4,171 matches
-
dinăuntru îl întreabă: „ Cine este?” preotul răspunzând: „ Împăratul împăraților”. În cele din urmă se deschide ușa și toată lumea intră în Biserică astfel începând slujba de Înviere care ține până dimineața. Ouăle și pasca sunt așezate în Biserică pentru a fi sfințite. Ouăle sfințite sunt luate acasă pentru că ele sunt cele care se consumă prima dată. Lumina Învierii este adusă în casă, aceasta aducând noroc în viața fiecăruia. Duminică după amiază bătrânii satului împreună cu copiii se adună la cimitir, punând pe mormintele
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2080]
-
mai întreba, răspunse Stănică. Apoi izbucni în culmea indignării. Un proces limpede, luminos, în care și un copil ar ști cui să dea dreptate, și totuși am să-l pierd. Îl pierd fiindcă așa e lumea și fiindcă n-am sfinți. Talentul, documentarea n-ajung. Trebuie să intimidezi tribunalul, să-i arăți puterea politică! Domnule, vorbi Stănică lui Felix, te felicit c-ai făcut medicina. Aici tai, dai rețete, n-ai nevoie de nimeni. - Da' ce fel de proces? insistă Costache
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gurii mele pază, când a stătut păcătosulîmpotriva mea." Marina și Otilia veniră cu proviziile și le întinseră pe masă. Părintele aruncă ochii asupra aperitivelor, se închină, făcu semnul binecuvântării și zise.: - "Caută, Doamne Isuse Cristoase, preste mâncările cărnurilor și le sfințește pre ele, precum ai sfințit mielul, carele ți-a adus ție Avel, spre jertfă, așijderea și vițelul cel gras... că tu ești hrana cea adevărată, și dătătorul bunătăților, și ție mărire înălțăm, împreună cu Părintele tău cel fără de început, și cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
stătut păcătosulîmpotriva mea." Marina și Otilia veniră cu proviziile și le întinseră pe masă. Părintele aruncă ochii asupra aperitivelor, se închină, făcu semnul binecuvântării și zise.: - "Caută, Doamne Isuse Cristoase, preste mâncările cărnurilor și le sfințește pre ele, precum ai sfințit mielul, carele ți-a adus ție Avel, spre jertfă, așijderea și vițelul cel gras... că tu ești hrana cea adevărată, și dătătorul bunătăților, și ție mărire înălțăm, împreună cu Părintele tău cel fără de început, și cu Preasfântul Duh, acum, și pururea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
acestea. Popa Țuică bău restul de vin din pahar și se porni cu regret spre ușă. Acolo se opri și spuse din nou Aurichii: - Când vei aduce la dreapta cale a credinței pe ovrei,vino, fiică, cu el să te sfințesc cu sfânta taină a cununiei. - Ce tot spune? întrebă Aglae, intrigată de misterioaselelui vorbe. - Nimic, mamă, așa vorbește el, nu știi că e bătrân șiglumește? Câteva zile Aglae nu mai călcă prin casa lui moș Costache, iar Felix și Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
deranjează pe entitatea care încearcă să ia legătura cu mine, defecțiunile malefice care a intervenit de la lift. - L-ai spălat cu apă de la robinet, să-i dispară amprenta de energie străină? - Spălat. Țesălat. Dezinfectat cu sodă caustică! Împroșcat cu apa sfințită de la un pămăduf de busuioc... Dar tot nu pișcă. - L-ai încărcat cu radiațiile unor plămâni omenești, suflând asupra lui de 17 ori? - Nu cu al meu. E mai aschilamb... O știi pe Gabi. La fel de meseriașă la supt, ca și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
soacra și dogarul, cu nenea Ghiță Bîlcu și cuscrul Vasile. Ceilalți oftau împrejur, mulțumiți. Prin ferestrele mari răzbea lumina strălucitoare a zăpezii și de afară se auzeau clopoțeii cailor. Mirosea a cozonac șezut la răcoare și a friptură. Preotul a sfințit apa cu crucea lui de argint, a înmuiat tistimelul de busuioc și a blagoslovit casa. Apoi a luat, cu nașa și nașul, copilul, ce începuse să țipe, și -lau scufundat de trei ori în cazan. I-au zis Alexandru. După ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o voce frumoasă, groasă și plină. Răsunau bolțile. La urmă le-a povestit pilda semănătorului, i-a certat pentru păcatele făcute și i-a chemat la miruit. Oamenii au trecut pe rând pe sub crucea lui, el le-a lipit bețișorul sfințit de frunți, i-a binecuvântat și s-au dus acasă, fiecare mulțumit și ușurat. Dar ce, parcă lumea se schimbă? Cu timpul, duminica nu mai călcau în biserică decât bătrânii și femeile. În săptămâna mare, la trecerea pe sub domnul Cristos
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Neinițiați în sinucidere, niște amărâți ai morții. Dac-ar ști ei să se termine la timp, n-am suferi nici unul de strângerea de inimă la vestea atâtor și atâtor "acte disperate" și n-am numi "nefericit" un om ce-și sfințește propria împlinire. Lipsa de axă a modernilor nicăieri nu apare mai izbitoare ca în depărtarea lăuntrică de sinuciderea îngrijită și gândită, de sinuciderea ca oroare de ratare, îndobitocire și bătrânețe, de sinuciderea ca omagiu forței, înfloririi și eroismului. De câte ori nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
numai această renunțare are valoare? În mediul și clima noastră, nu mai avem avantajul pustiului exterior, ci numai al unuia interior. Nu avem cadrul pentru renunțare. Neputând sta liberi sub soare, fără alt gând decât al eternității, cum o să devenim sfinți sub acoperișuri? Este o dramă specific modernă aceea de a nu putea renunța decât prin sinucidere. Dar dacă deșertul nostru lăuntric s-ar materializa, nu ne-ar copleși imensitatea lui? Pentru ce nu plesnesc, pentru ce nu mă risipesc în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
c-o rușinoasă grație... astăzi... astăzi... " își simți cuprinsă talia, închise ochii, lăsă capul pe umărul lui și era aproape să moară. - O! te iubesc... n-ai știut niciodată cât te iubesc... - glasul ei era dulce, slab, plin de lacrimi, sfințit de cea întîi sărutare. - Tu ești un înger... îndărătnic... dar un înger.... {EminescuOpVII 117} Surâsul obraznic, ochiul cuvios, cochetăria veselă se-ntorc pe rând dup-acea sărutare... chiar liniștea. Ea-și ținea brațul după gâtul lui. - Mă duc... și tu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mijloc, hainele albe pe bănci. Grilagiul de la corul femeilor zugrăvea în părete o mreajă de umbră. Eloimii asupra intrărilor străluceau ca scriși cu stele... Nu era aceasta cu bolți mândre nalțate, cu icoane luminoase pe ele, cu șiruri de stâlpi sfințiți de cântări melodioase - era o arhitectură țapănă, rece, goală - era atât de pustiu de frumusețe ca pieptul unui om mort... Sub murii acelei havre se strecura încet, c-un sac în spinare, un evreu tânăr. Trecuse miază-noapte. Luna poleia pietrișul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
am mai fost stăpână pe mine, de mult eram toată a ta... Ai milă de mine... Dac - ai crezut că sunt cuminte... iată cuminția mea toată... dac - ai crezut că sunt frumoasă, iată frumuseța mea toată... Toată fața mea e sfințită de sărutările tale... de nu mă poți iubi pe mine... iubește-ți sărutările tale, Angelo, iubește-mi ochii mei, căci te-au privit, căci ș-au lipit razele de frumuseța ta... iubește gura mea, s-a atins de a ta
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de apoi vreme: Să tremuri ca un cîine În rane schilăvit. Ca molipsit de crime veninul s-aibi În tine, Și-n casele ce intri să vezi a curați, Ca urmele de șarpe, și urma după tine, Cu apa cea sfințită În preajmă a stropi. Pribeag vei fi În lume, fără lăcaș, culcare, Și cin’te va atinge se va simți turbat: Nici viermii În mormîntu-ți nu vor afla mîncare, Că vor muri d-otravă din trupu-ți veninat” El vestește descărcările
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
care l-a legat o lege sfîntă. Totul e statornicit, pecetluit, doar amintirea mai reține „minutul cel fericit” cînd tînărul zărise ființa scumpă și ființa-i spusese cu decizie: „Tinere-mi zice, d-acum trăiește Sub legea singură ce-am sfințit.” Heliade trăiește, În poezie cel puțin, sub semnul acestei sacre legi. Toate poemele lui glorifică amorul conjugal, familia, iar simțul lui cel mai puternic este acela al paternității. În dragoste, ca și În cultură, politică, Ion Heliade Rădulescu se simte
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cîntă „buzișoarele” de coraliu, „limbulița” iute, dar trece repede pe puntea ce duce spre „focariu sacru” și „olacaustul divinilor uimiri”. Asta după ce fixează pe frumoasa Serafita În ambianța grădinilor empiree: „Ești fericirea lunii și centru-n firmament.” Tendința de a sfinți femeia vine din poezia evului mediu. Heliade cutează s-o identifice cu „misticul trianglu”, spiritualizînd complet ideea de feminitate pînă ce amorul devine un „extaz angelic”. Să reținem, după ocolul făcut În mitologie, și această spaimă ipocrită, văcăresciană, exprimată Într-
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
jertfește a lumii-mpărăție, Și află un mormînt. Nu sînt patimi mai nobili, mai mari, mai lăudate, Mai vrednici să s-aprinză În inimi bărbătești? Nădejdi, viață, cinste, simțirile-nfocate, Femeii le jertfești! Crezi tu că pentru tine răsare sau sfințește Acel uriaș falnic, a zilii domnitor? La patrie, În lume, la tot ce pătimește, Nimic nu ești dator?” Figura contestației (figura promisiunii ratate și a aspirației spre altă formă de plenitudine: sentimentul datoriei, de pildă, sau alte patimi demne de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din umeri, răspunsurile i se păreau cât se poate de firești, așa că nu înțelegea rostul întrebărilor ei. — Mă duc, spuse, mă duc. Și spunem și Tatăl nostru, și Crezul. Mai săpăm și în galerii câte un altar, coboară popa și îl sfințește. Știi ce, Pavel Avădanei ? spuse Rada, încrucișându- și brațele peste piept. Eu cred că ai venit să-mi spui adevărul. Altfel n-avea niciun rost să bați atâta drum până aici. Spui adevărul și când te închini, și când spui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
admise acesta, dar pe ce temei îl cerem? Se dănumai la ziariști și scriitori! Având despre statul român noțiunea unui curat arbitrariu, cu mâinile prin păr, Suflețel strigă: . - Ministrul îl dă cui vrea, dacă-i place. Totul e să ai sfinți. . - Să încercăm, zise Gaittany. Informîndu-se, află că într-adevăr, în afară de un număr stabilit de permise pentru presă, ministrul mai putea acorda câteva la intelectuali. . - Ce, eu nu fac parte din presă? Am scris articole la jurnale! pretinse Suflețel. . - Fă o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
noastrerăsucite. Seamănă a local de pierzanie, teatru, cinematograf. . - Sunt pilaștri puși în loc de coloane. . - Ca la un locaș păgân. . - Îi dați zor cu păgînătatea! Ați fost vreunul prin străinătate?Templele romane au fost prefăcute în biserici creștine, căci G. Călinescu crucea sfințește. Și turcii au luat Sfânta Sofia și au făcut-o moschee. Ideea fundamentală a unei biserici este grandoarea, inspirând sentimentul de respect pentru creator. - Și bisericuțele noastre erau frumoase. . - O fi fost, nimeni nu neagă, însă la un oraș mare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
natura botezului primit de Mântuitorul din partea Sfântului Ioan Botezătorul, botez deosebit de cel creștin. Iisus s-a botezat, nu fiindcă avea păcate, ci ca „să plinească toată dreptatea”. Alții merg atât de departe, în rătăcirile lor, încât susțin că pruncii sunt sfinți, deci n-au nevoie de botez spre mântuire. Ei se sprijină pe înseși cuvintele Mântuitorului: „Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la Mine, că a unora ca aceștia este Împărăția cerurilor” (Mt. 19, 14). „De nu vă veți
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
10, 15; Lc. 18, 15-17). În sprijinul lor, invocă și textul paulin: „Iar dacă este pârga (de făină) sfântă, și frământătura este sfântă; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt” (Rom. 11, 16). În realitate însă, copiii nu sunt sfinți, fiindcă păcatul protopărinților sau mai bine zis consecințele acestuia planează și apasă asupra lor. Aserțiunea Mântuitorului: „că a unora ca aceștia este Împărăția cerurilor” trebuie înțeleasă în sensul că cei ce se fac precum pruncii, nevinovați, moștenesc Împărăția cea veșnică
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
footnote>. Nici prin cuvintele de la Romani 11, 16<footnote „Iar dacă este pârga (de făină) sfântă, și frământătura este sfântă; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt”. footnote>, nu trebuie să înțeleagă cineva că pruncii părinților creștini ar fi sfinți. „Pârga” și „rădăcina”, la care se referă Sfântul Apostol Pavel, nu semnifică pe părinții creștini, ci pe patriarhii Vechiului Testament, pe strămoșii iudeilor, cu care iudeii se mândreau, susținând că, dacă aceia au fost drepți, atunci și ei, ca urmași
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
pe strămoșii iudeilor, cu care iudeii se mândreau, susținând că, dacă aceia au fost drepți, atunci și ei, ca urmași ai lor, sunt așijderea. Noi mărturisim învățătura dreptei credințe, potrivit căreia e necesar să botezăm copiii, ca ei să se sfințească și să se îndrepte în numele Domnului Iisus Hristos și în Duhul Dumnezeului nostru (I Cor. 6, 11)<footnote Ioan Bunea, op. cit., p. 28 29. footnote>. Porunca Mântuitorului referitoare la botez Porunca Mântuitorului referitoare la botez a fost dată în genere
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
din I Cor. 6, 10-11 sprijină și dă tărie acestei precizări: „Nici furii, nici lacomii, nici bețivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu. Și așa erați unii dintre voi. Dar v-ați spălat, dar v-ați sfințit, dar v-ați îndreptat în numele Domnului Iisus Hristos și în Duhul Dumnezeului nostru”. Iar pasajul scripturistic de la Tit 3, 5 e și mai categoric: „El ne-a mântuit, nu din faptele cele întru dreptate, săvârșite de noi, ci după a
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]