5,479 matches
-
Închipui că nici bărbații, după câte scriau, nu erau mai breji), și-mi rămâne bănuiala că n-a făcut niciodată dragoste până la capăt. Probabil că totul depinde de un raport Între setea de putere și impotentia coeundi. Marx Îmi era simpatic pentru că eram sigur că el cu Jenny a lui făceau dragoste În toată bucuria. Se simte asta din respirația senină a prozei lui și din umorul lui. O dată, Însă, pe coridoarele universității, am spus că, după ce te tot culci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
coleg Îl enervează, cazul lui Abélard, Îl atacă În stil McCarthy, iar dacă ar putea, l-ar trimite la rug. Neputând-o face, pune să i se ardă cărțile. Pe urmă predică cruciada, ne Înarmăm și hai...” „Nu ți-e simpatic”, observă Belbo. „Nu, nu pot să-l sufăr, dacă era după mine, sfârșea Într-unul din cercurile Infernului, nici vorbă să fi ajuns sfânt. Dar era un bun press agent pentru el Însuși, vezi serviciul pe care i-l face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
subterani ne protejau. Chiar În clipa aceea intră Lorenza Pellegrini, mai solară ca oricând. Belbo deveni radios, ea văzu depliantele, care Îi stârniră curiozitatea. Cum află de proiectul editurii de alături, se lumină la față: „Minunat, am un prieten foarte simpatic, un fost tupamaro din Uruguay, care lucrează la o revistă numită Picatrix, mă duce mereu la ședințe spiritiste. M-am Împrietenit acolo cu un ectoplasm nemaipomenit, acum mereu Întreabă de mine, imediat ce se materializează!” Belbo se uită la Lorenza ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să se arate preocupat doar de cele care puteau arunca o umbră asupra legăturii lor amoroase (oare o iubea?). Iar În aluzia aceea a ei la Picatrix, el Întrevăzuse nu atât fantoma colonelului, ci pe aceea a uruguayanului mult prea simpatic. Dar Lorenza vorbea deja despre altceva și ne dezvăluia că dânsa frecventa multe dintre acele mici librării unde se vând cărți pe care și colecția „Isis Dezvăluită“ ar fi dorit să le publice. „Sunt ceva spectaculos, să știți”, spunea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
100W, și citeam înconjurat de un nor de insecte curioase. La școală lecturam din Heidegger, să-mi țin colegii la distanță. Acasă citeam Noica, să nu o sperii pe Sabina. Partea din spate a casei era ocupată de o familie simpatică de olteni-țigani, Zană, hoți din tată-n fiu. Erau chiriașii mătușii mele, tanti Cucu, care venea rar, cu un plasture pe ochiul lipsă. Clanul Zană ne mai invita pe la ei la masă, „să auziți și voi o muzică adevărată, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
roz, deviam discuția: spuneați că aveți cea mai luxoasă ediție a Divinei Comedii, una cu ilustrații fabuloase? Râma ne-a lăsat chiar în fața blocului ei. O construcție mai puțin seacă decât celelalte. Apartamentul era mare și cu decorații incerte - un simpatic cuib de parveniți. Mi-a cedat camera din fund - dormitorul în care crescuse ea, unde decupase cu foarfeca hainele de piele ale maică-sii, unde fusese dezvirginată a doua oară. Cred că vorbea așa de mult și mai anapoda decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și-o întreabă. — Unde mergi cu ciorda, Rusaldo? — În oraș. — Când mai vii pe la mine că am să-ți dau ceva de lucru. — Chiar mâine. Asta mică tot a ta este? — A mea, dar a cui să fie? — E tare simpatică. Cum te cheamă? — Prințesa. — Ooo! Și nume frumos ai. Și cercei frumoși ai! Nu-s ca ai voștri. Am fost cu ea odată într-un magazin cu podoabe și ei i-au plăcut și nu ne-a lăsat până nu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dovediseră, în luptă dreaptă, între opt și unsprezece halbe de bere trezită, de căciulă. Am onoaaarea! Domnilooor...! Vocea anemică purta, fudulă, o pereche de perciuni roșcați și evazați à la Elvis, între care se încropea o mutriță realmente serviabilă și simpatică, de veverițoi bătrân. În ciuda căldurii nesănătoase, insul jigărit, scundac, cu alură de boschetar famelic și fragil se echipase, peste maioul flanelat și peste simulacrul de cămașă, încheiată la toți nasturii, cu un sacou gros și ponosit, de toamnă, din molton
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Apoi, a lui Marco van Vierme (doar așa o să-i zic, de-acu' ncolo, fie capu' lui al dracu', de tălâmb! își promite singur): pe poante, dinspre poartă. Calm, patronul cârciumii ajunge primul la finiș, lângă masă. Mai doriți ceva, simpaticilor? latră acesta, disprețuitor. Doar nota, i-o întoarce Avocatul, demn. Și cu ticălosul ăsta beat, cum rămâne? vrea să știe Dănuț, în vreme ce-și pescuiește avar ultimele hârtii de unu, de cinci și de zece lei, mototolite și udate
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
te seacă la suflet! Am senzația crudă și firească de a-i ști pe toți, de a-i cunoaște pe fiecare, în amănunțime, de când lumea. Pe Dănuț Poetul, pe Frate, pe Iulică Apostatul, pe Vali Buletin, pe Lucică... Două namile simpatice, Marele Sile și cu Cezărel, îmi arătă zâmbind ștrengărește, gâtlejurile lor netede, rozalii, fără fir de zgârietură ori de crestătură. Și, bine-nțeles, pacientul de la rezerva nr. 2, Bossul, care se strofoacă pe la margine, legănând și el un coșuleț de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să se pomenească într-o bună zi vagabond prin străini. ― N-aș vrea să-ți spulber iluziile, ― zise Grigore aproape gata primenit, ― dar bunul meu cumnat nu prea e omul în care să-ți poți pune toate nădejdile. E foarte simpatic, un suflet minunat, numai că-i cam lasă-mă să te las. Doar dacă nevastă-sa s-ar ține de capul lui poate că s-ar mai mișca, fiindcă ea singură are farmecul și darul de a-i stimula energia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bilanțul serii și chibzuia că poate fi mulțumit. Dacă ar intra la Universul, s-ar putea socoti angajat definitiv și bine. Nu e un ziar subțire, dar pare a fi solid și răspândit. Ar fi preferat Adevărul, care e mai simpatic, mai opozant și mai intelectual. Pentru început e bine și așa. Numai să nu uite avocatul să vorbească cu directorul. Are să treacă mâine negreșit pe la Baloleanu... Adică nu, să se consulte întîi cu Iuga. Trebuie să ia seama, să nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tocmai se despărțise de Grigore Iuga după masa de la Predeleanu. Era, firește, în costumul cel bun, pimpant și elegant ca un mire. Doamna Alexandrescu îl introduse în camera ei, unde aștepta o doamnă micuță, foarte blondă și mirată, drăgălașă și simpatică. ― Uite! făcu doamna Alexandrescu, arătînd-o triumfătoare. Tânărul îi sărută mâna ceremonios, zicînd: ― Sunt fermecat, doamnă Mimi! ― Cum ai cunoscut-o așa dintr-o dată? se minună doamna Alexandrescu. ― După frumusețe și încă după ceva! răspunse Titu. Mimi râse. Era măgulită de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întinde de la Izvoru până în județul Teleorman și e exploatat în regie de un administrator care, în patru ani, și-a chivernisit o moșioară proprie la marginea Bucureștilor, oferind totuși proprietarilor numai deficite peste deficite. Și la Izvoru e un conac simpatic și confortabil, iar boierii stau aici de cum se desprimăvărează până toamna târziu. Noi însă nu suntem în relații cu dânșii, nu știu de ce, așa am apucat... Gata, am isprăvit!... Dă-i drumul, Ichime! Grigore se simțea în largul lui, vorbea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trăiești, coane Grigoriță!... Bine te-ai întors și cu noroc! Iuga răspunse rece, ridicând pălăria. ― Arendașul? șopti Titu cu ochii la omul de pe podeț. Grigore dădu din cap, iar când se mai depărtară puțin, murmură: ― Nici mie nu mi-e simpatic, cu toate că nu mi-a făcut nimic. Apoi, cu glasul de mai înainte: ― Uite, acuma sosim la altă răscruce, aproape de capul satului. Dacă mergi drept înainte, dai pe moșia cumnatului Gogu Ionescu, iar mai încolo, trecând peste Valea Câinelui, ajungi îndată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
țărănești înflorite. ― Eu sunt învățătorul, domnule! Titu Herdelea se prezentă ceremonios și explică în câteva cuvinte cum a ajuns în Amara. Intrară în casă. Învățătorul îi recomandă pe nevastă-sa, țăranca de adineaori. Cu stângăcia sfiiciunii, acuma părea și mai simpatică. Pe Titu numai costumul țărănesc îl nedumerea. Cu mentalitatea-i ardelenească, el își închipuia că învățătorul, adică reprezentantul intelectualității în sat, trebuie să fie îmbrăcat orășenește, ca astfel să se poată bucura și prin exterior de un prestigiu deosebit în fața
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să-i scoată mantoul, murmurând întruna: ― Doamnă Mimi, te rog... Nu mușc, zău! Nu mușc! Mimi izbucni în rîs: ― Te cred, fiindcă nici nu ți-aș permite... să-mi faci semne! Pe urmă, ca să-l potolească, adăugă sentimental: ― Mi-ești simpatic, dar... Titu își pierdu cumpătul, o luă lacom în brațe și-i închise gura cu o sărutare însetată, căutând s-o apropie de pat. Ea primi îmbrățișarea cu o gîngureală mulțumită, apoi se desfăcu ușor, șoptind: ― De ce nu ești cuminte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să vie în țară, cum a făgăduit pe când se muncea cu clădirea bisericii noi din Pripas; cum e el văduv și cu stare, poate veni lesne și nu-i va părea rău de cheltuială, căci Bucureștii e un oraș mai simpatic ca Budapesta, afară că e inima românismului. Felicită solemn pe Ghighi pentru logodnă și o îndemnă să fie bucuroasă de Zăgreanu, care e un băiat eminent. Rău îi pare că va lipsi de la nuntă, dar are acuma atâtea ocupații, că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
jalnic, de parcă ar fi părăsit-o Jenică: ― Domnu Titu, din suflet te rog și te implor, ia seama să nu se nenorocească din pricina matale biata Mimi!... Ea te-o fi iubind, sărăcuța, c-am observat de atunci că îi ești simpatic, dar dumneata trebuie să fii mai cuminte și s-o ferești, să nu care cumva să prindă de veste Vasile, că se întîmplă o nenorocire... Nu zic și nu-ți reproșez, că pasiunea așa vine, pârdalnica, și Mimi, sărmănuța, nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
șopti aproape imperceptibil Grigore de-abia atingând mănușa, parcă i-ar fi fost frică. Bătrânul Miron o conduse până la ușa care rămase un răstimp deschisă, lăsând să pătrundă înăuntru un val de aer proaspăt și înviorător. ― Ce femeiușcă nostimă și simpatică! murmură bătrânul, frecîndu-și mâinile. Păcat că ai lăsat-o să plece așa curând, Grigoriță! Când află despre divorț, Miron se cruci. Nu se poate! Asta e nebunie. Toate explicațiile lui Grigore fură zadarnice, mai ales că el nu-i mărturisea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe soții Gavrilaș și chiar a mâncat la ei de vreo trei ori, încîntat de calitățile culinare ale rotunjoarei doamne Gavrilaș și fericind pe Titu că a nimerit-o așa de bine cu masa. Titu însuși, oricât îi era de simpatic să umble cu preotul din satul lui, se simți ușurat când îl mai putu lăsa singur. Afară că îl costase și oarecare parale, fiind obligat să ia masa cu dânsul în oraș uneori și să-și plătească partea, căci lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de informație sigură și promptă. Du-te la Ministerul de Interne, la directorul Modreanu... Spune-i că te-am trimis eu, din partea gazetei. La el se centralizează toate știrile acuma, cele oficiale, firește. Are o însărcinare specială. E un om simpatic și subțire, mare amator de reclamă. Îți spun detaliile astea ca să știi cum să-l iai... Titu mulțumi mișcat. Era fericit că va putea servi și el pe Grigore Iuga, îndeosebi, care l-a îmbrățișat atât de călduros de la prima
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
umbla de ici-colo să se intereseze de masă și mereu zicea avocatului: ― Credeam că ai să-mi fii un tovarăș agreabil, să râzi, să-mi faci curte sau barem să-mi spui anecdote, în sfârșit, să petrecem aici câteva zile simpatice... Când colo, ești un ursuz și un fricos capabil să-mi strici toată dispoziția! Stavrat răspundea printr-un surâs amar, prin care parcă voia să-i demonstreze fără vorbe că numai neînțelegerea situației o poate face să privească lucrurile cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
c-ar înăbuși-o și prin scufundarea în moliciunea lui, dar mai cu seamă prin monstruoasa-i lipsă de proporții și de gust. În colțul dinspre vestibul, aproape de una din ferestrele mari, cu grilaj de fier, ce deschideau o vedere simpatică spre grădina de flori, i se pusese o canapea simplă, largă, pe care noaptea întîi a dormit scăldată după oboseala călătoriei. Azi-noapte, însă, somnul a ocolit-o, deși I-ar fi dorit mai mult ca oricând, tocmai ca s-o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ce regretă mai mult e că, din pricina lichelei și a ofticoasei de soră-sa, a despărțit două inimi care se iubeau. Că Mimi, drăgălașa de ea, i-a mărturisit deschis, ca unei mame bune, din prima zi: "Mămico, tare-i simpatic chiriașul tău!" Și de atunci n-are peri în cap de câte ori i-a spus: "Mămico, mi-e drag și mi-e drag!" în sfârșit, acuma a dat Dumnezeu de a rămas liberă și Mimi, a scăpat și ea de Jenică
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]