2,307 matches
-
conține componente imunosupresive, care-i permit să treacă de bariera imunologică a vaginului; invazia de materie vie în rect, care nu dispune de o astfel de barieră, provoacă blocarea reflexelor imunologice, facilitând infectarea cu boli cu transmitere sexuală, în special sifilis și SIDA. În anul 2000, 86,5% din îmbolnăvirile cu SIDA printre bărbații albi americani s-au datorat contactelor sexuale homosexuale și doar 4,1% s-au datorat contactelor sexuale heterosexuale. Datele statistice prezentate de către Centers for Disease Control and
Contact sexual anal () [Corola-website/Science/314230_a_315559]
-
homosexuale și doar 4,1% s-au datorat contactelor sexuale heterosexuale. Datele statistice prezentate de către Centers for Disease Control and Prevention (CDC), la Conferința Națională asupra Bolilor cu Transmitere Sexuală din 2010 (SUA), arată că rata îmbolnăvirilor cu SIDA și sifilis pentru bărbații homosexuali, în special, este de 44 de ori mai ridicată față de cea a îmbolnăvirilor la bărbați heterosexuali, și de 40 de ori față de cea a femeilor heterosexuale. Rezultă de aici factorul uriaș de risc de îmbolnăvire cu SIDA
Contact sexual anal () [Corola-website/Science/314230_a_315559]
-
bărbații homosexuali, în special, este de 44 de ori mai ridicată față de cea a îmbolnăvirilor la bărbați heterosexuali, și de 40 de ori față de cea a femeilor heterosexuale. Rezultă de aici factorul uriaș de risc de îmbolnăvire cu SIDA și sifilis pe care-l prezintă practicarea contactului sexual anal. La toate acestea se adaugă fisurarea ușoară a peretelui rectal, rănirea sfincterului prin manevre brutale, asociate penetrării anale brutale sau masturbării anale numită fisting, care amplifică pericolul transmiterii de boli. În afară de bolile
Contact sexual anal () [Corola-website/Science/314230_a_315559]
-
contactului sexual anal. La toate acestea se adaugă fisurarea ușoară a peretelui rectal, rănirea sfincterului prin manevre brutale, asociate penetrării anale brutale sau masturbării anale numită fisting, care amplifică pericolul transmiterii de boli. În afară de bolile cu transmitere sexuală menționate deja, sifilis și SIDA, devenite deja endemice, alte boli asociate sexului anal sunt hepatita B și C, herpes-ul, gonoreea, cancerul rectal, chlamydia, majoritatea boli extrem de grave. În bună parte, toate acestea se pot evita prin folosirea prezervativului, eventual a unuia special
Contact sexual anal () [Corola-website/Science/314230_a_315559]
-
a obține un mai bun tratament, "bacșișul" pentru asistenta care se ocupă de schimbarea lenjeriei sau de medicație este ne-oficială și obligatorie. Cele mai frecvente cauze de deces sunt bolile cardiovasculare și cancerul. Bolilor transmisibile, cum ar fi tuberculoza, sifilis, hepatită virală sunt mai frecvente decât în restul Europei. Incidența virusului "sindromul imunodeficienței dobândite" (HIV / SIDA) este de mai puțin de 0.1 la sută. Cu toate acestea, ratele ridicate de boali venerice, lipsa de educație despre prevenirea HIV și
Sănătatea în România () [Corola-website/Science/314837_a_316166]
-
97.62%), 38 ruși (2.26%) și 2 bulgari. În perioada interbelică, Borisăuca a fost o mică stațiune balneară, situată pe marginea lacului Sasic. Aici erau tratate boli precum reumatismul, afecțiuni genitale interne la femei, afecțiuni nervoase, boli de piele, sifilis, tuberculoze (cu excepția celei pulmonare). În tratament se folosea apa cu o bogată concentrație cloruro-sodică a lacului și nămolul sulfo-feruginos. În sat a existat și o mănăstire ortodoxă . La reforma agrară din 1921, au fost excluși de la împroprietărire 75 de țărani
Borisăuca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318476_a_319805]
-
acest timp Baudelaire a frecventat Cartierul latin, pe atunci sediul artiștilor din Paris, ducând mai mult o viață boemă în cercurile de literați și artiști ai Parisului unde s-a îndatorat peste măsură. Se crede că tot atunci a contractat sifilisul. La îndemnul mamei sale și, mai ales al tatălui vitreg, care între timp a devenit general, acceptă în iunie 1841 o călătorie cu vaporul care îl duce în India și care ar trebui să-i aducă la alte gânduri. El
Charles Baudelaire () [Corola-website/Science/297643_a_298972]
-
îl aduce în Paris și îl internează în diverse sanatorii pentru tratament. Pe 31 august 1867, la 46 de ani, după o lungă agonie, a murit la Paris. Chiar dacă doctorii nu au declarat-o, moartea sa a fost provocată de sifilis. Posteritatea sa de mare poet era însă asigurată. Poeții timpului Stephane Mallarmé, Paul Verlaine, și Arthur Rimbaud l-au considerat imediat un predecesor. În secolul al XX-lea, gânditori, critici sau poeți celebri cum ar fi Jean-Paul Sartre, Walter Benjamin
Charles Baudelaire () [Corola-website/Science/297643_a_298972]
-
lui Mozart se degradează însă progresiv. Se pare că suferea de o febră reumatismală recurentă cu insuficiență renală. Cauza decesului nu este clară. Diagnosticul medicului constatator era: "hitziges Frieselfieber" („febră cu eczemă”). Alte cauze pomenite erau: febră reumatică (infecție streptococică), sifilis, trichineloză, "Purpura Schönlein-Henoch" („hiperemie generalizată”), congestie renală, insuficiență cardiacă și venisecție. Probabil cauza morții lui Mozart trebuie căutată într-o boală contractată în timpul copilăriei lui. Medicina modernă tinde spre o infecție cu streptococi, care nu a fost tratată în mod
Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/297669_a_298998]
-
de orice interes egoist [...] un geniu, din cele ce se nasc la câteva secole unul”. Din cauza tratamentului aplicat de doctorul Alexandru Șuțu, Eminescu moare pe 15 iunie 1889 intoxicat cu mercur. De remarcat că George Călinescu a susținut diagnosticul de sifilis într-o carte din 1932. Grupul de autori care au scris "Maladiile lui Eminescu și maladiile imaginare ale eminescologilor" a susținut că Eminescu a fost diagnosticat greșit, fiind vorba de fapt de sindrom maniaco-depresiv (sau puseu de manie psihotică). Eugen
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
fost exprimate de secretarul CC al PCUS Nicolai Șatalin, în plenara CC-ului din 10 iulie 1953, cu două săptămâni după arestarea lui Beria. Șatalin a afirmat că Beria avusese relații sexuale cu numeroase femei și că se îmbolnăvise de sifilis, ca urmare a relațiilor întreținute cu prostituatele. Șatalin s-a referit la o listă prezumtivă ținută de una dintre gărzile de corp ale lui Beria, listă în care s-ar fi aflat numele a 25 de femei cu care Beria
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
martie 1923, a suferit al treilea atac, a rămas țintuit la pat și incapabil să mai vorbească. Lenin a murit la 21 ianuarie 1924. La puțin timp după deces, au început să circule zvonuri potrivit cărora ar fi suferit de sifilis. Cauza oficială a morții lui Lenin a fost ateroscleroza cerebrală sau al patrulea atac cerebral, dar din cei 27 de medici care l-au tratat numai opt au fost de acord cu concluziile raportului de autopsie. Din acest motiv, s-
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]
-
de acord cu concluziile raportului de autopsie. Din acest motiv, s-au făcut mai multe supoziții privind cauzele morții lui Lenin. Documente declasificate după căderea Uniunii Sovietice, alături de memoriile medicilor lui Lenin, sugerează că liderul bolșevic a fost tratat de sifilis încă din 1895. Documentele sugerează, de asemenea, că anatomo-patologului Alexi Abrikosov, care era însărcinat cu autopsia, i s-a ordonat să demonstreze că Lenin nu a murit de sifilis. Abrikosov nu a menționat această boală în raportul de autopsie, dar
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]
-
medicilor lui Lenin, sugerează că liderul bolșevic a fost tratat de sifilis încă din 1895. Documentele sugerează, de asemenea, că anatomo-patologului Alexi Abrikosov, care era însărcinat cu autopsia, i s-a ordonat să demonstreze că Lenin nu a murit de sifilis. Abrikosov nu a menționat această boală în raportul de autopsie, dar distrugerile vaselor de sânge, paralizia și alte incapacități pe care le-a citat sunt tipice pentru această boală. La un al doilea raport de autopsie nici un organ, arteră importantă
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]
-
autopsie, dar distrugerile vaselor de sânge, paralizia și alte incapacități pe care le-a citat sunt tipice pentru această boală. La un al doilea raport de autopsie nici un organ, arteră importantă sau zone ale creierului, afectate în mod obișnuit de sifilis, nu au fost menționate. În 1923, doctorii lui Lenin l-au tratat pe acesta cu salvarsan, singurul medicament care la acea vreme era folosit în mod special pentru tratarea sifilisului, dar și cu iodură de potasiu care era, de asemenea
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]
-
importantă sau zone ale creierului, afectate în mod obișnuit de sifilis, nu au fost menționate. În 1923, doctorii lui Lenin l-au tratat pe acesta cu salvarsan, singurul medicament care la acea vreme era folosit în mod special pentru tratarea sifilisului, dar și cu iodură de potasiu care era, de asemenea, folosită, în mod obișnuit, la tratarea acestei boli. În 2004 s-au făcut noi afirmații medicale conform cărora Lenin a suferit de sifilis și a decedat din această cauză. Orașul
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]
-
era folosit în mod special pentru tratarea sifilisului, dar și cu iodură de potasiu care era, de asemenea, folosită, în mod obișnuit, la tratarea acestei boli. În 2004 s-au făcut noi afirmații medicale conform cărora Lenin a suferit de sifilis și a decedat din această cauză. Orașul Petrograd a fost redenumit "Leningrad" în onoarea sa și acesta i-a rămas numele până la prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, când și-a recăpătat numele original, "Sankt Petersburg". După primul său atac cerebral
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]
-
hotel din Chicago și fusese adus la Spitalul Butler, unde a rămas timp de 5 ani. Povestea colapsului psihic a fost o acoperire pentru a salva familia de rușine. De fapt, tatăl micuțului Howard Phillips era bolnav foarte grav de sifilis. Lovecraft a fost crescut de mama sa, două mătuși și bunicul său, Whipple Van Buren Phillips. A fost un fel de copil minune, la vârsta de 2 ani recita poezii, iar la 6 ani deja scria. Bunicul său l-a
Howard Phillips Lovecraft () [Corola-website/Science/297466_a_298795]
-
de malarie, dar că doctori plasați de mișcarea legionară pe lângă Antonescu ar fi încercat să utilizeze tratamentul cu bismut pentru a-l lichida. De aici”" (spunea el încercând să apere memoria fostului șef) "„legenda că Mareșalul ar fi suferit de sifilis.”" Magherescu lăsa să se înțeleagă că tratamentul cvasiidentic aplicat și sifilisului și malariei a putut da naștere mitului unui Antonescu sifilitic. Potrivit istoriei medicinei, în acea perioadă malaria nu se trata cu bismut, tratamentul de preferință era chinina, completat cu
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
ar fi încercat să utilizeze tratamentul cu bismut pentru a-l lichida. De aici”" (spunea el încercând să apere memoria fostului șef) "„legenda că Mareșalul ar fi suferit de sifilis.”" Magherescu lăsa să se înțeleagă că tratamentul cvasiidentic aplicat și sifilisului și malariei a putut da naștere mitului unui Antonescu sifilitic. Potrivit istoriei medicinei, în acea perioadă malaria nu se trata cu bismut, tratamentul de preferință era chinina, completat cu plasmokina și atebrina (produse Bayer). Injecțiile cu bismut se administrau la
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
malariei a putut da naștere mitului unui Antonescu sifilitic. Potrivit istoriei medicinei, în acea perioadă malaria nu se trata cu bismut, tratamentul de preferință era chinina, completat cu plasmokina și atebrina (produse Bayer). Injecțiile cu bismut se administrau la tratarea sifilisului terțiar, cerebral, deși provocau intoxicări cronice (bismutoză). Tot ca tratament antisifilitic se folosea "malarioterapia" - infestarea indusă cu malarie care, prin șocurile hipertermice periodice pe care le provoca, avea potențialul să omoare spirochetele sifilitice sensibile la temperaturi de peste 40 Celsius. Aceste
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
provocau intoxicări cronice (bismutoză). Tot ca tratament antisifilitic se folosea "malarioterapia" - infestarea indusă cu malarie care, prin șocurile hipertermice periodice pe care le provoca, avea potențialul să omoare spirochetele sifilitice sensibile la temperaturi de peste 40 Celsius. Aceste trei boli împreună (sifilis, malarie, bismutoză) și fiecare separat ar fi fost suficiente pentru a limita activitatea normală a unui conducător de stat. Istoricul politicianul și publicistul Alex Mihai Stoenescu, în cartea sa „Armata, Mareșalul și evreii” (1998), respinge "ipoteza legată de presupusul sifilis
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
sifilis, malarie, bismutoză) și fiecare separat ar fi fost suficiente pentru a limita activitatea normală a unui conducător de stat. Istoricul politicianul și publicistul Alex Mihai Stoenescu, în cartea sa „Armata, Mareșalul și evreii” (1998), respinge "ipoteza legată de presupusul sifilis" punând la îndoială competența și corectitudinea medicilor care l-au tratat pe "Mareșal": "„Este o ipoteză pe care au lansat-o medicii în primul rând. Fiind vorba de dictatorul Antonescu, s-a folosit și acest amănunt pentru a justifica cumva
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
distrugă Rusia bolșevică sau să creeze o nouă ordine mondială bazată pe supremația așa-numitei rase „ariene”. Diverși cercetători au sugerat că Hitler ar fi suferit de boli ca sindromul de intestin iritabil, leziuni cutanate, aritmie cardiacă, ateroscleroză, boala Parkinson, sifilis, și acufenă (tinitus). Într-un raport pregătit în 1943 pentru Oficiul de Servicii Strategice, Walter C. Langer de la Universitatea Harvard l-a descris pe Hitler ca fiind un „psihopat neurotic”. În cartea sa din 1977, "", istoricul Robert G. L. Waite
Adolf Hitler () [Corola-website/Science/296715_a_298044]
-
în anul următor a luat examenul de docență. În 1849 a devenit profesor de sifilologie al Universității din Viena (primul din lume) și director al clinicii de sifilologie. A decedat la Padova, în timpul unei excursii. În afară de scrierile sale legate de sifilis, a publicat un număr de articole despre climatologie și balneologie. Numele său este asociat cu glandele lui Sigmund, cunoscute și ca „ganglionii limfatici epitrocleari”.
Carl Ludwig Sigmund () [Corola-website/Science/319564_a_320893]