KorAP: Find »[drukola/base=sfoară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...90 91 92 ...147 >

3,671 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

soții Dorofte coborau și-o sfoară cu pungă, ca o nacelă prin dreptul geamului de la sufragerie. Cineva (unul din nepoți sau un vecin idiot și săritor) burdușea punga cu pâine luată de la colț și trăgea de două ori scurt de sfoară, anunțând achiziția. Făceau treaba asta reflex, de pe vremea lui nea’ Nicu. După semnal, nacela era ridicată și sfoara gravita din nou prin fața geamului, cu tot cu pungă, ca un OZN avariat. Mai trebuia să te lupți și cu vecinii de la 4: o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
din nepoți sau un vecin idiot și săritor) burdușea punga cu pâine luată de la colț și trăgea de două ori scurt de sfoară, anunțând achiziția. Făceau treaba asta reflex, de pe vremea lui nea’ Nicu. După semnal, nacela era ridicată și sfoara gravita din nou prin fața geamului, cu tot cu pungă, ca un OZN avariat. Mai trebuia să te lupți și cu vecinii de la 4: o firmă de-avocatură, luată cu-asalt de șase femei. Își făceau apariția dimineața, la ora nouă, cu două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
mișca odată cu sânul, indicându-i responsabilitățile. O controlam în modul cel mai sever, forțând-o să părăsească tejgheaua și să treacă în spate, în depozit. Acolo, tăiam sacii și citeam împreună scrisorile care se revărsau pe ciment. Deschideam coletele, rupeam sforile pachetelor recomandate și cotrobăiam printre dosarele cu evidența pensiilor. Verificam mandatele cu grijă, unul câte unul; căutam să depistez eventualele falsuri, scoțând cu-o pensetă firul de-argint din hârtiile de 500 și 1000 de lei. Nimic nu părea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
și chiar crăci puse în picioare, ca la focul de tabără. Accesoriile diferă după imaginație și conținutul portofelului: unii își leagă dispozitivele cu lanțuri groase de nikel; alții sparg asfaltul cu bormașina și prind T-urile cu nituri; alții folosesc sfori sau cabluri pe care le ancorează în jurul câte-unui copac; și-n fine, mai există unii care angajează un vecin să se uite după ladă sau anvelopă, să n-o miște nimeni din loc cât sunt plecați. Tradiția se păstrează din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
de ea. Bătrânii povesteau că și Călinescu își petrecuse o după-amiază acolo. Cu doar două zile în urmă, o studentă rămăsese blocată între etajele trei și patru. Colegele o liniștiseră: „Stai cuminte, o să vină cineva...“, îi coborâseră un sandwich pe sfoară, după care intraseră la curs. Seara, liftul se-afla tot acolo, se-auzeau de la parter bubuielile în ușă. Decanii și profesorii cu experiență cunoșteau toate capcanele Facultății de Litere. Când ateriza câte-un profesor străin, invitat din Franța sau Germania

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
și tenul încărcat de pori de praf, păreau prinse pentru eternitate în pasta sepia a fotografiei, ca într-o hârtie de muște. Mai mulți nu încăpuseră pe culoar; îi găseai pe restul prin cabinete și săli de curs, suspendați de sfori groase, la înălțimi prudente și intangibile. Într-o seară, unul din studenții mei venise cu-o scară, îl eliberase pe Vianu din rame și se pusese pe sine în loc, cu an de naștere, profesie și statut social: 1980 - Poet. Muritor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
încasez cecul. Festivitatea se desfășura tot iarna și tot la Ateneu, sala fremăta de sacouri, rochii și pipe, nu puteai să arunci un ac. Nu eram singurul invitat, se mai decernau vreo 18 diplome. Afișele fâlfâiau în noapte, prinse cu sfori de coloane: „Premiile culturale de excelență...“; urma anul și numele revistei care le acorda. Rotonda arăta festiv, luminată din toate părțile, din tavan fuseseră coborâte niște lămpi pe cablu, ca OZN-urile. Tavanul tocmai beneficiase de-o renovare: crăpăturile fuseseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
le dăruiască rulourile minții și poveștile lor complete. Fișele și sulurile erau păstrate cu sfințenie, în rasteluri închise cu cheie; pe holuri, patrulau bibliotecare în capot bleumarin, gata să surprindă orice mișcare suspectă. De jos, din subsol, venea miros de sfoară și aracet și se-auzeau trosnete și clămpănituri, ca de menghină sau presă tipografică (unii credeau că acolo e legătoria de carte; alții, că ar fi fost pedepsiți musafirii nepoftiți sau clienții care întârziaseră cu exemplarele împrumutate sau nu-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
corespunde: lipsesc doi centimetri de jos și-unul de sus; paginile au fost tăiate industrial, la o presă. Foița e prea subțire și nu miroase a cerneală de ziar. Cotoarele nu poartă capse metalice, ca originalele, ci sunt cusute cu sfoară și lipite apoi unele de altele, în snopuri de 96 sau 144 de pagini; originalele aveau 48.“ „Vorbești ca un expert.“, s-a mirat Maria. „Te angajăm la noi?“ „Asta nu-i nimic.“, am ignorat-o, „Dacă bagi un cuțitaș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
de-abia își mai țineau echilibrul pe linia ascuțită, iar oamenii cădeau de-o parte și de alta a ei, țipând de spaimă și neputință. 38-ul se mișca greoi și precis, conform graficului. Prin stratul de geamuri aburite zăream sforile brațului electric din primul vagon, balansându-se prin două găuri perforate în acoperiș. La fiecare oprire, sfoara cobora și se-oprea din mișcare, ca funia de la gâtul unui spânzurat. Duhnea a săpun și petrosin. Podelele patinau pe niște grătare lungi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
alta a ei, țipând de spaimă și neputință. 38-ul se mișca greoi și precis, conform graficului. Prin stratul de geamuri aburite zăream sforile brațului electric din primul vagon, balansându-se prin două găuri perforate în acoperiș. La fiecare oprire, sfoara cobora și se-oprea din mișcare, ca funia de la gâtul unui spânzurat. Duhnea a săpun și petrosin. Podelele patinau pe niște grătare lungi de lemn, înnegrite de timp și de sutele de mii de tălpi, iar scaunele fuseseră turnate în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
român în viață, cu-o cagulă pe cap. Cum te simți, prietene?“ Prietenul n-a răspuns nimic. Nici n-ar fi putut s-o facă. Era legat de mâini, de spate și de picioare, iar sacul îl strângea cu-o sfoară de gât. Te întrebai pe unde respiră. „Nu vorbești, ai?“ „Nu prea are cum.“, am intervenit. „L-ai rulat ca pe-o clătită.“ „Să-i dăm atunci o mână de-ajutor.“, s-a oferit Mihnea. S-a ridicat de pe scaun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
de gestionat. „Nu foarte departe. Și, în orice caz, nu unde m-a trimis scriitorașul nostru. N-a mers chiar cum te-așteptai, amice, nu-i așa?“ Scriitorul n-a răspuns. Stătea resemnat în sacul lui, prins în pachetul de sfori. Îi căzuse tot aplombul. Nici picioarele nu mai încercau să se miște, tălpile zăceau moleșite deasupra parchetului. Arăta jalnic, ca un jambon de pe masa lui Placid. „Când am primit mesajul lui Lupu, mi-am dat seama imediat că ceva nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Doar dacă globalmind nu e decât un paravan, o corporație-fantomă, alcătuită din acționari imaginari. Un joc interminabil cu realitatea și mințile oamenilor, prin meandrele căruia să te pierzi mai devreme sau mai târziu. Un alibi teoretic, pentru cineva care trage sforile.“ „Dacă-nțeleg eu bine,“, l-am încurajat, „cineva a imaginat globalmind, i-a dat toată puterea de acțiune de care știm, i-a inventat oameni, seturi de amintiri, programe virtuale și pachete de acțiuni pe Net, ba chiar și-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

nu știe că, în locul meu, altul ar înșela-o și mai josnic; s-ar ține de capul ei, ar începe să-i toarne tot felul de gogoși liberalo-progresiste, îmbrobodind-o cu felurite palavre despre problema feminină, ar trage-o pe sfoară așa cum ar trece firul de ață prin urechea acului. I-ar jura prostuței ambițioase (și ce ușor ar face-o să creadă!) că o ia pentru „noblețea inimii și suferințele ei“, în timp ce tot banii ei i-ar râvni. Eu nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
față, cu ambele mâini întinse. Era un teanc mare de bani, înalt de vreo trei și lung de vreo patru verșoci 34, bine împachetat în Curierul bursei, strâns legat din toate părțile și de două ori în cruciș cu o sfoară din cele cu care se leagă căpățânile de zahăr. Apoi rămase nemișcat, cu mâinile lăsate în jos, fără să spună o vorbă, ca și cum și-ar fi așteptat sentința. Era îmbrăcat în aceleași haine ca și dimineață, la care se adăugau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Scriptură, pentru că sunt cinci săptămâni de când ne-a murit mama. — A fugit pentru că, cu siguranță, i-a fost greu să vă răspundă, spuse și izbucni în râs tânărul de pe canapea. Pariez că s-a și gândit să vă tragă pe sfoară și acum își face planul de bătaie. — Doar cinci săptămâni! Doar cinci săptămâni! ținu isonul Lebedev, întorcându-se deja îmbrăcat cu fracul; clipind din ochi, își scoase batista din buzunar ca să-și șteargă lacrimile. Suntem orfani! De ce-ai ieșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
decis Lebedev și, fără voie, întoarse capul spre publicul care începuse iarăși să se apropie. — Și, mă rog, ce diferend aveți? întrebă prințul, încruntându-se. Într-adevăr, îl durea capul și, pe deasupra, era din ce în ce mai convins că Lebedev îl trage pe sfoară și se bucură că afacerea se amână. — Relatarea faptelor. Sunt nepotul lui, aici nu a mințit, deși minte mereu. N-am terminat gimnaziul, însă vreau să-l termin și o să reușesc s-o fac, pentru că am voință. Iar deocamdată, ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de folos? Iertați-mă, dar el ce face? Ia întrebați-l ce isprăvi comite și cum îi duce de nas pe oameni! Cum și-a agonisit banii pentru casa asta? Pun capul jos dacă nu v-a tras deja pe sfoară și dacă n-a plănuit cum să vă înșele și în continuare! Zâmbiți, nu mă credeți? — Mi se pare că întrebarea nu prea are legătură cu conflictul dumneavoastră, observă prințul. — Sunt trei zile de când zac aici și câte n-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mare, cu opt colțuri, plină de desene bizantine. Am scos cele două grivne, i le-am dat și mi-am pus pe loc crucea la gât; pe chipul lui se vedea cât era de mulțumit că l-a tras pe sfoară pe boierul acela prost și s-a dus imediat ca să-și bea crucea, nu mă îndoiesc de asta. Pe-atunci, frate, eram încă sub impresia cea mai puternică lăsată de tot ce mă copleșise în Rusia; mai înainte nu înțelegeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
făcut să se verse atâta sânge, încât, dacă s-ar fi vărsat tot deodată, oamenii s-ar fi înecat cu siguranță! O, bine că mor! Și eu, probabil, aș fi spus vreo minciună îngrozitoare, natura m-ar fi tras pe sfoară!... N-am corupt pe nimeni... Am vrut să trăiesc pentru fericirea tuturor oamenilor, pentru descoperirea și proclamarea adevărului... Mă uitam pe fereastră la zidul lui Meyer și mă gândeam că, vorbind doar un sfert de oră, i-aș convinge pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
arunce la pieptul tău și să-ți destăinuiască totul printre lacrimi! Eh, nătăflețule, nătăflețule! Toți te înșală, ca pe... ca pe... Și nu ți-e rușine să ai încredere în el? Chiar nu vezi că te-a tras mereu pe sfoară? Știu prea bine că uneori mă înșală, rosti prințul fără chef, cu jumătate de voce. Și el știe că eu știu... adăugă fără să termine ce avea de spus. — Să știi și să ai încredere! Asta mai lipsea! De altminteri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
râs în această seară. — Ce vedeți? tresări prințul. — Nici măcar nu vă gândiți, dragă prințe, continuă să râdă Evgheni Pavlovici, nerăspunzându-i la întrebarea directă, nu vă trece prin cap bănuiala că, pur și simplu, am venit să vă trag pe sfoară și, totodată, să aflu ceva de la dumneavoastră? — Că ați venit să aflați ceva - nu există nici o îndoială, râse, în sfârșit, și prințul, și chiar se prea poate că v-ați pus în gând și să mă înșelați un pic. Știți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Mă ia drept dușmanul lui personal. Asta am înțeles-o de mult, deși nu-mi dau seama de unde și până unde și ce folos ar avea de aici, mai ales că e pe moarte! Dar o să-l trag eu pe sfoară; o să vezi că nu el, ci eu o să-i joc festa. Dacă îl urăști atât de mult, de ce l-ai mai ademenit să vină aici? Și crezi că merită să pui la cale intrigi împotriva lui? — Păi tu m-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Confesiunea mea (nu știați asta?). Și cum a primit-o! He-he! Dar cu ea n-am fost ticălos, măcar față de ea n-am nici o vină; ea a fost cea care m-a făcut de ocară și m-a tras pe sfoară... De altfel, nici față de dumneavoastră nu sunt vinovat cu nimic; dacă am pomenit de „resturi“ și de altele în acest sens, vă comunic în schimb acum și ziua, și ora, și adresa întâlnirii, dezvăluindu-vă tot acest joc... de necaz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]