6,584 matches
-
act exclusiv mental și, prin urmare, nu poate avea decît determinări finaliste"196. În acest mod, inovația, momentul inițial al schimbării, care poate produce sau nu o schimbare lingvistică (uneori rămînînd numai la stadiul de simplă deviere într-o folosire singulară întîmplătoare), are alt statut decît adoptarea și, s-ar putea spune, este de altă natură, fiindcă nu mai poate avea determinări de aceeași natură. Despre două faze în schimbarea lingvistică vorbea și Karl V o s s l e r
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a realiza aplicarea la obiectul comunicării și la posibilitatea de înțelegere a interlocutorului, încît nu se pune problema unei intenționalități a inovațiilor, iar uneori nici a adoptărilor, fiindcă acestea se fac pur și simplu prin urmarea unui model, chiar dacă este singular. A observat în mod just Eugen Coșeriu că, de fapt, regularitatea caracterizează actul creării unui fapt de limbă, deoarece, fiind un fapt singular poate constitui tiparul unor clase de utilizări ulterioare lui208. Dacă devine sau nu un astfel de tipar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
uneori nici a adoptărilor, fiindcă acestea se fac pur și simplu prin urmarea unui model, chiar dacă este singular. A observat în mod just Eugen Coșeriu că, de fapt, regularitatea caracterizează actul creării unui fapt de limbă, deoarece, fiind un fapt singular poate constitui tiparul unor clase de utilizări ulterioare lui208. Dacă devine sau nu un astfel de tipar ține însă de condiții sau de cauze care pot să aibă sau nu relație directă cu cele care l-au produs. Problema distincției
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sintetic la analitic și în cazul verbului, acest fenomen ilustrîndu-se prin faptul că pronunția franceză a renunțat de cele mai multe ori la marcarea diferențierilor personale prin desinențe, iar engleza a pierdut aproape în întregime asemenea desinențe (excepție făcînd persoana a treia singular). În această situație, pronumele personal, a cărui exprimare devine obligatorie, preia sarcina marcării persoanei într-o formă analitică. Meillet vede în aceasta, performanța englezei de a fi atins un stadiu de superioritate înaintea altor limbi europene 216. Acest lingvist observă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
competența interpersonală, bazată pe relațiile dintre interlocutori, relații care pot fi epistemice (de nivel de comunicare), sociale sau afective 260. Competența lingvistică, considerată în acest caz ca fiind cea care privește folosirea formelor limbii, nu se manifestă, așadar, în mod singular, ea fiind însoțită de și corelată cu alte competențe care asigură realizarea textelor și transmiterea mesajelor. Cînd este definită competența lingvistică se spune că ea este "un sistem de reguli interiorizate de subiecții vorbitori". Cuvîntul interiorizat vizează însă un fapt
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
evident prin existența sinonimiei, a mai multor semne pentru redarea aceleiași noțiuni, și a polisemiei, a unui semn pentru mai multe noțiuni. Cu toate acestea, la fel ca noțiunile, semnele lingvistice organizează formal cunoașterea asupra realității, fiindcă nu desemnează obiecte singulare, fapte izolate, ci clase și concepte, ca urmare a generalizărilor realizate de rațiune. În actele de vorbire însă se produce o orientare spre obiecte și spre situații particulare, ceea ce înseamnă o operație logică de integrare a entității singulare în clasa
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
desemnează obiecte singulare, fapte izolate, ci clase și concepte, ca urmare a generalizărilor realizate de rațiune. În actele de vorbire însă se produce o orientare spre obiecte și spre situații particulare, ceea ce înseamnă o operație logică de integrare a entității singulare în clasa sa. Se constată, așadar, existența unei relații intime între limbaj și cunoaștere determinate de logică, încît semnele, ca simboluri, sînt rezultatul unei activități de natură logică și servesc la realizarea altor activități de aceeași natură 291. Dar, arată
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
universalitatea construcțiilor personalizate intens, realizate prin asemenea acte. Pe de altă parte, filozofia nu întrunește numai afirmații (ce se deduc unele din altele) pe baza desfășurării unor raționamente, ci și atitudini 334, care, deși întemeiate rațional, reprezintă puncte de vedere singulare, diferite de la un gînditor la altul. Aceasta contribuie în mod evident la diversificarea sistemelor filozofice și la marea varietate a operelor, deosebite prin obiect, prin opțiunile metodologice, prin principiile pe care se sprijină etc. și diferite prin maniera în care
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
prin aceasta cultura lor filozofică, științifică și artistică, dar și orientarea socială, religioasă sau morală și, întrucît toate aceste elemente se combină diferit și sînt prelucrate diferit în cazul fiecărei conștiințe creatoare de filozofie, fiecare gînditor își alcătuiește o viziune singulară și o operă marcată de individualitatea sa, atît din punctul de vedere al conținutului, cît și din punctul de vedere al formei. De aceea, se poate admite că geniul și talentul filozofului sînt necodiționate, ca și în cazul artistului, de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
efuziunea sentimentului, deși individuală, rezonează la nivel social, în alte circumstanțe receptarea poeziei fiind imposibilă. Poezia este lirism, adică sentiment, iar cel mai puternic sentiment este iubirea, fiindcă reprezintă tendința (inconștientă) a omului spre imortalitate și, ca atare, deși trăit singular, acest sentiment este general uman și etern. S-ar putea spune de aceea că, în poezie, iubirea este un paliativ la răspunsul în legătură cu nemurirea, problemă frecventă pe terenul filozofiei, și din acest motiv creația lirică merge pînă la a sacraliza
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
individualizați, în vreme ce popoarele gregare au dat filozofie și artă etnică, deseori cu o accentuată notă de sincretism. În filozofie, cosmosul nu este realitatea sau cunoașterea la care s-a ajuns despre ea, ci o anumită viziune despre realitate, un antropocosmos singular, ca în artă, dar realizat altfel și exprimat altfel decît în artă, folosind mijloacele științei, adică uzînd de aspectul denotativ al cuvintelor (în vreme ce arta valorifică aspectul lor conotativ). Numai că, denotația, relația cu obiectul denumit, vizează acest antropo-cosmos singular ce
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
antropocosmos singular, ca în artă, dar realizat altfel și exprimat altfel decît în artă, folosind mijloacele științei, adică uzînd de aspectul denotativ al cuvintelor (în vreme ce arta valorifică aspectul lor conotativ). Numai că, denotația, relația cu obiectul denumit, vizează acest antropo-cosmos singular ce se propune ca antropocosmos general și, ca atare, textul filozofic este și el particular, iar nu unul neutru, nemarcat, precum cel al științei. Dintr-o altă perspectivă, Paul R i c o e u r urmărește să demonstreze inoportunitatea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
privită realitatea sau secțiunea din realitate interpretată. Totuși, o terminologie specifică are și filozofia, dar cu trăsături diferențiate în raport cu terminologiile științelor. În primul rînd, terminologia filozofică nu este unitară din mai multe puncte de vedere; fiind o creație conceptuală și singulară, fiecare sistem filozofic atribuie în multe cazuri conținuturi sensibil diferențiate termenilor pe care îi vehiculează. Prin urmare, spre deosebire de conținutul termenilor științifici, care este în general stabil, conținutul termenilor filozofici cunoaște o anumită mobilitate, încît el poate fi diferențiat de la un
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
obiectul individual împreună cu alte obiecte, căci un individ este și un mod general de a fi, și, prin urmare, un individ nu este numai și exclusiv individ, ci conține în sine și manifestă propria universalitate 356. Ca atare, o entitate singulară, un individ se prezintă, din punct de vedere ontologic, și ca individ care este caracterizat prin acele trăsături în general, deci și ca reprezentant al celorlalți indivizi din specia lui. Această stare de lucruri se reflectă în conștiință, încît principiul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
clasă de realități cu trăsături comune, la nivelul limbii, cît și pentru fiecare dintre aceste realități, în vorbire. Din acest motiv, lecția limbii deprinde spiritul cu conceperea multiplului prin unic, deoarece, în comunicare, se oferă de obicei informații despre obiecte singulare, dar faptul că aceste informații sînt înțelese se datorează cunoașterii deja existente despre obiecte în general. Textul filozofic și cel poetic reprezintă singularități ce nu se înscriu decît în linii generale într-o "clasă", dar, cu toate acestea, nu agresează
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
aflăm în fața unei vocabule filozofice de prim ordin"408. Ce înseamnă însă "vocabulă dialectică" sau "vocabulă filzofică" este greu de intuit. De aceea, devine iluzorie credința că, prin analizele lui Noica, s-ar putea desprinde mai mult decît o opinie singulară despre încifrări uneori mai mult închipuite decît existente în cuvinte (cum ar fi stabilirea unei relații între minte și smintire). Strădania sa de a legitima un presupus "sentiment românesc al ființei" se concretizează prin reconstrucții ale unor cu-vinte (precum întru
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
307 Hans-Georg Gadamer, Vérité et méthode. Les grandes lignes d'une herméneutique philosophique, Editions du Seuil, Paris, 1976, p. 293. 308 Există, desigur, și "rebeli" în ceea ce privește normele (consacrate) ale artei, secolul al XX-lea fiind deseori marcat de atitudini, manifestate singular sau sub forma unor curente, de a "sparge" vechile canoane ale artei. În măsura în care însă asemenea atitudini nu au putut determina alte moduri de a face artă, alte norme artistice deci, ele nu pot fi apreciate decît ca ciudățenii. 309 Pentru
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
primul rând către interesele individuale; ritmul investițiilor tinde să scadă lent; numărul achizițiilor cât și cel al fuziunilor de firme crește în scopul păstrării stabilității; constelațiile industriale de succes tind să se destrame, iar industriile care dețin avantaje competitive devin singulare în economie; se reduce gama industriilor competitive; veniturile personale se erodează relativ, în decursul timpului. Succesiunea este cea prezentată anterior în sensul ascendent al dezvoltării specifice primelor trei stadii urmate de un oarecare declin în ultimul (figura 1.4). Ea
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
anticipațiilor inflaționiste a fost destul de restricționată în ultima perioadă. În funcție de evoluția proporției schimburilor comerciale externe ale României, în cele două valute de tranzacție principale, de-a lungul întregii perioade 1990-2003, cursul de schimb al leului, bazat inițial doar pe utilizarea singulară a monedei americane, a fost conectat la coșul Euro-Dolar SUA, în proporție de 75%-25%. Liberalizarea prețurilor și raportarea lor la cele internaționale reprezintă un element esențial în vederea creării unei baze obiective pentru restructurarea și specializarea pe ramuri, subramuri și
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
se-aleagă de scriptura mea: ca fiecare dintre voi să-și ia măsura drept temei pentru-ngâmfare. Obișnuita autoiluzionare a poeților e comparabilă (după Doinaș) cu cea a unui "negustor de zăpadă", care, la venirea primăverii, "vinde, abstras, nea". Himeric, singular, crezând în vedeniile lui, straniul personaj ridică amăgirea la nivelul sublimului; realul e suspendat: Fără de milă, el își vinde marfa. Apoi, fiind el însuși de zăpadă, se-mparte tuturora... II Printre divinitățile familiare poetului se numără Apollo, aerienii Orfeu și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cauză, al cărui necaz era de înțeles, a fost șocat de discrepanța dintre felul în care copilul lui a fost cotat timp de opt ani, și modul în care a fost apreciat la concurs. Situația, departe de a fi fost singulară, era delicată și de neînțeles pentru bietul tată căruia Diplomele de premiu îi dăduseră multe speranțe de reușită pentru fiul său. Să fi fost acest copil un fel de chior în țara orbilor la școala în care a învățat? Întâmplarea
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
cuvântului soare într-una cât mai apropiată ca pronunțare de sole. Formarea limbii noastre ar fi putut cunoaște un proces masiv de creolizare care a dat întotdeauna câștig de cauză fondului lingvistic autohton. Ținuturile noastre nu ar fi un caz singular apărut în urma cuceririi Daciei de romani sau, ulterior, de felurite triburi migratoare. Și în Galia este posibil să se fi produs o creolizare celto italică facilă, pentru că în perioada antică diferențele dintre aceste limbi erau mult mai reduse, după care
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
după publicațiile din "Familia", l-a căutat pe acesta. Ce ne mărturisește N. Densușianu este uluitor: "...Un fior rece mă cuprinse, un fior pentru primul moment neexplicabil, cînd am văzut pe acest tînăr scriitor îmbrăcat într-un costum cu totul singular. O spun nu în defavoarea acestui om, ci pentru cunoașterea crudei sale sorți, că în adevăratul înțeles al cuvîntului curgeau zdrențele de pe el. I se mai vedea pe la gît un mic rest de cămașă neagră, iar pieptul, de sus și pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de cuviință” nu mai întâmpină niciun obstacol în afara nivelului puterii de cumpărare. În prezent, banii de care dispunem sunt cei care fac, mai mult decât clasa socială, diferența între modurile de trai. În vreme ce deciziile se deplasează dinspre grup către subiectul singular, stilul de existență nu-l mai privește decât pe individ. Eliberat de obligația de a se plia unui stil de viață preformat și specific, turbo-consumatorul pare a fi acel cumpărător mobil care nu mai are de dat socoteală nimănui. Bineînțeles
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ar impune acum o nebuloasă de mici comunități animate de intense comuniuni de afecte și de sentimente împărtășite. Micile grupuri, clanurile și rețelele, iată fenomenul prezentat ca semnul însuși al caracterului depășit al individualismului, al victoriei lui „noi” asupra traiectoriilor singulare, al noii supremații a colectivului asupra individului. Că există comunități, atitudini de grup, sensibilități comune este o observație sociologică unanim acceptată. A face însă din ea o mașină de război contra interpretării individualiste a socialului contemporan este un cu totul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]