2,545 matches
-
realitate. 3.2. Cunoașterea rezultatului ca motivație Numeroase cercetări au scos în evidență faptul că atunci când subiectul cunoaște rezultatul activității pe care o efectuează performanța devine mai bună, comparativ cu aceeași activitate desfășurată fără cunoașterea rezultatului. Efectele reușitei se fac simțite nu numai în cadrul aceleași serii de încercări ci și de la o sarcină la alta. Dacă subiecții lucrează în grup, rezultatele fiecăruia dintre ei fiind cunoscute de ceilalți se constată că obținerea unui rezultat inferior mediei grupului ridică nivelul de aspirație
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
accentuată. Ierarhia ecleziastică, conștientă de nelegitimitatea tuturor războaielor și a oricărei forme de ucidere precum și de fundamentul nonviolent și pacific al Bisericii, a căutat să pună capăt prin aplicarea unor normative care trebuiau să prevină situațiile neplăcute. Simultan, își făcea simțită solidaritatea față de fiecare creștin, aflat în starea de soldat ca militar în momentul convertirii ori un simplu recrut. 2.2.6. Ciprian din Cartagina Admirator profund al lui Tertulian, Ciprian, episcop de Cartagina (250-258), aparține lumii africane a cărei Biserică
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a celorlalți. Grupul creativ de formare este condus de un lider care propune programul de antrenament și are sarcina de îmbogățire a fondului informațional interdisciplinar. El urmărește respectarea normelor grupului creativ prevenind tendința de critică și evaluare care se face simțită la participanți la începutul antrenamentului. Normele grupului creativ sunt cele care generează instalarea în reuniunile grupului a unui climat permisiv, liber de critică, de normative și o atmosferă de libertate și bucurie a comunicării. Antrenamentul creativ In grupul creativ de
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
sus, vezi Esteva și Prakash 1997). În timp ce pentru teoreticienii critici, cum ar fi Linklater (1998), ideea de comunitate la nivel global înseamnă echilibrul între unitate și diversitate, mai degrabă decât crearea unei identități globale omogene, în cadrul curentului ecologist se face simțită opinia conform căreia comunitatea are sens numai la nivel local ideea de "comunitate globală" este pentru ecologiști un nonsens, dacă nu un potențial totalitar (Esteva și Parkash 1997). Totuși, există un sentiment împărtășit că scopul teoriei este să promoveze emanciparea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
după cum observa Petru Poantă, "construit din sugestii și notații fine, peisajul devine o stare mentală. Semnele vitalității lirice apar. Poetul se confesează prin peisaj și participă la ritmurile elementare ale naturii, având un real sentiment al geografiei și al istoriei, simțite ca spații vaste și timpuri imemoriale, precum la A. E. Baconsky, ori autohtonizate la Aurel Rău și Aurel Gurghianu"22. Conceptul de generație, pe care îl considerăm esențial de consemnat, a fost propus, inițial, de către Albert Thibaudet, "fiind utilizat pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
făcând-o să pulseze, în ritmul propriu, cuvintele nu pot fi transpuse în idei, fără intervenția sensibilului. În lipsa emoției, simpla lor formă, oricât de frumoasă, devine aridă de sens, de aceea "tocmai utilizarea cuvântului poetic, în scopuri etice, "morale", este simțită ca un risc, care i-ar putea compromite valoarea, pe plan estetic, datorita angajării excesive"59. Desigur, lucrul acesta implică dărâmarea unor certitudini, din partea scriitorului, procesul creator fiind istovitor și dureros. Autorul de text sau de cuvânt trebuie să renunțe
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
adesea propriul lor suflet, trădând esența lor specifică"68. Înlocuind esteticul cu eticul, identificarea, în permanență, cu ceilalți, fie în suferință, fie în plăcere, trebuie să devină una dintre mizele poeziei, chiar dacă "utilizarea cuvântului poetic în scopuri etice, "morale", este simțită ca un risc care i-ar putea compromite valoarea pe plan estetic, datorită angajării excesive"69. Totuși această condiție i-ar fi favorabilă celei în care "cuvintele poeziei își vând adesea propriul lor suflet, tradând esența lor specifică. Această trădare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
la o adevărată salvare... Ea 2: Și? El n: Și tu ai să-l salvezi. Hai să mergem. TABLOUL X Al treilea avertisment ( În același fotoliu, silueta cufundată în halat; El 1, cu aceeași dorință de a nu-și face simțită prezența, privește spre fotoliu și i se îndepărtează) El n: (amuzîndu-se) Hai că te-am păcălit! El 1: (realizînd ghidușia) Credeam că e ea... nu mi-am dat seama deloc că... El n: Păi ce, numai tu să te deghizezi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
astăzi Michel Houellebecq nu este un scriitor postmodern, nu este un scriitor cultiva: deci inactual, ba chiar desuet. Narațiunea curge În șuvoaie limpezi, neologismele, puține, au Întotdeauna o funcție explicativă, niciodată estetică, nici o adiere de giumbușluc tehnic nu se face simțită, spre plăcerea sau Îngrijorarea eventuale ale cititorului. Asta pentru că pe scriitor Îl interesează sau cel puțin reușește să convingă de acest lucru mesajul. Mesajul, pentru a trece, trebuie să fie exprimat clar și concis, iar pentru a prinde cît mai
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sfîrșitul anilor 1970 - dincolo de mari scriitori neînregimentați ca Marguerite Yourcenar, Michel Tournier, Julien Gracq sau Romain Gary, apoi Patrick Modiano și Jean-Marie Gustave Le Clézio - semne că tranziția palinodică și ablutivă a literaturii franceze se Încheie. Abia acum se face simțită influența lui Samuel Beckett, scriitorul paradigmatic al declinului modernității occidentale. Prin el, printr-o scriitoare excepțională a anilor 1980 care-i continuă viziunea - Marie Redonnet -, intrăm Într-o perioadă de convalescență a literaturii, a omului care se predă, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o poate ea insufla cititorului, patima de a trăi, cu atît mai puternică cu cît cadrele vieții sînt mai nesigure, cu cît nevoia de identitate este mai mare. Reprezentabilul este, dacă nu evacuat, trecut În plan secundar pentru a face simțită energia vitală ca singură valoare, din păcate imposibil de Înmagazinat În cuvînt, unde totuși este conjurată să-și lase urma. Jean, personajul absent din romanul lui Adely, este astfel o figură a absenței, și de aceea nu contează foarte mult
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
extern. Numai timpul va spune care dintre termeni se va dovedi cel mai potrivit. Cu cât mă străduiam mai tare să articulez osatura acestui studiu, relația sa cu mai vechea mea carte Arta și percepția vizuală, la început de-abia simțită, devenea tot mai explicită. Anumite fenomene fundamentale ale percepției, corelate cu elementele artei în cartea publicată anterior, își manifestau prezența la nivelul compoziției. În sfârșit, conexiunea a devenit atât de directă, încât cititorii care au explorat fundamentele formei vizuale în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
modernă, este o altă trăsătură a creației poetice de astăzi. Poeții stau sub influența marilor personalități care au creat adepți, contribuind la diversificarea și individualizarea prin sinteză a conținutului și a posibilităților de expresie a poeziei contemporane. S-au făcut simțiți, cum remarcă și M. Mincu, în această perioadă: Lucian Blaga, mai mult în problematică și în intuirea universului specific românesc; Tudor Arghezi și Ion Barbu, prin izbânzile fericite ale formei și prin universul balcanic prezent viguros în atmosferă și limbaj
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nota de reflexivitate se adâncește, poetul devine mal clar, mai sensibil, călător printre meandrele valorilor, care dau sens existenței, (speranța, adevărul, sublimul, harul de-a spune, de a te îndoi, de a fi prezent, de a fi viu,) se fac simțite. Tensiunea se întețește retoric, ca la romantici în caligrafia ciudată a unor poeme ca "Descoperirea focului" sau "Claun": "Veniți, lume/ circul mare, de la broască la gorilă scheunatul, versul, vântul se plătesc la fel de bine,/ în treptată vindecare plânge silnica mulțime/ ei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
eu", în defavoarea lui "mine". La moartea mea va fi petrecut "eul" născut la presiunile altora, deoarece pe "mine" îl voi fi pierdut deja. Vârsta aduce o tot mai mare detașare față de propriile organe; acestea devin "ele" întrucât își fac din ce în ce mai simțită prezența, prin intermediul durerilor, a opoziției față de funcționarea firească, dobândind treptat personalitate. Acest aspect constituie unul din motivele fragmentării eu-lui. Alte cauze sunt: încorporarea în el a tot mai multe amintiri, nostalgia după posibilii proprii ratați, dedublarea prin intermediul copiilor. * Posibilă întrebare
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
personale, cu un caracter strict individual, Își au originea În egoismul individului. Ele pot fi comunicate de către individul respectiv celorlalte persoane, sau pot fi deduse de către aceștia din manifestările și trăirile persoanei respective. Sentimentele personale nu pot fi Însă nici simțite și nici Înțelese de ceilalți. Aceste sentimente, centrate pe individul respectiv și aparținând exclusiv acestuia, se raportează fie la o stare de automulțumire, fie la o stare de insatisfacție față de sine. În oricare dintre aceste situații, prin originea lor egoistă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
acordarea ajutorului necondiționat, imediat, deschis și dezinteresat, persoanelor aflate În dificultate. Eu consider ajutorul dat o obligație morală firească față de semenul meu aflat În suferință, În nenorocire. Conștiința morală care-mi dictează acest gest vine și din eventualitatea, nedeclarată, dar simțită ca o angoasă, că și eu, la rândul meu, pot fi oricând expus unor pericole care să facă necesară intervenția sau ajutorul direct, efectiv, al celorlalți. Și așa cum eu aștept de la alții, În mod egal, și alții așteaptă de la mine
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
medical, ci sunt expresia unei apăsări a persoanei care vine dinspre conștiință. În felul acesta, induc o neliniște, o suferință interioară care afectează Eul. Durerea morală este resimțită ca o stare de apăsare interioară, cu caracter difuz ca localizare, ceva simțit, dar, cu toate acestea, incert. Suferința morală este secundară durerii morale. Este o trăire a neliniștii și incertitudinii, a sfâșierii interioare a ființei. Persoana care suferă din punct de vedere moral știe și simte că suferă, dar nu poate nici
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Astfel, agresorul exprimă, pentru început, fie „o dependență emoțională” față de persoana cu care trăiește, fie este gelos, acuză nefondat în nenumărate rânduri, este posesiv, caută să controleze, temându-se foarte mult de faptul că poate fi oricând abandonat. Își fac simțită prezența gândurile iraționale și furia (Liiceanu și Rujoiu, 2005). Această teamă de a fi abandonat se naște din frica de a rămâne singur, fără nici un sprijin moral sau afectiv. Mai mult, nu acceptă să răspundă pentru faptele sale violente. În ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
este doar didactic; cititorul simte chinurile în timp ce marele Hadrian își dă sufletul. Scrierea Memoriilor lui Hadrian a fost punctul culminant artistic al vieții lui Yourcenar. Era conștientă că Memoriile diferă de toate cărțile ei anterioare în virtutea simplei cercetări incluse și simțite, cu voioșia acumulată, că această carte mai profundă și mai complexă decât orice scrisese deja, ar putea fi opera care ar putea-o face celebră. Emoția ultimilor trei ani de lucru (1947-1950) era cu atât mai mare din pricina perioadei de
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
puternic „sentiment de inferioritate”, de reprobare, depresie și rușine. În aceste situații, individul este la un pas de angajarea într-un „cerc vicios”: sentimentul de reprobare și rușine, produs ca efect al atitudinii negative față de propriile sentimente, declanșează „autosancțiunea”/ „autopedepsirea”, simțită ca o nouă frustrare, care va duce la o amplificare a impresiei de „mutilare” sufletească, la adâncirea sentimentului că nu simți așa cum simte toată lumea. Clinicile de nevroze abundă în cazuri de subiecți care ajung în situația neplăcută de a suferi
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și răspunderii. Reacțiile infantile, perseverarea așa-ziselor «complexe de frustrație» nu sunt decât stereotipe vechi, refractare normelor sociale acceptate de lumea adultă. Așa cum la o ciocnire cu masa, copilul lovește masa în semn de pedeapsă, ca fiind vinovată de durerea simțită, așa, mai târziu, dacă aceste deprinderi nu se vor transforma, ele vor face pe individul respectiv să nu-și găsească niciodată vreo vină în acțiunile lui neizbutite și să dea vina pe alții, sursa delirului de revendicare. Conduita de lamentare
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Obligațiile de a se spune întotdeauna adevărul, de a nu fura etc., el le va resimți profund, fără ca aceste datorii să emane totuși, de la conștiința sa proprie, fără ca ele să fie simțite din interior, cu aceeași autenticitate cu care este simțită, de exemplu, trăirea unei emoții de bucurie. Copilul va respecta aceste consemne ale părinților, ca urmare a constrângerii morale exercitate de adult. „Sentimentul de culpabilitate” care poate apărea în aceste condiții în care copilul este nevoit să respecte de nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Pavelcu, „Reacțiile infantile, perseverează așa-ziselor «complexe de frustrație» nu sunt decât stereotipe vechi, refractare normelor sociale acceptate de lumea adultă. Așa după cum la o ciocnire cu masa, copilul lovește masa în semn de pedeapsă, ca fiind vinovată de durerea simțită, așa, mai târziu, dacă aceste deprinderi nu se vor transforma, ele vor face pe individul respectiv să nu-și găsească niciodată vreo vină, în acțiunile lui neizbutite și să dea vina pe alții, sursa delirului de revendicare. Conduita de lamentare
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
timp pentru a elabora politici, și este nevoie de și mai mult timp pentru ca aceste politici să fie implementate. Există așadar, inevitabil, un decalaj între momentul în care un executiv ajunge în funcție și momentul în care politicile își fac simțite efectele chiar dacă, așa cum se afirmă uneori, noile guverne și noii lideri pot beneficia de o perioadă de grație (Bunce, 1981). Din moment ce există un astfel de decalaj, variabil de la o politică la alta, rezultatele ar trebui adesea puse mai degrabă pe seama
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]