor ființele raționale (îngerii și oamenii), dar nici ca un obiect în sine, căci nu există o astfel de sfințenie. Ci e sfânt pentru că pe el se află Hristos în stare de jertfă prezentată Tatălui. Prin aceasta e încadrat în Hristos, sau Persoana lui Hristos îl include în Sine. Altarul e locul cel mai înălțat spre Dumnezeu. Dar acesta nu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în PSB, vol. 12, p. 269) „... există la noi o tradiție pe care putem s-o scoatem în evidență ca având putere de lege, întrucât astfel de rânduieli ne-au fost lăsate de niște oameni care au trăit viață de sfințenie”. (Sf. Vasile cel Mare, Epistole, epistola 160, II, în PSB, vol. 12, p. 348) „... Predania cea de la început și învățătura și credința Bisericii universale, pe care a dat-o Domnul, au propovăduit-o apostolii și au păzit-o Părinții. Pe
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
decât razele soarelui; și ceea ce era când s-a născut la început, aceeași s-a făcut acum prin botez, ba încă cu mult mai bun. Căci se bucură de Duhul Sfânt, Care din toate părțile îi încălzește și-i sporește sfințenia. Și după cum când torni fierul sau aurul, îl faci curat și frumos ca la început, tot așa și Duhul Sfânt, ca într-o topitoare curățindu-l și lămurindu-l prin botez, îi curăță păcatele, făcându-l mai curat și mai
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
carne, se ajungea la 4000-5000 de calorii pentru o bolnavă. Se dădea multă carne de vită și de oaie, dar se dădea și carne de porc o dată sau de două ori pe săptămână, păstrându-se, bineînțeles, cu cea mai mare sfințenie zilele de post. Este caracteristic pentru acest ospiciu că munca de îngrijire medicală era lăsată în seama maicilor. Se degajă, ca atmosferă generală, o ambianță blândă de gospodărie în comun, de mare familie. Nu se cunosc medicamentele utilizate și nici
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
sfântului. Genialitatea reprezenta pentru Weininger realizarea supremă a moralității. „Genialitatea este cea mai înaltă moralitate și, de aceea, o datorie pentru fiecare“, scria Weininger. Din perspectiva acestui idealism exacerbat, pentru o personalitate puternică nu va mai fi posibilă decât genialitatea/sfințenia sau căderea. Încercarea de a realiza un compromis între cei doi poli îi apărea drept sigiliul mediocrității. Concluzia inevitabilă, o concluzie pe care Weininger și-a asumat-o prin ultimul act al vieții sale, era: Fii geniu sau dispari. Acest
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
celelalte naturi create și toate adevărurile esențiale. Omul constituie pentru Dumnezeu pupila prin care Își contemplă creația. Prin existența lui trecătoare și eternă, lumea a fost împlinită și integrată simbolic. Sensul vieții omului este să-l adore pe Dumnezeu, în sfințenia Sa, confirmîndu-i mereu transcendența Sa esențială, eliberat de trufie și de teamă. Ideile universale sunt prezente în mod inteligibil și distinct în spiritul uman. Ele rămîn mereu interioare cît privește existența individuală, dar determină tot ce o caracterizează. Astfel, existența
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]