4,282 matches
-
Udi cel încordat, cel serios alături de el, dar și dragostea lui este invizibilă, ce importanță are dacă ea devine invizibilă după două zile și jumătate sau după douăzeci și cinci de ani. Asistenta care iese din salon aruncă o privire curioasă către siluetele noastre îmbrățișate lângă fereastră, poți intra, îmi spune ea, dar prefer să îl trimit pe el, intră tu mai întâi, asta o va ajuta mai mult, în timp ce dispare înăuntru trăgându-și picioarele după el înfricoșat, coridorul se golește, mă așez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care îmi dezvelise goliciunea, rușinea, o lumină intensă pornește de acolo, o rază singuratică de soare se reflectă în ea, lungă și subțire asemenea tăișului unei săbii, privesc șocată în sus, ce anume se putea vedea din stradă, doar o siluetă încețoșată, doar membre imposibil de recunoscut, ce a văzut el oare în dimineața aceea, imaginile oferite de creierul său furios, venite de la granițele sufletului său, iar eu, asemenea unei bestii îmblânzite de la circ, cresc sărind prin cercurile de foc pregătite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mașinile curg pe bulevard asemenea sângelui prin artere, iar oamenii, prin venele trotuarelor. Ordinea s-a așternut asupra lumii, o ordine modestă, caldă, în care se pare că mi s-a păstrat și mie un loc micuț, apoi observ o siluetă cunoscută apropiindu-se, pașii ei înceți au grijă de ordinea aceasta, în ciuda faptului că îi este greu, un cuplu care pășește în spatele ei este forțat să o urmeze, iar apoi, în cele din urmă, să se desprindă de ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
încordate, de care ea se apropie încet, fără încredere, temându-se că imediat și fața aceasta va exploda în mii de fâșii colorate, dar un zâmbet îi înflorește pe buze, lărgindu-se din ce în ce mai mult. Privesc pragul acela îngust, pe care silueta trupului său îl umple și dealurile umerilor săi ascuțiți și îmbrățișarea aceea lungă și tăcută a lor care îngheață în fața ochilor mei, sunt ca două păpuși răsucite una în îmbrățișarea celeilalte, o lumină caldă de după-amiază de vară mă luminează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Mirosul ierbii, vântul puțin cam răcoros, coama muntelui, lătratul câinelui... toate acestea mi-au asaltat brusc memoria. Și cu câtă claritate! Am acum senzația că dacă întind mâna, le cuprind, una câte una. Dar în peisajul acela nu apare nici o siluetă. Nu e absolut nimeni. Nu e nici Naoko, nu sunt nici eu. Unde naiba am dispărut? mă întrebam eu. Cum de s-a întâmplat așa ceva? Și totul fusese atât de important pentru mine - Naoko, eu, cel din vremurile acelea, lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sărit peste etapa în care acestea se solidifică și poate tocmai de aici aerul acela care o făcea să arate cu totul altfel decât majoritatea fetelor îmbrăcate în blugi. Lumina ce pătrundea prin fereastra de deasupra chiuvetei îi contura, vag, silueta. — N-ar fi trebuit să te deranjezi atât de mult, i-am spus eu. Nu e nici un deranj, a spus Midori, fără să se întoarcă spre mine. Ieri am fost prea ocupată și n-am mai ajuns la cumpărături, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și am rămas acolo câteva clipe, ca să privesc pe fereastra din fața chiuvetei. În dreptul ferestrei era fereastra clădirii vecine și pe dinăuntrul acesteia atârnau, legate cu sfoară, câteva decupaje din hârtie care reprezentau o pasăre, un nor, o vacă, o pisică. Siluetele acestora se distingeau clar, până în cele mai mici detalii, dar fuseseră prinse împreună pentru a reprezenta un întreg. La fel ca atunci când am venit, n-am simțit prezența vreunei persoane acolo și nici nu se auzea vreun sunet. Aveam senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
moartea lui Kizuki au fost înlocuite de cele ale unei femei mature. Trupul ei era acum atât de frumos, atât de perfect, încât nici nu-mi stârnea pofte sexuale. Priveam doar, uimit, curba superbă a șoldurilor, rotunjimea perfectă a sânilor, silueta suplă, mișcările ușoare ale abdomenului cu fiecare r\suflare și umbra neagră, pubiană. Și-a expus trupul gol, în fața mea, timp de cinci-șase minute, după care și-a îmbrăcat iar halatul și [i-a încheiat toți nasturii. Apoi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dar nu sunt în formă. — Dacă te ții numai de fete, spuse Naoko cu voce joasă. Am vrut să-i răspund, dar am renunțat, pentru că abia mai respiram. Când și când, zburau pe lângă noi niște păsărele roșii, cu moț caraghios. Siluetele lor se conturau minunat pe fundalul albastru al cerului. Câmpiile din jur erau pline de flori albe, albastre și galbene, iar albinele bâzâiau întruna. Înaintam, pas cu pas, dar nu mă puteam gândi la nimic din pricina peisajului încântător. Panta s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Cu mâna pe receptor, am ridicat ochii și am privit în jurul cabinei. Unde eram? Habar n-aveam. „Unde-oi fi?“ mă întrebam. Nu recunoșteam nimic... nici măcar direcția. Ce naiba o fi aici? Singurul lucru pe care-l distingeam era puzderia de siluete care se îndrepta spre nicăieri. Continuam să o strig pe Midori din inima acelui abis nemărginit. Keyaki face parte din familia ulmului, atinge înălțimea de treizeci de metri și diametrul trunchiului este de aproximativ doi metri. 1 Steagul }\rii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Wemedge, spuse Kate, fă o săritură, nu vrei? Una ca lumea. Stăteau cu spatele sprijinit de un stîlp. — Una fărĂ zgomot, Wemedge, Îi spuse Odgar. — Bine. Șiroind de apă, Nick se duse către marginea trambulinei, repetîndu-și În minte săritura. Două siluete negre În Întuneric, stînd la capătul celălalt al trambulinei, Odgar și Kate Îl priviră cum se balansează și apoi Își face săritura pe care o Învățase urmărind o vidră. În apă, În timp ce se-ndrepta spre suprafață, Nick se gîndi: „Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
e, n-avem. Cred că nici nu există prin partea asta din Boyne City. Se ascunseseră În magazie și Îi priveau pe cei doi bărbați care stăteau la o masă pe verandă. Luna nu apăruse Încă, așa că era Întuneric, dar siluetele celor doi bărbați se profilau În lumina care venea de pe lacul din spate. Acum nu vorbeau, Își rezemaseră coatele pe masă. Apoi Nick auzi cum cuburile de gheață răscolite se loveau de pereții găleții. — Nu mai e bere, spuse unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vesel. — Mai taci. SÎnt vesel rău. — Bine, spuse Red. Ia sticla asta și cîrnatu’ și-ți spăl cămașa cît ai zice pește. Mersi mult, spuse Claude. L-am Împărțit pe jumătate și niciunuia nu-i plăcea partea sa. Peisaj cu siluete, o povestire legată de războiul civil din Spania, a fost scrisă În jurul anului 1938 și a fost una din povestirile pe care Hemingway ar fi vrut să le includă Într-un volum propus editorului Maxwell Perkins printr-o scrisoare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
civil din Spania, a fost scrisă În jurul anului 1938 și a fost una din povestirile pe care Hemingway ar fi vrut să le includă Într-un volum propus editorului Maxwell Perkins printr-o scrisoare din 7 februarie 1939. Peisaj cu siluete În casa aia era o atmosferă foarte ciudată. Liftul nu mai funcționa, desigur. Stîlpul de metal pe care obișnuia să urce și să coboare era Îndoit și multe trepte de marmură de pe scara ce urca cele șase etaje erau sparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mângâindu-și burta. Cincizeci de abdomene înainte de micul dejun. Așa stau lucrurile cu bărbații care se apropie de treizeci de ani. Încep să realizeze că nu se poate să înfulece porcării nesănătoase și condimentate și, totodată, să-și păstreze și silueta din tinerețe. Pentru sexul frumos nu-i așa de grav, desigur. Noi, în schimb, ținem o perpetuă dietă. Compasiunea mea pentru Davey are și un procent consistent de bucurie răutăcioasă. De cincisprezece ani de când suntem prieteni, l-am văzut mâncând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fi bătut trotuarele din nord-vestul Londrei, rezultatul era același. Patrick m-ar fi respins oricum. Eforturile mele de a mă menține în formă erau o mascaradă. La ce să te agiți? Ce rost are să te fortifici și să-ți menții silueta dacă el nu te iubește îndeajuns? În astfel de momente, îmi veneau în minte imaginile lui Patrick întorcându-se de la jogging și făcând exerciții pe parchetul din sufragerie, timp în care eu îl doream nespus de mult și aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
îi trimit un mesaj. Nu e cea mai bună metodă de a-ți exprima sentimentele, dar în final sună cam așa: Somerset e splendid. O noapte perfectă. Mi-e dor de tine. În momentul în care îl expediez văd două siluete ieșind printr-o fereastră franțuzească. E destul de întuneric, dar, după părul lui blond și după rochia ei roșie și strâmtă, îmi dau seama că sunt Finn și Vanessa. Vorbesc încet și foarte animat. Ea dă să-l ia de braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ca să prindă mingea aruncată din piscină de un jucător frenetic. Dacă cineva și-ar lipi palma de pieptul ei, abia dacă ar simți forma sânilor; sunt ca cei ai fetițelor la vârsta pubertății. Nu pot să nu invidiez eleganța acestei siluete. Nu că aș vrea să fiu așa de slabă, dar trebuie să fie grozav să poți să umbli în niște bikini mai mult sau mai puțin inexistenți, fără să arăți ca o parașută dintr-o revistă porno. Băieții au început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Jake vine aici de când era mic, deci cunoaște foarte bine curenții. Mă sperii din nou, prostește, dar apoi mă conving că stă așa de mult ca să nu ne apese prea tare timpul petrecut împreună. Când se întoarce, arată minunat, cu silueta decupată pe fundalul cerului luminos și cu apa scurgându-i-se de pe față și de pe corp, dar eu sunt deja țăndări... —Ai stat mult! remarc pe un ton neutru. Jake își dă imediat seama că ceva nu e în ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
redeveni biped și-și aranjă jenat cravata elegantă. Din spate mai adia doar refrenul suav: „dar boierii nu-s acasă/dom, dom să-nălțăm” și mirosul înțepător al pocnitorilor. Pe măsura urcușului, chioșcul de ziare de pe dealul Spirii își dezvelea silueta. Răsări în sfârșit și figura sud-americanului Fanes, tronând impasibilă la taraba lui în așteptarea Clientului. Mai flămând, Chilot o zbughi înainte și-și înfipse colții într-un număr proaspăt al revistei Vip. Stăpânului îi rămase un exemplar al oficiosului guvernamental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
prima zi de după Sfântul Vasile. Nu reușise să-și termine tema primită astă toamnă și acum, îngrijorat, ațintea cu binoclul, din balcon, câmpia dunăreană și bărăganul de unde se putea ivi inamicul. Într-adevăr,pe la mijloc de mai, odată cu primele cireșe, siluetele dușmanilor se conturară pe buza orizontului. Neamțo dracoli, șuieră prâsleanul și pe nesimțite trase cuiul de la o petardă defensivă. Pașaportu și aplecu’ mamii ei de școală! acu să te văd măi Gigi cum descurci ițele! În pace, seninul cerului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
umplea văzând cu ochii: macaroane, pește afumat, pâine, lapte cu orez, borș, mandarine, pâine, cârnați, gem, ouă și nițică pâine. Într-acestea, o frumoasă lună plină de iunie se răspândi peste cartiere. Dinaintea celor doi călători izbucni în toată văpaia siluetei sale, printre pomii înfloriți, blocul de nefamiliști, pe care-l părăsiseră încă de dimineață. De-acum erau sfârșiți și cu greu mai găsiră tăria să extragă din cutia poștală factura telefonică de 15 milioane. Însă, așa cum obișnuia să spună acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
viață. Era un cadou de la Arthur care-l revoltase. Apoi, într-o noapte, când primise printr-un sms anonim, confirmând că prăjitura favorită a Adelinei era călăvia, de emoție, se apucase să coase din instinct. Pe pânză prindea contur o siluetă umană neobișnuită, un soi de hermafrodit ce-și purta ambele sexe, atât cel masculin, cât cel feminin, pe abdomen, un sân îi era umflat, ca o gutuie, celălalt era turtit, aidoma unui pectoral. Capul era prevăzut cu două fețe: una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de cioburi microscopice, vacarmul diurn răbufnind din nou, mareic, nițeluș mai acut și mai proaspăt, până pe terasă. Crezi că întârzie? ridică vocea Avocatul, cătând puțin curios, puțin îngrijorat, înspre tejgheua adumbrită a barului din fundul grădinii, unde se deslușea cocârjată, silueta pânditoare a birtașului. Nea Petrică-zapciul, pare că și-a pierdut de tot răbdarea cu noi. Și doar ți-am spus, de nu mai știu câte ori: lasă-l, naibii și pe el, să te bată la table! O singură dată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de către Poet. Bursucul și cu Iepurele ies din dispozitiv și se precipită și ei, prin curticică, înspre poartă. În vreme ce Sile, mai greoi și brusc istovit, se îndreaptă mecanic către ușa boltită, pe pragul bisericii și în exterior se înfiripează, iarăși, silueta gheboasă transparentă, ca de fum, a gnomului. Care zice: L-ai văzut? Preotul fals și fariseu! Caiafa! Acesta este! Imediat, o altă umbră, mai înaltă și mai amenințătoare, se înfiripă și ea, alături și răspunde, cu o voce aspră și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]